📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Numeri – Capitolul 11
1Poporul a cârtit în gura mare împotriva lui Iehova, zicând că-i merge rău. Când a auzit Iehova, S-a mâniat. S-a aprins între ei focul lui Iehova şi a mistuit o parte din marginea taberei.
2Poporul a strigat către Moise. Moise s-a rugat lui Iehova, şi focul s-a stins.
3Locului aceluia i-au pus numele Tabeera (Ardere), pentru că se aprinsese focul lui Iehova printre ei.
4Adunăturii de oameni, care se aflau în mijlocul lui Israel, i-a venit poftă, ba chiar şi copiii lui Israel au început să plângă, şi să zică: Cine ne va da carne să mâncăm?
5Ne aducem aminte de peştii pe care-i mâncam în Egipt, şi care nu ne costau nimic, de castraveţi, de pepeni, de praji, de ceapă şi de usturoi.
6Acum ni s-a uscat sufletul: nu mai este nimic! Ochii noştri nu văd decât mana aceasta.
7Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul.
8Poporul se risipea şi o strângea, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală, şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn.
9Când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana.
10Moise a auzit pe popor plângând, fiecare în familia lui şi la uşa cortului lui. Mânia lui Iehova s-a aprins cu tărie. Moise s-a întristat,
11şi a zis lui Iehova: Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău, şi pentru ce n-am căpătat eu trecere înaintea Ta, de ai pus peste mine sarcina acestui popor întreg?
12Oare eu am zămislit pe poporul acesta? Oare eu l-am născut, ca să-mi zici: Poartă-l la sânul tău, cum poartă doica pe copil, până în ţara pe care ai jurat părinţilor lui că i-o vei da?
13De unde să iau carne, ca să dau la tot poporul acesta? Căci ei plâng la mine, zicând: Dă-ne carne ca să mâncăm!
14Eu singur nu pot să port pe tot poporul acesta, căci este prea greu pentru mine.
15Decât să Te porţi aşa cu mine, mai bine omoară-mă, Te rog, dacă mai am vreo trecere înaintea Ta, ca să nu-mi mai văd nenorocirea.
16Iehova a zis lui Moise: Adună la Mine şaptezeci de bărbaţi, dintre bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine.
17Eu Mă voi pogorî, şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului, şi să n-o porţi tu singur.
18Să spui poporului: Sfinţiţi-vă pentru mâine, şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul lui Iehova, şi aţi zis: Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt! Iehova vă va da carne, şi veţi mânca.
19Aveţi să mâncaţi carne, nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici două zeci de zile,
20ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Iehova care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?
21Moise a zis: Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: Le voi da carne, şi vor mânca o lună întreagă!
22Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi, ca să ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?
23Iehova a răspuns lui Moise: Nu cumva s-a scurtat oare mâna lui Iehova? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.
24Moise a ieşit, şi a spus poporului cuvintele lui Iehova. A adunat şaptezeci de bărbaţi din bătrânii poporului, şi i-a pus în jurul cortului.
25Iehova S-a pogorât în nor, şi a vorbit lui Moise; a luat din duhul care era peste el, şi l-a pus peste cei şaptezeci de bătrâni. Şi de îndată ce duhul s-a aşezat peste ei, au început să prorocească; dar după aceea n-au mai prorocit.
26Doi oameni, unul numit Eldad, şi altul Medad, rămăseseră în tabără, şi duhul s-a aşezat şi peste ei; căci erau dintre cei scrişi, măcar că nu se duseseră la cort. Şi au început să prorocească şi ei în tabără.
27Un tânăr a alergat şi a dat de ştire lui Moise, zicând: Eldad şi Medad prorocesc în tabără.
28Şi Iosua, fiul lui Nun, care slujea lui Moise din tinereţea lui, a luat cuvântul, şi a zis: Domnule Moise, opreşte-i.
29Moise i-a răspuns: Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul lui Iehova să fie alcătuit din proroci, şi Iehova să-Şi pună Duhul Lui peste ei!
30Apoi Moise s-a întors în tabără, el şi bătrânii lui Israel.
31Iehova a făcut să sufle de peste mare un vânt, care a adus prepeliţe, şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pământului.
32În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.
33Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Iehova S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Iehova a lovit poporul cu o urgie foarte mare.
34Au pus locului aceluia numele Chibrot-Hataava (Mormintele lăcomiei), pentru că acolo au îngropat pe poporul apucat de poftă.
35De la Chibrot-Hataava, poporul a plecat la Haţerot, şi s-a oprit la Haţerot.