📖 Biblie Online (SCC)

1În anul al patrulea al împăratului Dariu, Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, care este luna lui Chisleu.

2Cei din Betel trimiseseră pe Şareţer şi pe Reghem-Melec cu oamenii săi, să se roage Domnului,

3şi să întrebe pe preoţii din Casa Domnului oştirilor şi pe proroci: Trebuie să plâng şi în luna a cincea şi să mă înfrânez, cum am făcut atâţia ani?

4Atunci Cuvântul Domnului oştirilor mi-a vorbit astfel:

5Spune la tot poporul ţării şi preoţilor: Când aţi postit şi aţi plâns în luna a cincea şi a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, oare pentru Mine aţi postit voi?

6Şi când mâncaţi şi beţi, nu sunteţi voi cei ce mâncaţi şi beţi?

7Nu cunoaşteţi cuvintele, pe care le-a vestit Domnul prin prorocii de mai înainte, când Ierusalimul era încă locuit şi liniştit împreună cu cetăţile lui de primprejur, şi când şi partea de miază-zi şi câmpia erau locuite?

8Cuvântul Domnului a vorbit lui Zaharia astfel:

9Aşa a vorbit Domnul oştirilor: Faceţi cu adevărat dreptate, şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul.

10Nu asupriţi pe văduvă şi pe orfan, nici pe străin şi pe sărac, şi nici unul să nu gândească rău în inima lui împotriva fratelui său.

11Dar ei n-au vrut să ia aminte, ci au întors spatele, şi şi-au astupat urechile ca să n-audă.

12Şi-au făcut inima ca diamantul de tare, ca să n-asculte Legea, nici cuvintele pe care li le spunea Domnul oştirilor, prin Duhul Său, prin prorocii de mai înainte. Din pricina aceasta Domnul oştirilor S-a aprins de o mare mânie.

13Când chema El, ei n-au vrut s-asculte: De aceea nici Eu n-am vrut s-ascult, când au chemat ei, zice Domnul oştirilor.

14Ci i-am împrăştiat printre toate neamurile pe care nu le cunoşteau; ţara a fost pustiită în urma lor, aşa că nimeni nu mai venea şi nu mai pleca din ea; şi dintr-o ţară plăcută cum era, au făcut o pustie!