📖 Biblie Online (SCC)
Capitole:
Iacob – Capitolul 1
1Iacob, sclav al unui Dumnezeu, şi al unui Domn: Iesus Christos; către cele douăsprezece triburi, cele din diaspora: fiţi bucuroşi!
2Fraţii mei, consideraţi o mare bucurie când aveţi să ajungeţi în felurite încercări,
3cunoscând că încercarea credinţei voastre, lucrează răbdare.
4Dar răbdarea trebuie să aibă o lucrare a ei perfectă, pentru ca să fiţi perfecţi şi întregi, nelipsiţi de nimic.
5Iar dacă cineva dintre voi este lipsit de înţelepciune, să ceară de la Dumnezeu, Cel dând tuturor cu generozitate şi nereproşând; şi ea îi va fi dată.
6Dar să ceară cu credinţă, neîndoindu-se de nimic; pentru că cel îndoit este asemenea valului mării, dus de vânt şi aruncat oriunde.
7Pentru că omul acela să nu presupună că va primi ceva de la Iehova;
8el este un bărbat cu suflet împărţit, nestatornic în toate căile lui.
9Iar fratele cel umil, să se laude în înălţarea lui;
10însă cel bogat, în umilinţa lui, pentru că va trece ca o floare a ierbii.
11Pentru că soarele răsare cu arşiţă şi uscă iarba, şi floarea ei cade, şi frumuseţea înfăţişării ei piere; aşa şi bogatul se va vesteji în căile lui.
12Fericit este bărbatul care rabdă ispita; pentru că făcându-se aprobat prin încercare, va primi cununa vieţii, pe care El a promis-o celor iubindu-L.
13Nici unu, ispitit fiind, să nu zică: sunt ispitit de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este de neispitit cu rele, şi El nu ispiteşte pe nici unu.
14Ci fiecare este ispitit fiind atras de pofta lui.
15Apoi pofta, zămislind, naşte: păcat, iar păcatul săvârşit aduce moarte.
16Nu fiţi duşi în eroare, iubiţi fraţi ai mei.
17Orice dăruire bună şi orice dar perfect este de sus; coborându-se de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare.
18El după voinţa Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, pentru ca noi să fim nişte roade dintâi ale creaturilor Lui.
19Aşa că, iubiţi fraţi ai mei, orice om se fie grabnic la auzire, încet la vorbire, încet la mânie;
20pentru că mânia omului nu lucrează o dreptate a lui Dumnezeu.
21De aceea, lepădând orice murdărie şi revărsare de răutate; primiţi cu blândeţe cuvântul sădit, cel putând salva sufletele voastre.
22Faceţi-vă dar împlinitori ai cuvântului, şi nu numai auzitori, amăgindu-vă cu cugetări false.
23Pentru că, dacă cineva este un auzitor al cuvântului, şi nu un împlinitor; acesta este ca un bărbat, privind faţa lui naturală într-o oglindă.
24Pentru că s-a privit şi s-a dus, şi îndată a uitat cum era el.
25Dar cel privind în legea perfectă a libertăţii, şi rămânând în ea nefăcându-se un auzitor al uitării, ci un împlinitor al lucrării; acesta va fi fericit în înfăptuirea lui.
26Dacă i se pare cuiva că este religios, neţinându-şi limba în frâu, ci amâgindu-şi inima; religia acestuia este deşartă.
27O religie curată şi neîntinată înaintea unui Dumnezeu şi Tată, este aceasta: a îngriji de orfani şi de văduve în necazurile lor, a se păstra nepătat de lume.