📖 Biblie Online (SCC)

1Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda.

2Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el: Străbate toate seminţiile lui Israel, de la Dan până la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cât se ridică numărul lor.

3Ioab a zis împăratului: Iehova, Dumnezeul tău, să facă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?

4Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat de la împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel.

5Au trecut Iordanul, şi au tăbărât la Aroer, la dreapta cetăţii care este în mijlocul văii Gad, şi lângă Iaezer.

6Au venit până la Galaad şi în ţara lui Tahtim-Hodşi. S-au dus până la Dan-Iaan, şi în împrejurimile Sidonului.

7Au venit până la cetăţuia Tir, şi în toate cetăţile Heviţilor şi ale Canaaniţilor. Au ieşit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Şeba.

8Au străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile.

9Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni.

10David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis lui Iehova: Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun!

11A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul lui Iehova a vorbit astfel prorocului Gad, văzătorul lui David:

12Du-te şi spune lui David: Aşa vorbeşte Domnul: Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea.

13Gad s-a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: Vrei şapte ani de foamete în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite.

14David a răspuns lui Gad: Sunt într-o mare strâmtoare! Oh! mai bine să cădem în mâinile lui Iehova, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mâinile oamenilor!

15Domnul a trimis ciuma în Israel, de dimineaţă până la vremea hotărâtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor.

16Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela, şi a zis îngerului care ucidea poporul: Destul! Trage-ţi mâna acum. Îngerul lui Iehova era lângă aria lui Aravna, Iebusitul.

17David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis lui Iehova: Iată că am păcătuit! Eu sunt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu!

18În ziua aceea, Gad a venit la David, şi i-a zis: Suie-te şi înalţă un altar lui Iehova în aria lui Aravna, Iebusitul.

19David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul.

20Aravna s-a uitat, şi a văzut pe împărat şi pe slujitorii lui îndreptându-se spre el; şi Aravna a ieşit, şi s-a închinat înaintea împăratului, cu faţa la pământ.

21Aravna a zis: Pentru ce vine domnul meu, împăratul, la slujitorul lui? Şi David a răspuns: Ca să cumpăr de la tine aria şi să zidesc în ea un altar lui Iehova, pentru ca să înceteze urgia aceasta de peste popor.

22Aravna a zis lui David: Să ia domnul meu, împăratul, aria, şi să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi, boii vor fi pentru arderea de tot, şi carele cu uneltele lor vor ţine loc de lemne.

23Aravna a dat împăratului totul. Şi Aravna a zis împăratului: Iehova, Dumnezeul tău, să te primească!

24Dar împăratul a zis lui Aravna: Nu! vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint, şi nu voi aduce lui Iehova, Dumnezeului meu, arderi de tot, care să nu mă coste nimic. Şi David a cumpărat aria şi boii cu cinzeci de sicli de argint.

25David a zidit acolo un altar lui Iehova, şi a adus arderi de tot şi jertfe de mulţumire. Atunci Domnul a fost potolit faţă de ţară, şi a încetat urgia deasupra lui Israel.