Care sunt metodele de primire a botezului în Spirit Sfânt?

Primii discipoli au avut Spiritul Sfânt, fiind născuţi de sus (Matei 10:20; Ioan 3:26-29,36; Ioan 4:1-2), dar Acesta urma să vină peste discipoli, printr-o manifestare nouă, printr-un dar nou şi anume: darul vorbirii în alte limbi (Fapte 2:1-4).

Expresia „botezaţi în Spirit Sfânt”, (SCC), în diferite forme ale sale, nu apare decât în 7 pasaje Biblice după cum urmează: Matei 3:11; Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33; Fapte 1:4-5; Fapte 11:15-17.

Aceste pasaje fac referire la două evenimente istorice: Penticosta, botezul în Spirit a celor adunaţi la 50 de zile după înviere lui Isus (Fapte 2:1-4); şi botezul în Spirit din casa lui Corneliu (Fapte 10:44-48; Fapte 11:16).

Din aceste versete reiese că botezul în Spiritul Sfânt, este botezul (scufundarea – afundarea) în care Domnul Isus Cristos este Botezătorul, sau Cel ce botează pe credincios (Luca 3:16; Ioan 1:33); substanţa în care eşti cufundat este Spiritul Sfânt (Fapte 1:5; Fapte 2:2-4); iar persoanele botezate sunt cei care cred în Isus.

După cum scufundarea în apă, duce la primirea darului vieţii veşnice (Romani 6:4,23), scufundarea în Spirit, duce la primirea unui dar al Spiritului: vorbirea în alte limbi (Fapte 11:15-17).

Să vedem în continuare:

Care sunt modalitățile de a primi botezul în Spirit Sfânt?

Botezul în Spirit Sfânt se poate primii prin mai multe metode (modalităţi). În continuare voi prezenta succint modalităţile descrise în Biblie, fără a înţelege însă că metoda în sine atrage botezul în Spirit; ci, Dumnezeu dă Spiritul Sfânt, datorită harului Său.

Dar să vedem, din exemplele de mai jos, aceste cadre sau metode, care au conlucrat cu Dumnezeu, ca omul să primească Spiritul Sfânt:

Ø Închinarea în comun, ca la Penticosta; (Fapte 2) unde se pare că rugăciunea şi strângerea laolaltă a discipolilor au atras Spiritul Sfânt (Fapte 1:14; Fapte 2:1).

Ø Prin rugăciune şi perseverenţă în rugăciune (Luca 3:21-22; Luca 11:5-13; Fapte 4:31).

Ø Prin căinţă şi botezul în apă (Fapte 2:38).

Ø Prin ascultare de Dumnezeu (Fapte 5:32; compară Fapte 1:4-5 cu Fapte 2:1).

Ø Prin punerea mâinilor apostolilor (Fapte 8:14-17; Fapte 19:6).

Ø În timpul predicii Cuvântului lui Dumnezeu (Fapte10:44-47).

Trebuie să înţelegem, mai presus de toate, că acest botez, se primeşte nu atât datorită a ceea ce face omul, deoarece acest dar: Spiritul Sfânt, nu putea fi nici cumpărat, nici primit prin merite proprii (Fapte 8:18-24).

El se dă prin harul (bunătatea nemeritată a) lui Dumnezeu. Însă, faptele şi atitudinile corecte îi pot arăta Domnului ca şi în cazul lui Corneliu (Fapte 10), că acel om dacă o să primească darul Spiritului Sfânt, nu o să-l primească în zadar; ci, o să aducă roadă (2Corinteni 6:1). Căci el a fost credincios și înainte de a primi darul, și dacă a încercat să ducă o viaţă cucernică fără puterea Spiritului Sfânt, cu siguranţă că după ce va primi Spiritul Sfânt, va duce și mai mult o viaţă cucernică în teamă de Dumnezeu.

Care sunt piedicile în calea botezului ÎN Spirit Sfânt?

Nu voi stărui prea mult asupra acestui subiect dar voi spune că piedicile în general sunt următoarele:

Ø Lipsa căinţei, a nu fi conştient de ceea ce este păcat, sau a nu vedea păcatul în toată hidoşenia lui aşa cum îl vede Dumnezeu. Unii oamenii au o pocăinţă falsă sau o întristare după voia lumii dar nu după voia lui Dumnezeu (2Corinteni 7:9-11; Evrei 12:16-17). Astfel ei manifestă o întristare (chiar lacrimi), motivată de pierderea prestigiului, a avantajelor, a poziţiei sau privilegiilor, din Societate sau biserică, când s-a aflat de păcatul lui, însă el nu recunoaşte că este un păcat împotriva lui Dumnezeu, că a adus o pată numelui lui Dumnezeu, nu îşi dă seama de cât rău a produs păcatul Său, în relaţia lui cu Dumnezeu, şi cât rău a produs semenilor săi acest păcat direct sau indirect. Iar căinţa adevărată trebuie să atingă întreaga fiinţă: intelectul, sentimentele şi voinţa, la unii pocăinţa înseamnă să plângă, dar nu însemnă să ia unele decizii (acte de voinţă) în viaţa lor, la alţii ştiu ce au de făcut pentru a duce roadă vrednică de pocăinţă dar nu fac, iar alţii încearcă să facă, însă nu vor să-şi deschidă inima pentru a se lăsa atinşi emoţional de Spiritul lui Dumnezeu pentru a aduce roadă din inimă, etc.

