📖 Biblie Online (SCC)

Capitole:

Apocalipsa – Capitolul 6

1Şi am văzut când Mielul a deschis unu dintre cele şapte sigilii; şi am văzut pe una dintre cele patru vieţuitoare zicând, cu voce ca de tunet: Vino!
2Şi am văzut: Şi iată! Un cal alb; şi cel şezând pe el având un arc, şi i s-a dat o cunună; şi a ieşit învingând şi ca să învingă.
3Şi când a deschis sigiliul cel de al doilea, am văzut pe vieţuitoarea a doua zicând: Vino!
4Şi a ieşit un altul, un cal roşu aprins; şi celui şezând pe el i s-a dat să ia pacea de pe pământ, şi ca să se înjunghie unii pe alţii; şi i s-a dat o sabie mare.
5Şi când a deschis sigiliul cel de al treilea, am văzut pe vieţuitoarea a treia zicând: Vino! Şi am văzut: Şi iată! Un cal negru; şi cel şezând pe el având o balanţă în mâna lui.
6Şi am auzit ca o voce în mijlocul celor patru vieţuitoare zicând: o măsură de grâu pentru un dinar, şi trei măsuri de orz pentru un dinar; şi să nu vatămi uleiul şi vinul!
7Şi când a deschis sigiliul cel de al patrulea, am auzit vocea vieţuitoarei a patra zicând: Vino!
8Şi am văzut: Şi iată! Un cal gălbui-verzui; şi cel şezând deasupra lui, numele lui era: moartea; şi locuinţa morţilor urma cu el. Şi li s-a dat autoritate peste a patra parte a pământului ca să omoare cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte, şi prin fiarele pământului.
9Şi când a deschis sigiliul cel de al cincilea, am văzut sub altar sufletele celor înjunghiaţi din cauza cuvântului lui Dumnezeu şi din cauza mărturiei pe care au ţinut-o;
10şi strigau cu voce mare, zicând: Până când, Stăpânul Cel Sfânt şi Adevărat; nu judeci, şi nu răzbuni, sângele nostru de la locuitorii pământului?
11Şi li s-a dat fiecăruia un veşmânt alb; şi li s-a spus ca să se odihneascâ încă puţin timp, până au să fie complectaţi şi de cei împreună-sclavi cu ei şi fraţii lor cei urmând să fie omorâţi ca şi ei.
12Şi am văzut când a deschis sigiliul cel de al şaselea: S-a făcut un cutremur mare, şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, şi luna întreagă s-a făcut ca un sânge,
13şi stelele cerului au căzut pe pământ; precum un smochin aruncă fructele lui târzii, fiind scuturat de un vânt mare.
14Şi cerul, s-a îndepărtat ca un sul înfăşurându-se, şi orice munte şi insulă au fost mutate din locurile lor.
15Şi regii pământului, şi cei mari, şi centurionii, şi cei bogaţi, şi cei tari, şi orice sclav şi liber, s-au ascuns în peşterile şi în stâncile pământului.
16Şi ei zic munţilor şi stâncilor: cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de la faţa Celui şezând pe tron şi de la mânia Mielului;
17pentru că a venit ziua cea mare a mâniei lor, şi cine poate să reziste?