Cele 7 Chei ale smereniei

Publicat: 31.10.2015

1) Ascultarea de Cuvânt:

Baza smereniei este: Cuvântul lui Dumnezeu! În Biblie găsim exemple ca și Domnul Isus (Filipeni 2:5-11), alți credincioși, găsim avertismente de persone mândre care au căzut, găsim valoarea smereneniei! – Proverbe 15:33.

Dumnezeu prin Biblie ne poruncește să fim smeriți!

Tefania 2:3, GBV 2001: Căutaţi-L pe Domnul, voi toţi cei blânzi ai ţării, voi care aţi împlinit judecata Sa! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi ascunşi în ziua mâniei Domnului”. Doar smerenia ne ajută să Îl căutăm pe Dumnezeu, apoi să ne supunem Lui și astfel să scăpăm de judecata divină!

1Petru 5:6, GBV 2001: “Smeriţi-vă deci sub mâna puternică a lui Dumnezeu, ca să vă înalţe, la timpul potrivit”. Doar smerenia este calea lui Dumnezeu, este calea înălțării la poziția pregătită de El, pe care o va face la timpul potrivit!

2) Gândire corectă:

Ascultarea de Cuvânt nu trebuie să fie mecanică! Nu trebuie doar în situațiile evidente să ne smerim! O gândire (mentalitate) corectă în orice timp este o cheie a smereniei!

Apostolul Pavel îi îndemnă prin Spirit pe creștinii din Filipii: nimic să nu fie din duh de partidă sau glorie deşartă, ci, în smerenie, unul considerându-l pe altul mai presus de sine însuşi, nu privind fiecare la ale lui, ci fiecare şi la cele ale altora. Pentru ca acest gând să fie în voi, care era şi în Hristos Isus: care, fiind în chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat să fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Însuşi, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor. Şi, la înfăţişare fiind găsit ca un om, S-a smerit pe Sine, făcându-Se ascultător până la moarte, şi chiar moarte de cruce” – Filipeni 2:3-8, GBV 2001.

Urmând exemplul lui Cristos, să ne însușim modul lui de gândire, care deși avea forma (chipul) lui Dumnezeu, nu a socotit un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu; ci, s-a smerit, făcându-se mai inferior de cum era asemenea oamenilor! La fel noi să-I considerăm pe frați mai presus de noi, chiar dacă noi suntem egali, să-i privim (considerăm) mai presus de noi! Putem să ne concentrăm pe părțile lor pozitive, poate în unele domenii sunt mai pricepuți ca noi.

3) Îmbrăcarea inimii cu smerenie:

Coloseni 3:12-13, GBV 2001: „Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat, aşa şi voi”.

Pentru a îmbrăca o inimă smerită, trebuie să dezbrăcăm inima de orice formă de mândrie ca: trufia, superioritatea, încrederea în sine, smerenia falsă. Și să ne îmbrăcăm cu smerenie, umilință, încredere în Isus Cristos, răbdare. Cum putem să ne îmbrăcăm inima cu aceste calități? Reacționând pozitiv la sfaturile lui Dumnezeu la toate dovezile de har, nu să ne împietrim ca și evreii (Matei 13:15).

Noi trebuie să ne adăpăm zilnic din izvorul de har al Domnului, astfel să ne îmbrăcăm “cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie, blândeţe, îndelungă-răbdare”.

4) Voință în direcția smereniei:

În multe pasaje din Biblie, observăm că omului i se poruncește să se smerească, este ceva ce poate el să facă!

De pildă: Iacob 4:10, GBV 2001: “Smeriți-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa”.

1Petru 5:5, GBV 2001: „…şi toţi încingeţi-vă cu smerenie unii faţă de alţii, pentru că „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi“.

Iată! Petru i-a îndemnat pe creștini: „încingeţi-vă cu smerenie unii faţă de alţii”, responsabilitatea era a lor!

Era o acțiune a minții (1Petru 1:13), sentimentelor și în final a voinței lor, de a se încinge unii față de alții, adică de a avea o atitudine, comportare, purtare a smereniei!

5) Mulțumirea:

A fi mulțumit cu ceea ce aveam, cu starea materială în care suntem, duce la smerenie, dar și smerenia duce la mulțumire! Apostolul Pavel spune în Filipeni 4:11-12, GBV 2001: „Nu vorbesc despre lipsuri, pentru că eu am învăţat, în împrejurările în care sunt, să fiu mulţumit. Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să fiu şi în belşug. În orice şi în toate sunt deprins şi să fiu sătul şi să fiu flămând, şi să fiu în belşug şi să fiu în lipsă”.

Atunci când permitem nemulțumirii să ne domine poate duce la mândrie sau la moarte!

Mulțumirea pentru toate (1Tesaloniceni 5:18) este smerenia că noi nu suntem mai deștepți ca Dumnezeu! Mai drepți sau mai permisivi (comp. cu Ecleziast 7:16-17). Doar El știe de ce îngăduie anumite lucruri, supunându-ne voinței Celui care Stăpânește toate vom rămâne smeriți! – Iacob 4:6-7; 1Petru 2:21-23; 1Petru 4:19.

6) Cumpătarea:

A fi smerit nu însemnă a avea o părere foarte proastă despre noi! A fi umil nu însemnă a exagera părțile negative din noi și a minimalize părțile pozitive! A fi smerit însemnă a avea o optică corectă (cumpătată) despre noi în lumina lui Dumnezeu! Nici o părrere prea bună, dar nici prea proastă; ci, realitatea!

Romani 12:3, GBV 2001: Pentru că, prin harul care mi-a fost dat, spun fiecăruia care este între voi să nu aibă gânduri înalte, peste ceea ce trebuie să gândească, ci să gândească aşa ca să fie cumpătat, după cum Dumnezeu a împărţit fiecăruia o măsură de credinţă”.

Deci nu gânduri înalte despre noi; ci gânduri cumpătate, potrivit cu măsura de credință pe care a primit-o de la Dumnezeu. Astfel gândirea noastră nu are o imagine înaltă despre noi, nici joasă; ci, potrivită, și în armonie cu credința lui, cu ceea ce este el în realitate prin harul lui Dumnezeu! – Efeseni 4:7.

7) Înțelepciunea:

Înțelepciunea ne va feri de mândrie, arătându-ne pericolele mândriei (Proverbe 16:18), foloasele smereniei (Proverbe 29:23), după cum este scris: „Când vine mândria, atunci vine şi ruşinea; dar înţelepciunea este cu cei smeriţi” – Proverbe 11:2, GBV 2001.

Înțelepciunea divină urăște mândria! Deoarece teama de Iehova este începutul înțelepciunii (Psalm 110:10), iar această teamă ne va face să urâm mândria (Proverbe 8:13).

Domnul Isus ca Înțelepciune (1Corinteni 1:24) a învățat: „Oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat” – Matei 23:12, GBV 2001.