📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Proverbe – Capitolul 30
1Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache, profeţia rostită de omul acesta pentru Itiel, chiar pentru Itiel şi Ucal:
2În adevăr, eu sunt mai prost decât oricine şi nu am perspicacitate omului;
3n-am învăţat înţelepciune, nici n-am cunoştinţa Celui Sfânt.
4Cine s-a suit în ceruri şi s-a coborât? Cine a adunat vântul în pumnii săi? Cine a legat apele într-o manta? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este Numele Său şi care este Numele fiului Său, dacă ştii?
5Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este curat. El este un scut pentru cei care îşi pun încrederea în El.
6Nu adăuga la cuvintele Lui, ca să nu te mustre şi să fii găsit mincinos.
7Două lucruri Îţi cer; nu mi le refuza înainte de a muri:
8depărtează de la mine deşertăciunea şi minciunile; nu mi da nici sărăcie, nici bogăţie; hrăneşte-mă cu pâinea de care am nevoie zilnic,
9ca nu cumva, fiind sătul, să Te tăgăduiesc şi să zic: „Cine este Iehova?“ Sau ca nu cumva, fiind sărac, să fur şi să iau în deşert Numele Dumnezeului meu.
10Nu vorbi prea mult despre servitorul stăpânului său, ca nu cumva să te blesteme şi să fii considerat vinovat.
11Este o generaţie care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvântează pe mama sa.
12Este o generaţie care este curată în ochii ei, deşi nu este spălată de necurăţia ei.
13Este o generaţie a cărei ochi sunt trufaşi şi cum îşi înalţă pleoapele!
14o generaţie ai cărei dinţi sunt săbii, şi măselele ei, cuţite, ca să devoreze pe cei întristaţi de pe pământ şi pe cei nevoiaşi dintre oameni.
15Lipitoarea are două fiice: „Dă! Dă!“ Sunt trei lucruri niciodată sătule, patru care nu zic „Este de ajuns!“:
16Locuinţa morţilor şi pântecele steril, pământul care nu se satură de apă şi focul care nu zice: „Este de ajuns!“
17Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri.
18Sunt trei lucruri prea minunate pentru mine şi patru pe care nu le înţeleg:
19calea unui vultur pe cer, calea unui şarpe pe o stâncă, calea unei corăbii în mijlocul mării şi calea unui bărbat la o tânără.
20Aşa este calea unei femei adultere. Ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: „N-am făcut ceva rău“.
21Sub trei lucruri se cutremură pământul şi sub patru nu mai poate:
22sub un servitor când el domnește şi sub un nebun când se satură cu carne;
23sub o femeie dispreţuită când se mărită şi sub o servitoare atunci când moşteneşte pe stăpâna ei.
24Sunt patru fiinţe mici pe pământ şi sunt deosebit de înţelepte:
25furnicile, un popor fără putere, totuşi îşi pregătesc hrana vara;
26şafanii sunt doar un popor slab, totuşi îşi fac casa în stâncă;
27lăcustele n-au rege, totuşi pornesc toate în cete;
28prinzi păianjenul cu mâinile, totuşi este în palatele regilor.
29Sunt trei care au un pas măreţ şi patru au un mers frumos:
30leul puternic între animale, care nu se abate dinaintea nimănui;
31un cal bine încins la coapse sau ţapul şi un rege împotriva căruia nimeni nu se poate ridica.
32Dacă ai lucrat nebuneşte, îngâmfându-te, sau dacă ai gândit rău, pune mâna la gură!
33Pentru că stoarcerea laptelui dă unt şi lovirea nasului dă sânge şi întărâtarea mâniei dă ceartă.