📖 Biblie Online (SCC)

📖 Citește Biblia 🔍 Caută în Biblie
Capitole:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50

Geneza – Capitolul 31

1Iacob a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: Iacob a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.
2Iacob s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca înainte.
3Atunci Iehova a zis lui Iacob: Întoarce-te în ţara părinţilor tăi şi în locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.
4Iacob a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la câmp la turma lui.
5El le-a zis: După faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca înainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.
6Voi înşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.
7Şi tatăl vostru m-a înşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească.
8Ci când zicea el: Mieii pestriţi să fie simbria ta, toate oile făceau miei pestriţi. Şi când zicea: Mieii bălţaţi să fie simbria ta, toate oile făceau miei bălţaţi.
9Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.
10Pe vremea când se înfierbântau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut în vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.
11Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: Iacobe! Iată-mă, am răspuns eu.
12El a zis: Ridică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.
13Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi întoarce-te în ţara ta de naştere.
14Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: Mai avem noi oare parte şi moştenire în casa tatălui nostru?
15Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a vândut, şi ne-a mâncat şi banii?
16Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.
17Iacob s-a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călare pe cămile.
18Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise în Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, în ţara Canaan.
19Pe când Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său;
20şi Iacob a înşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a înştiinţat de fuga sa.
21A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut Râul (Eufrat), şi s-a îndreptat spre muntele Galaad.
22A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacob a fugit.
23Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.
24Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea în vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacob!
25Laban a ajuns dar pe Iacob. Iacob îşi întinsese cortul pe munte; Laban şi-a întins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.
26Atunci Laban a zis lui Iacob: Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?
27Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei şi al cântecelor, în sunet de timpane şi alăută.
28Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.
29Mâna mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis în noaptea trecută: Fereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacob!
30Dar acum, o dată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?
31Drept răspuns, Iacob a zis lui Laban: Am fugit, fiindcă mi-era frică, gândindu-mă că poate îmi vei lua înapoi fetele tale.
32Dar să piară acela la care îţi vei găsi dumnezeii tăi! În faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l. Iacob nu ştia că Rahela îi furase.
33Laban a intrat în cortul lui Iacob, în cortul Leii, în cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat în cortul Rahelii.
34Rahela luase idolii, îi pusese sub samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.
35Ea a zis tatălui său: Iehova meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula înaintea ta; căci mi-a venit rânduiala femeilor. A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.
36Iacob s-a mâniat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuvântul, şi i-a zis: Care este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu atâta înverşunare?
37Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici înaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei între noi amândoi!
38Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au stârpit, şi n-am mâncat berbeci din turma ta.
39Nu ţi-am adus acasă vite sfâşiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.
40Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.
41Iată, douăzeci de ani am stat în casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.
42Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala mâinilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.
43Drept răspuns, Laban a zis lui Iacob: Fiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?
44Vino, să facem amândoi un legământ, şi legământul acesta să slujească de mărturie între mine şi tine!
45Iacob a luat o piatră, şi a pus-o ca stâlp de aducere aminte.
46Iacob a zis fraţilor săi: Strângeţi pietre. Ei au strâns pietre, şi au făcut o movilă; şi au mâncat acolo pe movilă.
47Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacob a numit-o Galed (Movila mărturiei).
48Laban a zis: Movila aceasta să slujească azi de mărturie între mine şi tine! De aceea i-au pus numele Galed.
49Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: Iehova să vegheze asupra mea şi asupra ta, când ne vom pierde din vedere unul pe altul.
50Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor între mine şi tine.
51Laban a zis lui Iacob: Iată movila aceasta, şi iată stâlpul acesta, pe care l-am ridicat între mine şi tine.
52Movila aceasta să fie martoră şi stâlpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste stâlpul acesta, ca să ne facem rău.
53Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece între noi. Iacob a jurat pe Acela de care se temea Isaac.
54Iacob a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să mănânce; ei au mâncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.
55Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuvântat. Apoi a plecat şi s-a întors la locuinţa lui.