Rugăciunea de Mijlocire

Conform Bibliei mai întâi de toate disciplinele creștine este rugăciunea, una din tipurile de rugăciune fiind: rugăciunea de mijlocire. Atunci când Pavel îi scrie lui Timotei, el îl învață cum să se comporte în casa lui Dumnezeu (1Timotei 3:15). Și prin inspirație divină el îl sfătuiește astfel: “Îndemn deci, întâi de toate, să se facă cereri, rugăciuni, mijlociri, mulţumiri pentru toţi oamenii” – 1Timotei 2:1, GBV 2001. Se ridică câteva întrebări:

Ce este rugăciunea de mijlocire?

Rugăciunea de mijlocire este rugăciunea în cadrul căreia stai la mijloc între o persoană, adunare, popor, și te rogi la Dumnezeu pentru ei (Ezechiel 22:30; Ieremia 7:16). Este rugăciunea în care intervini pentru o cauză, o problemă care nu este a ta și a altcuiva. Este a duce povara altcuiva (Galateni 6:2).

Cine poate mijlocii?

Orice om poate mijlocii limitat, de pildă pentru familia lui, uneori pentru rude sau prieteni.

Adunarea ca întreg, poate mijlocii pentru toți oamenii (1Timotei 2:1).

Discipolii individuali, pot mijloci pentru: localitatea lor, adunarea din care face parte, deoarece a mijlocii însemnă a lupta, și doar cei care sunt pe calea Domnului pot lupta cu arme de atac și apărare împotriva demonilor teritoriali, mai mult decât raza familiei!

Unii lucrători pot mijlocii pentru un județ, pentru o regiune, iar unii de pildă: apostolii pot mijlocii pentru țară și națiunea din care fac parte (comp cu Romani 9:1-4), sau pentru națiunea în care lucrează pentru Evanghelie (Romani 1:8-10,14). Fiecare trebuie să mijlocească pentru câmpul de lucru pe care i l-a dat Dumnezeu! Iehova Dumnezeul măsurii a însemnat un câmp de lucru pentru fiecare soldat al Lui (2Corinteni 10:13-18), astfel mijlocirea nu este dincolo de câmpul de lucru și ea se încadrează în acest teritoriu, cu sufletele arondate în grijă.

A trece dincolo de chemarea noastră, într-un alt câmp, denotă: mândrie și asta va duce la cădere (Proverbe 16:18), căci ne implicăm într-o luptă dincolo de limitele noastre spirituale!

Cum se poate mijlocii?

Oamenii care Îl cunosc pe Dumnezeu din creație (Romani 1:19-20), sau care au noțiuni puține despre Dumnezeu, pot mijlocii din inimă, atunci când văd anumite nevoi ale familiei lor.

Dar creștinii trebuie să mijlocească călăuziți de Spiritul Sfânt (Romani 8:14), peste ei trebuie să vină Spirit de rugăciune (Zaharia 12:10), împinși de Spiritul! Chiar dacă ei văd anumite nevoi mai bine ca alții, ei nu se bizuiesc pe înțelepciunea lor (Proverbe 3:5-6); ci, se bizuiesc pe dragostea și planul Tatălui, ei știu că nu-i iubesc pe semenii lor mai mult decât îi iubește Dumnezeu! Aria mijlocirii lor este aria lucrării divine, nu trecând dincolo de hotarul divin, printr-o milă firească!

Cât trebuie să mijlocim?

Creștinii vor mijlocii atâta cât este nevoie, cât îi va conduce spiritul de îndurare și rugăciune (Zaharia 12:10). Uneori este suficient o singură dată să mijlocim pentru o cauză, altatădată poate trebuie să insistăm în rugăciune (Efeseni 1:15-20; Filipeni 1:3-9; Coloseni 1:9-10).

Pentru cine trebuie să mijlocim?

Noi putem mijlocii pentru cei care au harul să primească sprijinul nostru în rugăciune, indiferent că sunt creștinii sau nu, rude sau străini, președinți sau primari (Psalm 35:13; 1Timotei 2:1-2). Însă cei ce au insultat Spiritul harul (comp. cu Evrei 10:29), nu ne putem ruga.

Biblia ne învață că pentru anumiți oameni ne putem ruga, dar pentru alții nu! În 1Ioan 5:16-17, GBV 2001: “Dacă îl vede cineva pe fratele său făptuind un păcat care nu este spre moarte, să ceară, iar El îi va da viaţă, pentru cei care nu păcătuiesc spre moarte. Este un păcat spre moarte: despre acela nu spun să se roage. Orice nedreptate este păcat; şi este un păcat care nu este spre moarte”.

Păcatul care nu duce la moarte este păcatul iertat! Pentru oamenii care au păcătuit dar se căiesc, ne putem ruga, dar pentru cei care nu se căiesc rămânând în păcat nu ne putem ruga!

Spiritul Sfânt va mijlocii pentru oamenii care se lasă convinși de El că sunt păcătoși (Ioan 16:8), care se căiesc în urma convingerii Lui (Fapte 2:38), dar oamenii care resping Spiritul, nu putem să ne rugăm pentru ei, căci aceasta ar duce la a ispitit pe Spiritul Sfânt! Cum? Încercând să-L aducem într-un loc unde El nu este, unde a fost alungat de neascultarea și răzvrătirea omului!

În loc să ne rugăm pentru oamenii care se împotrivesc adevărului, mai bine ne-am ruga pentru lucrătorii lui Dumnezeu! – Coloseni 4:2-3; 2Tesaloniceni 3:1-2.

Uneori avem impresia că ei se descurcă și fără ajutorul nostru, fără rugăciunile noastre, dar și ei sunt oameni! Și decât să ne implicăm în cauze care sunt ca niște saci fără fund, în care tot investești dar nimic nu se adună, mai bine ai investi în cei care dau rod, ca ei să aducă și mai mult rod (Ioan 15:2).