📖 Biblie Online (SCC)

1Simon Petru, sclav şi apostol al lui Iesus Christos; către cei obţinând o credinţă la fel de preţioasă cu a noastră, printr-o dreptate a Dumnezeului nostru şi a unui Salvator: Iesus Christos:

2Har vouă, şi pace; să vă fie înmulţite printr-o cunoaştere exactă a lui Dumnezeu şi a lui Iesus Christos, Domnul nostru.

3Întrucât divina Lui putere, dăruindu-ne toate cele referitoare la viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui chemându-ne prin glorie şi virtute;

4prin care ne-au fost dăruite promisiunile cele mai mari şi preţioase; ca prin acestea să vă faceţi părtaşi ai naturii divine, scăpând de stricăciunea cea din lume prin poftă,

5tocmai pentru aceasta însă, contribuind cu toată străduinţa, adăugaţi la credinţa voastră: virtutea; iar la virtute: cunoaşterea;

6iar la cunoaştere: înfrânarea; iar la înfrânare: răbdarea; iar la răbdare: evlavia;

7iar la evalvie: afecţiunea frăţească; iar la afecţiunea frăţească: dragostea.

8Pentru că acestea fiind în voi şi sporind; vă fac să nu fiţi nici leneşi, nici neroditori în cunoaşterea Domnului nostru Iesus Christos.

9Pentru că cel în care nu sunt prezente acestea, este orb, este miop, uitând de curăţirea păcatelor vechi.

10De aceea, fraţilor, străduiţi-vă mai mult să faceţi chemarea şi alegerea voastră sigure; pentru că, făcând acestea, nu aveţi să cădeţi niciodată.

11Pentru că astfel vi se va da din belşug intrarea în Regatul etern al Domnului nostru şi Salvator: Iesus Christos.

12De aceea, voi avea de gând să vă amintesc mereu despre acestea; deşi le ştiţi, şi sunteţi stabilizaţi în adevărul acesta.

13Dar consider drept, cât sunt în cortul acesta, să vă trezesc prin aducere aminte;

14ştiind că depunerea cortului meu este grabnică; după cum mi-a arătat şi Domnul nostru Iesus Christos.

15dar mă voi strădui ca şi după plecarea mea să fie făcută oricând amintirea acestora.

16Pentru că nu urmând nişte mituri iscusit alcătuite v-am încunoştinţat puterea şi prezenţa Domnului nostru Iesus Christos; ci, noi fiind făcuţi martori oculari ai măreţiei Aceluia.

17Pentru că, primind de la un Dumnezeu-Tată: onoare şi glorie, o astfel de voce I-a fost adusă de gloria măreaţă: „acesta este Fiul Meu, iubitul Meu; în care am bună plăcere.”

18Şi noi am auzit vocea aceasta adusă din cer, fiind împreună cu El pe muntele cel sfânt.

19Şi avem mai sigur cuvântul profetic, la care bine faceţi luând aminte; ca la o lampă strălucind într-un loc întunecos, până ce are să crape de ziuă, şi are să răsară un luceafăr în inimile voastre.

20Aceasta cunoscând voi întâi, că orice profeţie a Scripturii nu este făcută de o deliberare particulară;

21pentru că nu printr-o voinţă a omului a fost adusă cândva vreo profeţie; ci, nişte oameni sfinţi au vorbit de la Dumnezeu, purtaţi de Spirit Sfânt.