📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Apocalipsa – Capitolul 18
1După acestea am văzut alt înger coborându-se din cer, având autoritate mare; şi pământul a fost luminat de gloria lui.
2Şi a strigat cu voce tare, zicând: „a căzut, a căzut Babilonul cel mare! Şi s-a făcut o locuinţă a demonilor, şi închisoare a oricărui spirit necurat, şi închisoare a oricărei păsări necurate şi urâcioase;
3pentru că naţiunile au băut din vinul furiei curviei ei, şi regii pământului au curvit cu ea şi negustorii pământului s-au îmbogăţit din puterea luxului ei.
4Şi am auzit altă voce din cer, zicând: „ieşiţi din ea, poporul Meu; ca să nu fiţi părtaşi împreună cu ea la păcatele ei, şi ca să nu primiţi din plăgile ei!
5Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit până la cer; şi Dumnezeu Şi-a amintit de nedreptăţile ei.
6Răsplătiţi-i precum v-a răsplătit şi ea vouă; şi restituiţi-i îndoit potrivit cu faptele ei. În potirul în care a amestecat ea, amestecaţi-i îndoit!
7Pe cât s-a glorificat pe sine, şi a trăit în lux; pe atât daţi-i chin şi jale! Pentru că ea zice în inima ei: „Şed ca o regină, şi nu sunt văduvă; şi nu am să văd durere nicidecum.”
8De aceea într-o singură zi vor veni plăgile ei; moarte şi jale şi foamete. Pentru că tare este Iehova, Dumnezeu Cel judecând-o.
9Şi regii pământului, cei curvind cu ea şi trăind în lux, vor plânge şi se vor tângui pentru ea; când au să vadă fumul arederii ei;
10stând la depărtare de teama chinului ei, zicând: „vai, vai cetatea cea mare, Babilon, cetatea cea tare! Pentru că într-o singură oră a venit judecata ta!”
11Şi negustorii pământului plâng şi jelesc pentru ea, pentru că nici unu nu mai cumpără stocul lor de mărfuri;
12stoc de aur şi de argint şi de piatră scumpă şi de perle şi de in subţire şi de purpură şi de mătase şi de pânză stacojie şi de orice lemn aromat şi de orice vas de fildeş şi de orice vas de lemn preţios şi de aramă şi de fier şi de marmură,
13şi scorţişoară şi aromă şi mir şi tămâie şi vin şi ulei şi cai şi căruţe şi sclavi şi suflete de oameni.
14Şi rodul copt al poftei sufletului tău, s-a dus de la tine; şi toate cele grase şi strălucite, au pierit de la tine; şi nu le vor mai găsi nicidecum.
15Negustorii de acestea, cei îmbogăţiţi de la ea vor sta departe, de teama chinului ei; plângând şi jelind,
16zicând: „vai, vai, cetatea cea mare, cea îmbrăcată cu in subţire şi purpură şi pânză stacojie, şi împodobită cu aur şi pietre scumpe şi perle.
17Pentru că într-o singură oră a fost pustiită atâta bogăţie!” Şi orice cârmaci, şi oricare călătorind pe mare, şi marinari, şi toţi câţi lucrează pe mare; au stat departe.
18Şi văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: „care este similară cetăţii cea mare?”
19Şi aruncau ţărână pe capetelelor; şi strigau plângând şi jelind, zicând: „vai, vai, cetatea cea mare; în care toţi cei având corăbii pe mare, s-au îmbogăţit din scumpeturile ei! Pentru că într-o singură oră a fost pustiită!”
20Veseleşte-te de ea, cerule; şi voi sfinţilor, şi apostolilor, şi profeţilor! Pentru că Dumnezeu a decis judecata voastră asupra ei!”
21Şi un înger tare a ridicat o piatră mare ca de moară; şi a aruncat-o în mare, zicând: „cu astfel de violenţă va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare; şi nu are să mai fie găsită nicidecum!
22Şi voce de cântăreţi din harfă, şi de muzicanţi, şi de flautişti, şi de trompetişti, nu are să mai fie auzită nicidecum în tine; şi orice meşter, de orice meşteşug, nu are să mai fie găsit nicidecum în tine;
23şi lumină de lampă, nu are să mai lumineze nicidecum în tine; şi voce de mire şi de mireasă, nu are să mai fie auzită nicidecum în tine. Pentru că negustorii tăi erau cei mai mari ai pământului; pentru că prin vrăjitoria ta au fost amăgite toate naţiunile,
24şi în ea a fost găsit sânge de profeţi şi de sfinţi, şi al tuturor celor junghiaţi pe pământ.”