📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Apocalipsa – Capitolul 14
1Şi am văzut: şi iată! Mielul stând pe Muntele Sion; şi cu El o sută patruzeci şi patru de mii, având scris pe frunţile lor Numele Său şi Numele Tatălui Său.
2Şi am auzit o voce din cer, ca un sunet de ape multe şi ca un sunet de tunet mare; şi vocea pe care am auzit-o, era ca a cântăreţilor cu harfa cântând la harfele lor.
3Şi cântau o cântare nouă înaintea tronului şi înaintea celor patru vieţuitoare şi a bătrânilor. Şi nici unu nu putea învăţa cântarea, decât numai cei o sută patruzeci şi patru de mii, cei răscumpăraţi de pe pământ.
4Ei sunt cei ce nu s-au întinat cu femei, pentru că sunt feciori. Aceştia sunt cei urmând Mielului oriunde merge; aceştia au fost răscumpăraţi dintre oameni, o pârgă pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără cusur.
6Şi am văzut alt înger zburând în mijlocul cerului; având o Evanghelie eternă să evanghelizeze la cei locuind pe pământ, şi la orice naţiune, şi trib, şi limbă, şi popor,
7zicând cu voce mare: „temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I glorie; pentru că a venit ora judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui făcând cerul şi pământul, şi marea şi izvoarele apelor!”
8Şi alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „a căzut, a căzut Babilonul cel mare; care a adăpat toate naţiunile din vinul mâniei curviei ei!”
9Şi alt înger, al treilea, le-a urmat, zicând cu voce mare: „dacă cineva se închină la fiară şi la imaginea ei, şi primeşte un semn pe fruntea lui, sau pe mâna lui;
10va bea şi el din potirul mâniei lui Dumnezeu; cel turnat neamestecat în potirul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11Şi fumul chinului lor se suie în epocile epocilor; şi nu au repaus zi şi noapte cei închinându-se la fiară şi la imaginea ei; şi dacă cineva primeşte semnul numelui ei.
12Aici este răbdarea sfinţilor, cei respectând poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Iesus.”
13Şi am auzit o voce din cer, zicând, scrie: „fericiţi sunt morţii, cei murind de acum în Domnul! Da, zice Spiritul; ca să se odihnească de ostenelile lor, pentru că faptele lor urmează cu ei.”
14Şi am văzut: Şi iată! Un nor alb, şi pe nor şezând cineva asemănător Fiului Omului; având pe capul Lui o cunună de aur, şi în mâna Lui o seceră ascuţită.
15Şi alt înger a ieşit din templu, strigând cu voce mare Celui şezând pe nor: „trimite secera Ta şi seceră; pentru că a venit ora să seceri, fiindcă s-a uscat secerişul pământului.”
16Şi Cel şezând pe nor a aruncat secera Lui pe pământ; şi pământul a fost secerat.
17Şi alt înger a ieşit din templul cel din cer, având şi el o seceră ascuţită.
18Şi alt înger a ieşit din altar, cel având autoritate peste foc; şi a strigat cu voce mare către cel având secera cea ascuţită, zicând: „trimite secera ta cea ascuţită şi seceră ciorchinii viei pământului, pentru că strugurii ei s-au copt.”
19Şi îngerul a aruncat secera lui pe pământ şi a secerat via pământului şi i-a aruncat în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20Şi teascul a fost călcat afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge până la frâiele cailor, pe o mie şase sute de stadii.