Despre Împletirea părului si Bijuterii ?

Dacă în vechiul legământ, făcut de Dumnezeu cu Israelul, purtarea de podoabe şi bijuterii era un lucru permis (Exod 35:22; Numeri 31:50). Conform legi noului legământ, în care se află creştinii, purtarea de podoabe şi bijuterii este un lucru greşit şi contrar legii noului legământ, pe baza pasajelor din 1Timotei 2:9; 1Petru 3:3. Unii se opresc aici! Şi nu ascultă în întregime de porunca noului legământ, socotind că nu este greşită împletirea părul, cu toate că în aceleaşi versete se interzice şi împletirea părului.

În general se dau următoarele interpretări la această interdicţie de împletire a părului:

Am auzit o interpretare, potrivit căreia, este greşit să-ţi faci mai multe împletituri de păr, dar nu este greşit ca o soră să-şi facă o singură împletitură, deoarece Biblia vorbeşte în 1Timotei 2:9, la plural când spune: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr (la plural), nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe”. Însă dacă citim şi pasajul din 1Petru 3:3, acolo se vorbeşte la singular, după cum puteţi verifica şi în textul grecesc, în text conform cu BC se spune: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor”.

Alţii interpretează că Pavel interzice pe lângă bijuteriile de aur şi împletirea părului, deoarece în lumea iudaică şi romană a timpului, femeile îşi împleteau părul cu multă migală, aranjându-l în diverse feluri după schimbările modei. Ele îşi împodobeau părul cu scule de aur şi felurite eşarfe. Ştim că femeile romane purtau mari agrafe de par cu desene corintice încrustate. Ceea ce Pavel condamnă aici nu este împletirea normală a părului ci, stilurile de pieptănaturi elaborate’, împletituri părului după modă, sau împletituri înţesate cu pietre scumpe, cu aur, cu agrafe din metale preţioase, cu eşarfe, care atrag atenţia la cea care le poartă. Un asemenea stil contravine principiilor creştine pe care Pavel le stabileşte aici.

Însă o astfel de interpretare scapă din vedere câteva lucruri: 1) În aceste texte nu trebuie neapărat să legăm împletirea părului de podoabele de aur sau mărgăritare, chiar dacă apar în verset împreună, deoarece în verset apare şi interdicţia cu privire la purtarea de haine scumpe, şi cu siguranţă nu facem o legătură dintre hainele scumpe şi împletirea părului. 2) Dacă Pavel sau Petru ar fi dorit să menţioneze vreun stil de împletire a părului care ar fi greşită pentru creştini, ar fi spus: „nu cu împletiri de acest fel...”, însă prin faptul că nu menţionează vreun stil de împletire, este clar că ei prin Spiritul Sfânt, le condamne pe toate, cu atât mai mult cu cât Petru fiind inspirat spune: „podoaba voastră să nu fie cea de afară, a împletirii părului...” (NTTF – 2008). Fără nici o altă precizare din partea lor, orice altă interpretare decât cea literală, care interzice orice fel de împletire este riscantă. 3) Ba mai mult, având în vedere că părul i-a fost dat femeii „ca învelitoare” (1Corinteni 11:15), nu putem vorbi de o învelitoare în cazul unui păr strâns într-o împletitură sau în mai multe împletituri, el este o învelitoare dacă este lăsat aşa cum l-a lăsat Dumnezeu, despletit.

Asta nu însemnă că femeile nu au voie să-şi pieptene sau să-şi aranjeze părul cu modestie şi bun simţ, eventual punându-şi şi agrafe din materiale ne-preţioase. Biblia nu interzice nicăieri aranjatul părului, dacă el are o lungime, care să fie considerat în mod real: ‚păr lung’, şi ‚învelitoare’. Este clar potrivit Scripturilor, că femeile trebuie să aibă părul lung, căci acesta este podoaba femeii, iar bărbaţii părul scurt având o tunsoare serioasă demnă de un copil al lui Dumnezeu, astfel să se facă o diferenţă între bărbat şi femeie (1Corinteni 11:14-15). Şi bărbaţii trebuie să aibă grijă ce transmit prin stilul lor de pieptănătură, căci cu siguranţă ei ca cetăţeni ai cerului nu doresc să imite starurile lumeşti; ci, doresc să fie credincioşi şi în cele mici, fiind sfinţi în toată purtarea lor (1Petru 1:15-16).

În cazul aranjării părului, creştinele îşi pot pune următoarea întrebare: felul cum mă piaptăn, este cuviincios demn de o femeie care spune că se teme de Dumnezeu (1Timotei 2:10)? Astfel cu siguranţă creştinele vor evita excesele în coafură, tuns, pieptănat, este bine ca în toate aceste domenii surorile tinere să ceară şi părerea celor mai în vârstă pentru a nu cădea în extreme (Tit 2:3-5) sau chiar fraţilor maturi care veghează asupra turmei.

Prin urmare, concluzionez, că Noul legământ interzice şi ‚împletirea părului’, când spune: „…nu cu împletituri de păr”, astfel dacă înţelegem că se interzice purtarea de aur, mărgăritare, şi de haine scumpe pe baza cuvântului din 1Timotei 2:9: „…nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că se tem de Dumnezeu”, atunci nu putem scoate ‚împletitul părului’ de sub această interdicţie, nu putem să respectăm doar ce ne convine din aceste pasaje şi ce nu ne convine să nu respectăm (vezi şi 1Petru 3:3). Ascultarea creştinului nu este selectivă; ci, totală chiar şi în lucrurile cele mai mici (Luca 16:10).