📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31
32
33
34
35
36
37
38
39
40
41
42
43
44
45
46
47
48
49
50
Geneza – Capitolul 30
1Când a văzut Rahela că nu face copii lui Iacob, a pizmuit pe sora sa, şi a zis lui Iacob: Dă-mi copii, ori mor!
2Iacob s-a mâniat pe Rahela, şi a zis: Sunt eu oare în locul lui Dumnezeu, care te-a oprit să ai copii?
3Ea a zis: Iată roaba mea Bilha; culcă-te cu ea, ca să nască pe genunchii mei, şi să am şi eu copii prin ea.
4Şi i-a dat de nevastă pe roaba ei Bilha; şi Iacob s-a culcat cu ea.
5Bilha a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacob un fiu.
6Rahela a zis: Mi-a făcut Dumnezeu dreptate, şi mi-a auzit glasul, şi mi-a dăruit un fiu. De aceea i-a pus numele Dan (A judecat).
7Bilha, roaba Rahelii, a rămas iar însărcinată, şi a născut lui Iacob un al doilea fiu.
8Rahela a zis: Am luptat cu Dumnezeu împotriva surorii mele, şi am biruit. De aceea i-a pus numele Neftali (Luptele lui Dumnezeu).
9Când a văzut Lea că nu mai naşte, a luat pe roaba sa Zilpa, şi a dat-o lui Iacob de nevastă.
10Zilpa, roaba Leii, a născut lui Iacob un fiu.
11Cu noroc! a zis Lea. De aceea i-a pus numele Gad (Noroc).
12Zilpa, roaba Leii, a născut un al doilea fiu lui Iacob.
13Ce fericită sunt! a zis Lea; căci femeile mă vor numi fericită. De aceea i-a pus numele Aşer (Fericit).
14Ruben a ieşit odată afară, pe vremea seceratului grâului, şi a găsit mandragore pe câmp. Le-a adus mamei sale Lea. Atunci Rahela a zis Leii: Dă-mi, te rog, din mandragorele fiului tău.
15Ea i-a răspuns: Nu-ţi ajunge că mi-ai luat bărbatul, de vrei să iei şi mandragorele fiului meu? Şi Rahela a zis: Ei bine! poate să se culce cu tine în noaptea aceasta, pentru mandragorele fiului tău.
16Seara, pe când se întorcea Iacob de la câmp, Lea i-a ieşit înainte, şi a zis: La mine ai să vii, căci te-am cumpărat cu mandragorele fiului meu. Şi în noaptea aceea s-a culcat cu ea.
17Dumnezeu a ascultat pe Lea, care a rămas însărcinată, şi a născut lui Iacob al cincilea fiu.
18Lea a zis: M-a răsplătit Dumnezeu, pentru că am dat bărbatului meu pe roaba mea. De aceea i-a pus numele Isahar (Răsplătire).
19Lea a rămas iarăşi însărcinată, şi a născut un al şaselea fiu lui Iacob.
20Lea a zis: Frumos dar mi-a dat Dumnezeu! De data aceasta, bărbatul meu va locui cu mine, căci i-am născut şase fii. De aceea i-a pus numele Zabulon (Locuinţă).
21În urmă, a născut o fată, căreia i-a pus numele Dina (Judecată).
22Dumnezeu Şi-a adus aminte de Rahela, a ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii.
23Ea a rămas însărcinată, şi a născut un fiu; şi a zis: Mi-a luat Dumnezeu ocara!
24Şi i-a pus numele Iosif (Adăugat), zicând: Iehova să-mi mai adauge un fiu!
25După ce a născut Rahela pe Iosif, Iacob a zis lui Laban: Lasă-mă să plec, ca să mă duc acasă, în ţara mea.
26Dă-mi nevestele şi copiii, pentru care ţi-am slujit, şi voi pleca; fiindcă ştii ce slujbă ţi-am făcut.
27Laban i-a zis: Dacă am căpătat trecere înaintea ta, mai zăboveşte; văd bine că Iehova m-a binecuvântat din pricina ta;
28hotărăşte-mi simbria ta, şi ţi-o voi da.
29Iacob i-a răspuns: Ştii cum ţi-am slujit, şi cum ţi-au propăşit vitele cu mine;
30căci puţinul pe care-l aveai înainte de venirea mea, a crescut mult, şi Iehova te-a binecuvântat ori încotro am mers eu. Acum, când am să muncesc şi pentru casa mea?
31Laban a zis: Ce să-ţi dau? Şi Iacob a răspuns: Să nu-mi dai nimic. Dacă te învoieşti cu ce-ţi voi spune, îţi voi paşte turma şi mai departe, şi o voi păzi.
32Azi am să trec prin toată turma ta; am să pun deoparte din oi orice miel sein şi pestriţ şi orice miel negru, şi din capre tot ce este pestriţ şi sein. Aceasta să fie simbria mea.
33Iată cum se va dovedi cinstea mea: de acum încolo, când ai să vii să-mi vezi simbria, tot ce nu va fi sein şi pestriţ între capre şi negru între miei, şi se va găsi la mine, să fie socotit ca furat.
34Laban a zis: Bine! fie aşa cum ai zis.
35În aceeaşi zi, a pus deoparte ţapii bălţaţi şi pestriţi, toate caprele seine şi pestriţe, toate cele ce aveau alb pe ele, şi toţi mieii care erau negri. Le-a dat în mâinile fiilor săi.
36Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el şi Iacob; şi Iacob păştea celelalte oi ale lui Laban.
37Iacob a luat nuiele verzi de plop, de migdal şi de platan; a despuiat de pe ele fâşii de coajă, şi a făcut să se vadă albeaţa care era pe nuiele.
38Apoi a pus nuielele, pe care le despuiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci când vor veni să bea, să zămislească.
39Oile zămisleau uitându-se la nuiele, şi făceau miei bălţaţi, seini şi pestriţi.
40Iacob despărţea mieii aceştia, şi abătea feţele oilor din turma lui Laban către cele seine şi bălţate. Şi-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban.
41Ori de câte ori se înfierbântau oile cele mai tari, Iacob punea nuielele în jgheaburi, sub ochii oilor, ca ele să zămislească uitându-se la nuiele.
42Când oile erau slabe, nu punea nuielele; aşa că cele slabe erau pentru Laban, iar cele tari pentru Iacob.
43Omul acela s-a îmbogăţit astfel din ce în ce mai mult; a avut multe turme, robi şi roabe, cămile şi măgari.