📖 Biblie Online (SCC)

Capitole:

Apocalipsa – Capitolul 12

1Şi în cer a fost văzut un semn mare: o femeie îmbrăcată cu soarele, şi luna sub picioarele ei, şi cu o cunună de douăsprezece stele pe capul ei.
2Şi fiind însărcinată şi striga fiind în durerile naşterii şi chinuindu-se să nască.
3Şi în cer a fost văzut un alt semn; şi iată! Un balaur mare, roşu ca focul, având şapte capete şi zece coarne; şi pe capetele lui: şapte coroane.
4Şi coada lui trage a trei parte a stelelor cerului şi le aruncă înspre pământ. Şi balaurul a stat înaintea femeii cea urmând să nască; ca atunci când ea are să nască, să mănânce copilul ei.
5Şi ea a născut un fiu, de parte bărbătească; care urmează să păstorească toate naţiunile cu un sceptru de fier. Şi copilul ei a fost răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui.
6Şi femeia a fugit în deşert; unde are acolo un loc pregătit de Dumnezeu, ca ei să o hrănească acolo o mie două sute şaizeci de zile.
7Şi în cer s-a făcut război: Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul; şi balaurul şi îngerii lui s-au războit,
8şi nu a fost mai tare, nici loc nu s-a mai găsit pentru ei în cer.
9Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel chemat: Diavol şi Satan, cel amăgind pământul întreg, a fost aruncat spre pământ; şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
10Şi am auzit în cer o voce mare, zicând: „acum s-a făcut izbăvirea, şi puterea, şi Regatul Dumnezeului nostru, şi autoritatea Christosului Său; pentru că acuzatorul fraţilor noştri, cel acuzându-i zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11Şi ei l-au învins din cauza sângelui Mielului, şi din cauza Cuvântului mărturiei lor; şi nu au iubit sufletul lor, până la moarte.
12De aceea bucuraţi-vă, ceruri, şi voi locuind în ele! Vai de pământ şi de mare! Pentru că Diavolul a coborât la voi; având mânie, ştiind că are puţin timp.
13Şi când Balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a persecutat pe femeia care a născut copilul de parte bărbătească.
14Şi femeii i-au fost date cele două aripi ale vulturului cel mare, ca să zboare înspre deşert, înspre locul ei; acolo unde este hrănită: un timp, şi timpuri, şi jumătate de timp; departe de faţa şarpelui.
15Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu; ca să o facă să fie dusă de râu.
16Şi pământul a ajutat femeia; şi pământul a deschis gura lui, şi a înghiţit râul pe care l-a aruncat balaurul din gura lui.
17Şi balaurul s-a mâniat pe femeie, şi s-a dus să facă război cu rămăşiţele seminţei ei; cei respectând poruncile lui Dumnezeu, şi având mărturia lui Iesus.