📖 Biblie Online (SCC)

1Iar credinţa este o siguranţă a celor sperate, o convingere a lucrurilor nevăzute.

2Pentru că prin aceasta au fost confirmaţi cei din vechime.

3Prin credinţă înţelegem că lumile au fost întocmite printr-un cuvânt al lui Dumnezeu, astfel că ce este văzut nu a fost făcut din ce este arătat.

4Prin credinţă, Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bun decât Cain; prin care a fost confirmat că este drept, Dumnezeu confirmând despre darurile lui; şi prin ea, deşi mort, el încă vorbeşte.

5Prin credinţă, Enoh a fost mutat, ca să nu vadă moarte; şi nu a fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a mutat, fiindcă înaintea mutării a fost confirmat că este bineplăcut lui Dumnezeu.

6Iar fără credinţă este imposibil să Îi bineplăcem; pentru că cel apropindu-se de Dumnezeu, trebuie să creadă că El există şi se face răsplătitor celor căutându-L.

7Prin credinţă, Noe, fiind divin-încunoştinţat despre cele încă nevăzute, cuprins de teamă sfântă, a construit o arcă pentru salvarea casei lui; prin care a condamnat lumea, şi s-a făcut moştenitor al dreptăţii cea potrivit credinţei.

8Prin credinţă, Abraam, fiind chemat, a ascultat să plece într-un loc pe care urma să îl primească ca moştenire; şi a ieşit, necunoscând unde merge.

9Prin credinţă a locuit vremelnic în ţara promisiunii, ca într-una străină; locuind în corturi, cu Isac şi Iacob, împreună moştenitori ai aceleiaşi promisiuni.

10Pentru că el aştepta cetatea cea având temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.

11Prin credinţă chiar şi Sara a primit putere pentru concepere de sămânţă chiar şi peste un timp potrivit al vârstei, pentru că a considerat credibil pe Cel promiţând.

12De aceea, şi dintr-unu singur au fost născuţi precum sunt stelele cerului în mulţime, şi ca nisipul cel de lângă malul mării, cel nenumerabil; şi toate acestea dintr-unu ca mort.

13Toţi aceştia au murit în credinţă, neobţinând promisiunile; ci, văzându-le de departe, şi salutându-le, şi mărturisind că sunt străini şi călători pe pământ.

14Pentru că cei zicând unele ca acestea, arată că ei caută o partie.

15Şi, într-adevăr, dacă îşi aminteau de aceea din care ieşiseră, aveau timp să revină.

16Dar acum, ei râvnesc după una mai bună; adică una cerească. De aceea, Dumnezeu nu se ruşinează de ei, ca să fie chemat Dumnezeu al lor; pentru că le-a pregătit o cetate.

17Prin credinţă, Abraam, fiind încercat, a adus jertfă pe Isac; şi el, cel primind promisiunile, îl aducea jerfă pe unicul născut;

18despre care i-a fost vorbit: „în Isac ţi se va numi sămânţa”;

19considerând că Dumnezeu poate să îl învie chiar dintre morţi; de unde, ca figurativ, l-a şi primit.

20Prin credinţă, şi referitor la cele viitoare, Isac a binecuvântat pe Iacob şi pe Esau.

21Prin credinţă, Iacob fiind pe moarte, a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif, şi s-a închinat pe vârful toiagului său.

22Prin credinţă, Iosif, fiind pe sfârşit, a amintit de exodul fiilor lui Israel; şi a poruncit referitor la oasele lui.

23Prin credinţă, Moise, fiind născut, a fost ascuns trei luni de părinţii lui; pentru că au văzut copilaşul frumos, şi nu s-au temut de porunca regelui.

24Prin credinţă, Moise, făcându-se mare, a refuzat să fie chemat fiu al fiicei lui faraon;

25alegând mai bine să fie maltratat împreună cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă desfătarea vremelnică a păcatului;

26considerând ocara mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că privea înspre răsplată.

27Prin credinţă, a părăsit Egiptul, netemându-se de mâna regelui; pentru că a perseverat, ca văzându-L pe Cel nevăzut.

28Prin credinţă, a instituit Paştele şi stropirea sângelui, pentru ca Cel nimicind pe cei întâi-născuţi să nu îi atingă.

29Prin credinţă, au trecut Marea Roşie, ca pe pământ usact; pe care egiptenii încercând să o treacă, au fost înghiţiţi.

30Prin credinţă, au căzut zidurile Ierihonului, fiind înconjurate şapte zile.

31Prin credinţă, Rahab, curva, nu a pierit împreună cu cei neascultărori; ea primind iscoadele cu pace.

32Şi ce am să mai zic? Pentru că nu îmi va ajunge timpul relatând despre Gedeon, şi Barac, şi Samson, şi Iefta, şi David, şi Samuel, şi despre profeţi;

33care prin credinţă, cucerind regate, au lucrat dreptate, au obţinut promisuni, au astupat gurile leilor,

34au stins puterea focului, au scăpat de tăişurile sabiei, din slăbiciune au fost făcuţi puternici, s-au făcut tari în război, au alungat armatele străinilor.

35Nişte femei au primit prin înviere pe morţii lor; alţii însă au fost torturaţi, neacceptând liberarea prin răscumpărare; ca să obţină o înviere mai bună.

36Iar alţii au primit încercare prin batjocuri şi biciuiri, şi încă şi prin legături şi închisoare;

37au fost ucişi cu pietre, au fost încercaţi, au fost tăiaţi cu fierestrăul, au murit prin ucidere cu sabie, au pergrinat în cojoce şi piei de capre, fiind în lipsuri, fiind necăjiţi, fiind maltrataţi;

38ei, de care lumea nu era vrednică; au rătăcit prin deşerturi şi în munţi şi în peşteri şi în crăpăturile pământului.

39Şi toţi aceştia, fiind confirmaţi prin credinţă, nu au obţinut promisiunea;

40Dumnezeu prevăzând ceva bun pentru noi, ca să nu fie ei făcuţi perfecţi fără noi.