📖 Biblie Online (SCC)

Cartea:

Capitole:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

Exod – Capitolul 10

1Iehova a zis lui Moise: Du-te la Faraon, căci i-am împietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele în mijlocul lor,

2şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut în mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Iehova.

3Moise şi Aaron s-au dus la Faraon, şi i-au zis: Aşa vorbeşte Iehova, Dumnezeul Evreilor: Până când ai de gând să nu vrei să te smereşti înaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

4Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite mâine nişte lăcuste pe toată întinderea ţării tale.

5Ele vor acoperi faţa pământului, de nu se va mai putea vedea pământul; vor mânca ce a mai rămas nevătămat, vor mânca ce v-a lăsat piatra, vor mânca toţi copacii, care cresc pe câmpiile voastre,

6îţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de când sunt ei pe pământ până în ziua de azi. Moise a plecat şi a ieşit de la Faraon.

7Slujitorii lui Faraon i-au zis: Până când are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească lui Iehova, Dumnezeul lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?

8Au întors la Faraon pe Moise şi Aaron. Duceţi-vă, le-a zis el, şi slujiţi lui Iehova, Dumnezeul vostru. Care şi cine sunt cei ce vor merge?

9Moise a răspuns: Vom merge cu copiii şi cu bătrânii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare în cinstea lui Iehova.

10Faraon le-a zis: Aşa să fie Iehova cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de gând să faceţi!

11Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi lui Iehova, căci aşa aţi cerut. Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

12Iehova a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să mănânce toată iarba pământului, tot ce a lăsat piatra.

13Moise şi-a întins toiagul peste ţara Egiptului; şi Iehova a făcut să sufle un vânt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, vântul dinspre răsărit adusese lăcustele.

14Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s-au aşezat pe toată întinderea Egiptului; erau în număr atât de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

15Au acoperit toată faţa pământului, de nu se mai vedea pământul; au mâncat toată iarba de pe pământ şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde în copaci, nici în iarba de pe câmp, în toată ţara Egiptului.

16Faraon a chemat îndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: Am păcătuit împotriva lui Iehova, Dumnezeul vostru, şi împotriva voastră.

17Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Iehova, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!

18Moise a ieşit de la Faraon, şi s-a rugat lui Iehova.

19Iehova a făcut să sufle un vânt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat în marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată întinderea Egiptului.

20Iehova a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

21Iehova a zis lui Moise: Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi.

22Moise şi-a întins mâna spre cer; şi a fost întuneric beznă în toată ţara Egiptului, timp de trei zile.

23Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, în locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.

24Faraon a chemat pe Moise, şi a zis: Duceţi-vă, şi slujiţi lui Iehova! Să nu rămână în ţară decât oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei împreună cu voi.

25Moise a răspuns: Chiar să ne dai tu însuţi jertfele şi arderile de tot, pe care le vom aduce lui Iehova, Dumnezeul nostru,

26şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu rămână o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim lui Iehova, Dumnezeul nostru; iar până vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem lui Iehova.

27Iehova a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a vrut să-i lase să plece.

28Faraon a zis lui Moise: Ieşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi înaintea mea, căci în ziua în care te vei arăta înaintea mea, vei muri.

29Da! a răspuns Moise, nu mă voi mai arăta înaintea ta.