📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Numeri – Capitolul 14
1Toată adunarea a ridicat glasul şi a început să ţipe. Şi poporul a plâns în noaptea aceea.
2Toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, şi toată adunarea le-a zis: De ce n-om fi murit noi în ţara Egiptului, sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta?
3Pentru ce ne duce Iehova în ţara aceasta, în care vom cădea ucişi de sabie, iar nevestele noastre şi copilaşii noştri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4Şi au zis unul altuia: Să ne alegem o căpetenie, şi să ne întoarcem în Egipt.
5Moise şi Aaron au căzut cu faţa la pământ, în faţa întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă.
6Şi, dintre cei ce iscodiseră ţara, Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, şi-au rupt hainele,
7şi au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: Ţara pe care am străbătut-o noi ca s-o iscodim, este o ţară foarte bună, minunată.
8Dacă Iehova va fi binevoitor cu noi, ne va duce în ţara aceasta, şi ne-o va da: este o ţară în care curge lapte şi miere.
9Numai, nu vă răzvrătiţi împotriva lui Iehova, şi nu vă temeţi de oamenii din ţara aceea, căci îi vom mânca. Ei nu mai au nici un sprijin: Iehova este cu noi, nu vă temeţi de ei!
10Toată adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava lui Iehova s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11Şi Iehova a zis lui Moise: Până când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui?
12De aceea, îl voi lovi cu ciumă, şi-l voi nimici, dar pe tine te voi face un neam mai mare şi mai puternic decât el.
13Moise a zis lui Iehova: Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta.
14Şi vor spune locuitorilor ţării aceleia. Ei ştiau că Tu, Iehova, eşti în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Iehova; că norul Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor, şi noaptea într-un stâlp de foc.
15Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile, care au auzit vorbindu-se de Tine, vor zice:
16Iehova n-avea putere să ducă pe poporul acesta în ţara pe care jurase că i-o va da: de aceea l-a omorât în pustie!
17Acum, să se arate puterea lui Iehova în mărimea ei, cum ai spus când ai zis:
18Iehova este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam.
19Iartă dar fărădelegea poporului acestuia, după mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici.
20Şi Iehova a spus: Iert cum ai cerut.
21Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu şi că slava lui Iehova va umple tot pământul,
22atât este de adevărat că toţi cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea, şi minunile pe care le-am făcut în Egipt şi în pustie, şi totuşi M-au ispitit de zece ori acum, şi n-au ascultat glasul Meu,
23toţi aceia nu vor vedea ţara pe care am jurat părinţilor lor că le-o voi da, şi anume, toţi cei ce M-au nesocotit, n-o vor vedea.
24Iar pentru că robul Meu Caleb a fost însufleţit de un alt duh, şi a urmat în totul calea Mea, îl voi face să intre în ţara în care s-a dus, şi urmaşii lui o vor stăpâni.
25Amaleciţii şi Canaaniţii locuiesc valea aceasta: deci mâine, întoarceţi-vă, şi plecaţi în pustie, pe calea care duce spre Marea Roşie.
26Iehova a vorbit lui Moise şi lui Aaron, şi a zis:
27Până când voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea.
28Spune-le: Pe viaţa Mea! zice Iehova, că vă voi face întocmai cum aţi vorbit în auzul urechilor Mele.
29Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toţi, a căror numărătoare s-a făcut, numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus, şi care aţi cârtit împotriva Mea,
30nu veţi intra în ţara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiţi, afară de Caleb, fiul lui Iefune, şi Iosua, fiul lui Nun.
31Pe copilaşii voştri însă, despre care aţi zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască ţara pe care aţi nesocotit-o voi.
32Iar cât despre voi, trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
33Şi copiii voştri vor rătăci patruzeci de ani în pustie, şi vor ispăşi astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie.
34După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi.
35Eu, Iehova, am vorbit! În adevăr, aşa voi face acestei rele adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciţi în pustia aceasta şi în ea vor muri.
36Bărbaţii pe care îi trimisese Moise să iscodească ţara, şi care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind ţara;
37oamenii aceştia, care înnegriseră ţara, au murit acolo înaintea lui Iehova, loviţi de o moarte năpraznică.
38Numai Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viaţă dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească ţara.
39Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel; şi poporul a fost într-o mare jale.
40S-au sculat dis-de-dimineaţă a doua zi, şi s-au suit pe vârful muntelui, zicând: Iată-ne! suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Iehova, căci am păcătuit.
41Moise a zis: Pentru ce călcaţi porunca lui Iehova? Nu veţi izbuti.
42Nu vă suiţi, căci Iehova nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri.
43Căci Amaleciţii şi Canaaniţii sunt înaintea voastră, şi veţi cădea ucişi de sabie; o dată ce v-aţi abătut de la Iehova, Iehova nu va fi cu voi.
44Ei s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei.
45Atunci s-au pogorât Amaleciţii şi Canaaniţii, care locuiau pe muntele acela, i-au bătut, şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.