Erau Adam și Eva perfecți atunci când au păcătuit?

Există religii care susțin că Adam și Eva erau perfecți chiar în momentul păcătuirii, consumării din fructul oprit! Însă cineva perfect nu cade din prima în nelegiuire, este un proces, de la perfecțiune la subperfecțiune, și apoi la imperfecțiune, așa cum Diavolul nu a căzut din prima; ci, prima dată i s-a îngâmfat inima căci trepat, ne mai alimentându-se din Tatăl; ci, din propria imagine, el a căzut în răzvrătire (Ezechiel 28:17; vezi și Iacob 1:13-15).

Întrebarea care se ridică este: au fost Adam și Eva creați perfecți sau nu? Da, ei au fost creați perfect, căci lucrarea lui Iehova este perfectă (Deuteronom 32:4). Însă orice depărtare ulterioară de la Dumnezeu, de la izvorul vieții și luminii, duce la ieșirea din perfecțiune, la imperfecțiune, şi apoi la cădere în păcat în neascultare!!!

Conform Scripturilor, omul nu este nemuritor prin sine; ci, chiar cei ce vor primi viaţa eternă, ea este menţinută doar de Dumnezeu. Doar Tatăl este nemuritor prin Sine şi nu are nevoie de nimeni ca să trăiască! – 1Timotei 6:16. Chiar Fiul trăiește prin Tatăl (Ioan 6:57), iar toate celelalte creaturi trăiesc prin Fiul și din Tatăl! – Coloseni 1:15-17; Fapte 17:24-28.

De aceea, chiar în Regatul cerurilor, în cetatea Noul Ierusalim, pomul vieţii dă rod în fiecare lună (Apocalipsa 22:2), ceea ce indică, că regulat oamenii răscumpăraţi, trebuie să se alimenteze din el pentru a-şi păstra nemurirea!

Adam şi Eva trebuia să consume din pomul vieţii, pomul vieții a rodit cel puțin o dată din momentul facerii lor până la momentul căderii, și fructele lui țineau o lună, până la următoarea rodire, astfel când ei au păcătuit, pomul vieții avea rod, după cum este scris în Geneza 3:22-24, GBV 2001: “Şi Domnul Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul din Noi, să cunoască binele şi răul. Şi acum, să nu-şi întindă mâna şi să ia şi din pomul vieţii şi să mănânce şi să trăiască pentru totdeauna…!“ De aceea Domnul Dumnezeu l-a scos din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat”.

Astfel înainte de căderere, Adam și Eva trebuiau să se alimenteze din fructul vieții, probabil din momentul creierii lor din ziua a șasea, până în momentul căderii a trecut mai mult de o lună, astfel pomul a rodit, ei nu au mâncat din el, și astfel ei și-au pierdut treptat nivelul perfecțiunii, și au ajuns treptat la subperfecțiune, și apoi la imperfecțiune, ceea ce a condus la căderea lor.

Înainte ca Adam şi Eva să fi căzut în păcatul neascultării de a nu mânca din pomul oprit, ei lăuntric s-au depărtat de Dumnezeu! Orice om însetat după cele divine, după viaţă, nu ar mai sta pe gânduri şi ar alerga cât mai des la pomul vieţii, dar atunci când un om se mulţumeşte cu „o stare de bine” şi nu tânjeşte după mai bine, va cădea! Adam şi Eva erau într-o stare de bine, ei erau mulţumiţi spiritual, dar treptat ei au alunecat spre imperfecțiune pentru că nu s-au alimentat cu viață, cu “lumina vieții” (Ioan 1:4; Ioan 8:12).

În momentul când satan prin șarpe i-a ademenit, ei deja erau slăbiți, erau: imperfecți, ei și-au pierdut perfecțiune deorece ei nu au mâncat la timp din pomul vieții, așa cum trebuia să mănânce, cel puțin lunar, dacă nu chiar săptămânal (comp. cu Isaia 66:22-23).

Adam și Eva au devenit înfometați după cunoștință, deorece cunoștiința aduce viață (comp. cu Isaia 5:13 cu Ioan 17:3)! Satan le-a oferit o altfel de cunoștință decât cea divină, o cunoștință a binelui și răului din perspectiva propriului folos, nu din perspectiva folosului divin!

Conform Bibliei, Dumnezeu a spus: „şi pomul vieţii în mijlocul grădinii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Geneza 2:9 GBV 2001). Pomul cunoştinţei răului şi binelui era un pom care aducea prin consumarea fructelor lui o cunoştinţă a binelui şi răului din perspectivă egoistă nu divină. Iar în timp ce pomul cunoştinţei răului şi binelui era un pom descris de ei ca fiind: „pomul era bun de mâncat şi că era plăcut pentru ochi” (Geneza 3:6, GBV 2001), în contrast pomul vieţii nu era atrăgător, era similar cu Domnul care este descris profetic: „Nu avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă privirile, nici o înfăţişare ca să-L dorim.” (Isaia 53:2, GBV 2001).

Pomul vieţii în mod natural nu atrăgea, oricine îl privea, ştia instinctiv că îi va aduce o cunoştină sfântă, dar care îl va îndemna pe om la o viaţă de mai mari privaţiuni, de o sfinţenie ce pretinde mai mari sacrificii!

De ce Adam şi Eva nu au consumat din pomul vieţii ca să trăiască etern? Nimic şi nimeni nu i-ar fi oprit, după facerea lui Adam, Dumnezeu i-a spus: „...Din orice pom din grădină poţi să mănânci în voie. Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, pentru că, în ziua când vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:9,16-17). Interdicţia era doar privitoare la pomul cunoştinţei nu şi la pomul vieţii!

Ceea ce putem învăța noi din greșala lor, este ca cât mai des posibil, zilnic să ne hrănim din pomul vieții care este Domnul Isus, El este viața (Ioan 14:6; 1Ioan 5:11-12).

Putem să ne hrănim din Isus, având credință în El și urmându-L (comp. Ioan 6:35 cu Ioan 6:53-54); Putem să ne hrănim din corpul și sângele Lui dacă suntem discipoli botezați (1Corinteni 10:2-4,16-17); orice om se poate hrăni din Cuvântul Lui (2Timotei 3:16). Iar discipolii se pot hrăni din mana zilnică, din Cuvântul profetic pentru ziua respectivă (Deuteronom 8:3; Matei 4:4), ce le poate da tărie pentru ziua în care îl primesc ca și mana pentru evrei (Exod 16:4-21).

Trebuie să știm că și în prezent există pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului!

Cu cât ne vom lepăda de noi, vom lua crucea zilnic şi Îl vom urma pe Domnul Isus, cu atât vom gusta din El şi vom elimina otrava pomului interzis din noi, pe care am moştenit-o, care caută propriul folos, în loc de folosul sau gloria lui Dumnezeu pentru care am fost creați (Efeseni 1:12).