Ø Lipsa credinţei, unii spun că cred în Isus, dar nu cred cu adevărat, doar cu buzele, căci inima lor este departe de Isus, ei nu-şi pun încrederea cu adevărat în Dumnezeu în toate domeniile vieţii. Unii nu cred în Isus pentru că se încred în altceva: propria înţelepciune, propria putere, metodele proprii, lor le place să ducă o viaţă independentă, în care ei să conducă, ei să controleze totul, lor nu le place ca Dumnezeu să conducă cu adevărat şi să-i ducă pe drumuri necunoscute, să-i surprindă. De fapt ei nu-şi dedică viaţa necondiţionat lui Dumnezeu pentru că nu au realmente încredere în Tatăl ceresc şi de aceea încearcă să-şi conducă şi controleze singuri viaţa. Sunt unii care doar spun că au credinţă, dar nu au, pentru că duc o viaţă în care nu doresc să se implice, să se sacrifice, să sufere, pentru că a crede în Isus implică: renunţare la tine, când te încrezi deplin în altcineva şi în principiile Lui, nu te mai încrezi în tine şi în principiile tale (Luca 6:46; Ioan 3:36; Ioan 12:46; Ioan 14:12).

Ø Lipsa dedicării, Dumnezeu ştie ce este în inima noastră când ne dedicăm Lui, nu-l putem păcăli, cum să ne dea Spiritul Sfânt când mulţi nici măcar nu sunt conştienţi ce însemnă şi implică dedicarea, căci ea însemnă renunţarea la viaţa noastră, la drepturile noastre, şi mai însemnă a ne lepăda de noi înşine, a lua crucea şi a-l urma pe Isus totdeauna şi oriunde, nu numai duminica, sau nu numai pe drumuri şi în situaţii în care ne place să fim. Isus îi spune lui Petru în Ioan 21:18: „Adevărat, adevărat, îţi spun că, atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile, şi altul te va încinge, şi te va duce unde nu vei voi.” Să fi conştient deci că Isus te va duce, fie că vrei sau nu, prin situaţii, suferinţe, necazuri, încercări „unde nu vei voi” să treci sau să fi. Dacă tu nu eşti dispus la aceasta, atunci nu eşti încă pregătit să primeşti botezul în Spirit Sfânt. Mai însemnă să ne urâm viaţa, adică să o iubim mai puţin ca pe Isus (Matei 16:24-26; 2Corinteni 5:14-15; Luca 14:27,33). Îţi urăşti tu viaţa? Sau ţi la ea? O iubeşti, şi nu-ţi place când suferi chiar pentru credinţă? Normal este pentru un discipol al lui Cristos ar fi să se sacrifice cu bucurie pe sine sau bunurile sale (compară cu Evrei 10:32-39; Fapte 5:41).

Ø Lipsa ascultării, aceasta poate lua multe forme, unii spun că cred şi ascultă de Isus, dar nu vor să-i urmeze exemplu şi să se boteze în apă ca şi El (Marcu 1:9-11; Fapte 2:38), alţii vor să experimenteze puterea Spiritului Sfânt dar nu doresc să asculte în chestiuni ca: sfinţenia şi evlavia de Dumnezeu, ei vor să fie plini cu Spiritul Sfânt, însă dacă se poate fără a asculta de porunca: rugaţi-vă neîncetat, sau de porunca de a iubi altruist, etc.(1Tesaloniceni 5:17-22). Uneori lipsa ascultării în ce priveşte smerenia este vitală, căci mândria este o mare piedică împotriva primirii Spiritului ca şi egoismul, lăcomia şi zgârcenia (Fapte 5:32; Fapte 8:18-23; 1Ioan 3:24; 1Petru 5:5-6).

Ø Timpul şi Mijlocul potrivit, Dumnezeu are un timp pentru orice (Ecleziast 3:17). Uneori planul lui Dumnezeu pentru o persoană este să primească Spiritul Sfânt în prezenţa unor trimişi sau slujitori de-ai Lui, sau prin punerea mâinilor lor. De pildă, oamenii dintr-un oraş din Samaria au primit cuvântul şi predica lui Filip evanghelistul, chiar sau botezat în apă, şi cu siguranţă că erau sinceri dar nu au primit botezul în Spirit Sfânt (Fapte 8:5-12). Ei nu l-au primit nu pentru că nu erau credincioşi, nu pentru că nu s-au căit, ci pentru că Dumnezeu a avut alt plan. Şi anume să-l primească prin punerea mâinilor lui Petru şi Ioan (apostoli), şi într-adevăr prin punerea mâinilor lor l-au primit (Fapte 8:14-17). Un motiv posibil pentru care Dumnezeu a lucrat aşa, este situaţia samaritenilor, care aveau un templu construit pe muntele Garizim şi se închinau acolo, tot la Dumnezeu lui Avraam, însă separată de închinarea de la templu din Ierusalim (Ioan 4:20). Tocmai pentru preîntâmpina, o posibilă sectă şi în creştinism, fiindcă samaritenii şi iudeii aveau prejudecăţi unii faţă de alţii, Dumnezeu i-a conştientizat de nevoia apostolilor evrei prin care au şi primit botezul în Spirit Sfânt. Astfel Dumnezeu poate considera că nu a venit timpul botezului tău în Spirit, aşteptând un moment prielnic, poate persoana potrivită, cadru potrivit, între timp el te pregăteşte pentru această lucrare deosebită (compară cu Estera 2:12). Cu siguranţă că El nu te va lăsa, ci te va prelucra până la momentul când va considera că eşti pregătit să primeşti botezul în Spiritul Sfânt (compară cu Rut 3:3-18).