📖 Biblie Online (SCC)

1De aceea, lăsând cuvântul lui Christos, cel al începutului, să fim aduşi la maturitate; nepunând iarăşi temelia căinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu,

2a învăţăturii botezurilor, şi a punerii mâinilor, şi a învierii morţilor, şi a judecăţii eterne.

3Şi vom face aceasta, dacă are să permită Dumnezeu.

4Pentru că este imposibil, ca cei odată luminaţi şi gustând darul cel ceresc, şi făcându-se părtaşi ai Spiritului Sfânt,

5şi gustând cuvântul bun al lui Dumnezeu, şi puterile epocii viitoare;

6dar fiind căzuţi, să fie restauraţi iarăşi în căinţă, crucificând iarăşi pentru ei pe Fiul lui Dumnezeu şi făcându-L de batjocură.

7Pentru că un pământ, cel adăpat de ploaia venită deseori peste el, şi născând o vegetaţie folositoare acelora pentru care este şi cultivat, primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu.

8Dar, aducând din el: spini şi mărăcini, este dezaprobat şi aproape de blestem; sfârşitul căruia este în ardere.

9Dar suntem convinşi despre voi, iubiţilor, de lucruri mai bune ţinând de salvare, chiar dacă vorbim astfel.

10Pentru că Dumnezeu nu este nedrept ca să uite de lucrarea voastră şi de dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui; sevind în continuare.

11Dar dorim ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi străduinţă pentru deplina siguranţă a speranţei până la sfârşit;

12ca să nu vă faceţi leneşi, ci imitatori ai celor moştenind promisiunile prin credinţă şi îndelungă răbdare.

13Pentru că Dumnezeu, promiţând lui Abraam, întrucât nu avea pe nici unu mai mare să jure; a jurat pe Sine, zicând:

14Desigur, „binecuvântând, te voi binecuvânta; şi înmulţind, te voi înmulţi.”

15Şi astfel, îndelung răbdând, a obţinut promisiunea.

16Pentru că oamenii jură pe cel ce este mai mare, şi jurământul este pentru ei un sfârşit al oricărei contraziceri, fiind spre întărire.

17Astfel Dumnezeu vrând să arate din belşug moştenitorilor promisiunii şi neschimbarea voinţei Lui, a intervenit cu un jurământ;

18ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care Dumnezeu este imposibil să mintă; să avem o mângâiere tare, noi cei adăpostindu-ne ca să apucăm speranţa pusă înainte,

19pe care o avem ca o ancoră a sufletului, şi sigură, şi tare, şi ea intrând înăuntrul perdelei,

20unde Iesus a intrat pentru noi ca premergător, fiind făcut mare preot în etern, după rânduiala lui Melhisedec.