📖 Biblie Online (SCC)

1Fraţii mei, să nu aveţi credinţa Domnului nostru Iesus Christos al gloriei; primind cu părtinire?

2Pentru că, dacă are să intre în sinagoga voastră un bărbat cu un inel de aur, în veşmânt strălucitor; dar are să intre şi un sărac în veşminte murdare,

3iar voi aveţi să vă uitaţi la cel purtând veşmântul cel strălucitor, şi ziceţi: tu şezi aici bine; şi aveţi să îi ziceţi săracului: tu stai acolo, sau aşează-te lângă scăunelul meu de la picioare;

4oare nu judecaţi părtinitor între voi? Şi oare nu v-aţi făcut judecători cu cugetări rele?

5Ascultaţi fraţi ai mei iubiţi: nu a ales Dumnezeu pe cei săraci înaintea lumii, ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Regatului pe care l-a promis celor iubindu-L?

6Dar voi aţi dezonorat pe cel sărac. Oare nu bogaţii vă asupresc, şi nu ei vă trag în tribunale?

7Oare nu hulesc ei numele cel bun, cel chemat peste voi?

8Dacă, într-adevăr, împliniţi o lege regală, potrivit scripturii: „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”; bine faceţi.

9Dar dacă primiţi după înfăţişare, lucraţi un păcat; fiind dezaprobaţi de lege ca nişte călcători ai ei.

10Pentru că oricine are să respecte legea întreagă, dar are să greşească în una; s-a făcut vinovat de toate.

11Pentru că, Cel zicând: „să nu comiţi adulter”; a zis şi: „să nu ucizi.” Dar dacă nu ai să comiţi adulter, însă ai să ucizi; te-ai făcut un călcător al legii.

12Vorbiţi aşa, şi faceţi aşa, ca unii urmând să fie judecaţi printr-o lege a libertăţii;

13pentru că judecata va fi fără milă pentru cel nefăcând milă. Mila se laudă împotriva judecăţii.

14Ce folos este, fraţii mei, dacă cineva zice că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credinţa să îl salveze?

15Dacă un frate sau o soră sunt lipsiţi de veşminte şi lipsiţi de hrana zilnică,

16iar cineva dintre voi are să zică: mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă; dar nu le daţi cele de trebuinţă ale corpului; ce folos este?

17Aşa şi credinţa; dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.

18Dar va zice cineva: tu ai credinţă, şi eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără faptele, şi eu îţi voi arăta credinţa din faptele mele.

19Tu crezi că este un Dumnezeu. Bine faci; şi demonii cred şi se înfioară.

20Dar vrei să cunoşti, o omule deşert; că credinţa fără fapte este moartă?

21Abraam, tatăl nostru, nu a fost îndreptăţit el din fapte, aducând pe fiul său Isac pe altar?

22Vezi căci credinţa lucra împreună cu faptele lui, şi din fapte, credinţa a fost făcută perfectă;

23şi a fost împlinită scriptura cea zicând: „iar Abraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a considerat spre îndreptăţire”; şi a fost chemat: „prieten al lui Dumnezeu.”

24Vedeţi că omul este îndreptăţit din fapte şi nu numai din credinţă.

25Similar însă şi Rahab curva, nu a fost îndreptăţită ea din fapte, primind mesagerii şi scoţându-i pe altă cale?

26Pentru că, precum corpul fără spirit este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă.