📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Proverbe – Capitolul 17
1Mai bine o bucată de pâine uscată şi linişte, decât o casă plină de carne dar ceartă.
2Un servitor înţelept va stăpâni peste un fiu care face ruşine şi va avea parte de moştenire printre fraţi.
3Vasul topitorului este pentru argint şi cuptorul pentru aur, dar Iehova încearcă inimile.
4Răufăcătorul pleacă urechea la buze nelegiuite; mincinosul pleacă urechea la limba stricată.
5Cine râde de un sărac jigneşte pe Creatorul său. Cine se bucură de nenorocire nu va fi considerat nevinovat.
6Copiii copiilor sunt cununa bătrânilor şi gloria copiilor sunt părinţii lor.
7Vorbirea aleasă nu se potriveşte unui om josnic, cu atât mai puţin buzele mincinoase unui om de seamă.
8Un dar este o piatră preţioasă în ochii celui care îl are: ori încotro se îndreaptă, reuşeşte.
9Cine acoperă greşeala caută dragoste, dar cine o repetă dezbină prieteni buni.
10O mustrare îl pătrunde pe cel care are discernământ mai adânc decât o sută de lovituri pe un nebun.
11Un răzvrătit caută numai răul, dar un sol nemilos va fi trimis împotriva lui.
12Mai bine să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui.
13Celui care răsplăteşte binele cu rău nu i se va depărta răul de casă.
14Începutul certei este cum s-ar da drumul apelor; părăseşte cearta înainte de a se aprinde.
15Cine îndreptăţeşte pe cel rău şi cine condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune pentru Iehova.
16La ce foloseşte un preţ în mâna unui nebun ca să cumpere înţelepciune, când el n-are minte deloc?
17Prietenul iubeşte oricând şi un frate se naşte pentru strâmtorare.
18Un om fără minte bate palma, punându-se garant pentru aproapele său.
19Cine iubeşte greşeala iubeşte cearta; cine îşi înalţă poarta caută pieirea.
20Cine are o inimă stricată nu găseşte nici un bine şi cel cu limba sucită cade în rău.
21Cine naşte un nebun spre durerea lui şi tatăl unui om rău n-are bucurie.
22O inimă veselă dă sănătate, dar un spirit zdrobit usucă oasele.
23Un om rău scoate un dar din sân, ca să strice căile judecăţii.
24Înţelepciunea este înaintea celui care are discernământ, dar ochii nebunului sunt la marginile pământului.
25Un fiu nebun este supărare pentru tatăl său şi amărăciune pentru cea care l-a născut.
26Nu este bine să-l pedepseşti pe cel drept, nici să-i loveşti pe mai-mari pentru dreptatea lor.
27Cine are cunoştinţă îşi controlează cuvintele şi un om înțelegător are un spirit calm.
28Chiar un nebun, când tace, este considerat înţelept; iar cel care îşi închide buzele, inteligent.