📖 Biblie Online (SCC)

Capitole:

Geneza – Capitolul 34

1Dina, fata pe care o născuse lui Iacob Lea, a ieşit să vadă pe fetele ţării.
2Ea a fost zărită de Sihem, fiul Hevitului Hamor, domnitorul ţării. El a pus mâna pe ea, s-a culcat cu ea şi a necinstit-o.
3S-a lipit cu toată inima de Dina, fata lui Iacob, a iubit fata, şi a căutat s-o liniştească.
4După aceea Sihem a zis tatălui său Hamor: Ia-mi de nevastă pe fata aceasta!
5Iacob a aflat că-i necinstise pe fiica sa Dina; şi fiindcă fiii săi erau cu vitele la păşune, Iacob a tăcut până la întoarcerea lor.
6Hamor, tatăl lui Sihem, s-a dus la Iacob ca să-i vorbească.
7Dar când s-au întors fiii lui Iacob de la păşune, şi au auzit lucrul acesta, s-au supărat şi s-au mâniat foarte tare; pentru că Sihem săvârşise o mişelie în Israel, culcându-se cu fata lui Iacob: aşa ceva n-ar fi trebuit să se facă niciodată.
8Hamor le-a vorbit astfel: Fiul meu Sihem s-a lipit cu toată inima de fata voastră; vă rog, daţi-i-o de nevastă,
9şi încuscriţi-vă cu noi; voi daţi-ne fetele voastre, şi luaţi pentru voi pe ale noastre.
10Locuiţi cu noi; ţara vă stă înainte, rămâneţi în ea, faceţi negoţ şi cumpăraţi pământuri în ea.
11Sihem a zis tatălui şi fraţilor Dinei: Să capăt trecere înaintea voastră, şi vă voi da ce-mi veţi cere.
12Cereţi-mi o zestre cât de mare şi cât de multe daruri, şi voi da tot ce-mi veţi zice; numai daţi-mi fata de nevastă.
13Fiii lui Iacob au răspuns, şi au vorbit cu vicleşug lui Sihem şi tatălui său Hamor, pentru că Sihem necinstise pe sora lor Dina.
14Ei i-au zis: Este un lucru pe care nu-l putem face să dăm pe sora noastră unui om netăiat împrejur; căci ar fi o ocară pentru noi.
15Nu ne vom învoi la aşa ceva decât dacă vă faceţi şi voi ca noi, şi dacă orice parte bărbătească dintre voi se va tăia împrejur.
16Atunci vă vom da pe fetele noastre, şi vom lua pentru noi pe ale voastre; vom locui cu voi, şi vom face împreună un singur norod.
17Dar dacă nu voiţi să ne ascultaţi şi să vă tăiaţi împrejur, ne vom lua fata şi vom pleca.
18Cuvintele lor au plăcut lui Hamor şi lui Sihem, fiul lui Hamor.
19Tânărul n-a pregetat să facă lucrul acesta, căci iubea pe fata lui Iacob, şi era cel mai bine văzut în casa tatălui său.
20Hamor şi fiul lui Sihem s-au dus la poarta cetăţii, şi au vorbit astfel oamenilor din cetatea lor:
21Oamenii aceştia au gânduri de pace faţă de noi; să rămână dar în ţară, şi să facă negoţ; ţara este destul de largă pentru ei. Noi vom lua de neveste pe fetele lor, şi le vom da de neveste pe fetele noastre.
22Dar oamenii aceştia nu vor voi să locuiască împreună cu noi, ca să alcătuim un singur popor, decât dacă orice parte bărbătească dintre noi se va tăia împrejur, după cum şi ei înşişi sunt tăiaţi împrejur.
23Turmele lor, averile lor şi toate vitele lor, vor fi atunci ale noastre. Să primim numai ce cer ei, ca să rămână la noi.
24Toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii, au ascultat pe Hamor şi pe fiul său Sihem; şi toţi bărbaţii au fost tăiaţi împrejur, toţi cei ce treceau pe poarta cetăţii.
25A treia zi, pe când sufereau ei încă, cei doi fii ai lui Iacob, Simeon şi Levi, fraţii Dinei, şi-au luat fiecare sabia, s-au năpustit asupra cetăţii, care se credea în linişte, şi au ucis pe toţi bărbaţii.
26Au trecut de asemenea prin ascuţişul sabiei pe Hamor şi pe fiul său Sihem; au ridicat pe Dina din casa lui Sihem, şi au ieşit afară.
27Fiii lui Iacob s-au aruncat asupra celor morţi, şi au jefuit cetatea, pentru că necinstiseră pe sora lor.
28Le-au luat oile, boii şi măgarii, tot ce era în cetate şi ce era pe câmp;
29le-au luat ca pradă de război toate bogăţiile, copiii şi nevestele, şi tot ce se găsea în case.
30Atunci Iacob a zis lui Simeon şi lui Levi: Voi m-aţi nenorocit, făcându-mă urât locuitorilor ţării, Canaaniţilor şi Feresiţilor. N-am sub porunca mea decât un mic număr de oameni; ei se vor strânge împotriva mea, mă vor bate, şi voi fi nimicit, eu şi casa mea.
31Ei au răspuns: Se cuvenea oare să se poarte cu sora noastră cum se poartă cu o curvă?