Pot creștinii avea păreri sau interpretări diferite?

Multe grupuri religioase, sau persoane religioase, vor susține așa numita: „unitate în diversitate” sau „unitatea în dragoste”, sau vor spune că fiecare poate avea în sânul „bisericii” o părere, o opinie, și nu este o problemă dacă „credincioșii evanghelici” au păreri diferite la unele subiecte, căci ei spun că toți credem în Dumnezeu! Că toți suntem unici și fiecare înțelegem alt fel, dar noi trebuie să ne iubim și să ne acceptăm așa cum suntem!!! Însă, cine învața aceasta?

Mișcarea ecumenică, care are ca scop: unitatea credincioşilor, în care bisericile refuză să ia în considerare diferenţele dintre ele, insistând să privească doar la asemănări!!!

Dar chiar și cei care nu susțin alianța ecumenică, susțin diversitatea de opinii în rândul credincioșilor, ei aduc argumentul din Filipeni 3:15-16, Biblia Cornilescu (BC): „Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în cari am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel”.

Răspuns:

Creștinii ce formează corpul lui Cristos, se iubesc unii pe alții, unitatea lor nu constă într-o diversitate de credințe; ci, într-o diversitate de oameni, ce au naționalități diferite, rase diferite, stări sociale diferite, cu talente diferite, sau capacități diferite, dar ei au „o singură credință” (Efeseni 4:5), căci au primit o singură evanghelie (Galateni 1:6-10), o singură învățătură (2Ioan 1:9)!

Unitatea lor în dragoste, nu lezează unitatea în adevăr, căci dragostea biblică, nu se bucură de nelegiuire; ci, se bucură de adevăr (1Corinteni 13:6).

A avea mai multe păreri, implică a avea mai mulți dumnezei!!!

Fiecare Dumnezeu având setul lui de cerințe, legi, principii! (comp. cu 1Corinteni 12:1-3). Fiecare Dumnezeu are personalitatea lui proprie, dacă două descrieri despre El nu se potrivesc, atunci sunt descrise două persoane sau mai multe, dar nu același unic Dumnezeu! - 1Corinteni 8:5-6.

Să revenim la textul din Filipeni 3:15-16, BC: „Gîndul acesta dar să ne însufleţească pe toţi, cari sîntem desăvîrşiţi; şi dacă în vreo privinţă sînteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă. Dar în lucrurile în care am ajuns de aceeaş părere, să umblăm la fel”. Mulți înțeleg din acest text că fiecare creștin poate avea o părere proprie de interpretare a Bibliei, și nu este o problemă! Unii insinuează că Pavel a îngăduit o pluralitate de păreri în sânul poporului lui Dumnezeu! Așa să fie oare?!?

Să analizăm textul în context. Care gând să ne însuflețească? Gândul exprimat în Filipeni 3:12-14, BC: „Nu că am şi cîştigat premiul, sau că am şi ajuns desăvîrşit; dar alerg înainte, căutînd să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitînd ce este în urma mea, şi aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Gândul care îl însuflețea pe apostolul Pavel era că nu a câștigat premiul și nu a ajuns desăvârșit în sensul de perfect cu trupul, glorificat; ci, el spune: „aruncîndu-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus”. Acest gând spre chemarea cerească, trebuie să-i însuflețească pe toți cei desăvârșiți (aici având sensul de maturi spirituali), și dacă în vreo priviință, filipenii sunt de o altă părere, ei avea dreptul să rămână la această părere, diferită?

Nu; ci, ei trebuiau luminați de Dumnezeu în aceea privință! Dacă aveau nevoie de iluminare în unele domenii, înseamnă că acolo era întuneric, și părerile diferite care nu coincideau cu ceea ce spunea Pavel, izvora din faptul că Pavel era în lumină și ei în întuneric în unele privințe, și aveau nevoie ca și pe ei Dumnezeu să-i lumineze în acele aspecte!

Apostolul Pavel știa că lumina și maturizarea vine treptat (Proverbe 4:18; 1Corinteni 13:11), astfel ei care erau copii spirituali, sau creștini în diferite trepte de maturizare, aveau nevoie ca Dumnezeu să-i lumineze! De aceea, chiar vorbește despre acest fapt, în Filipeni 1:6-11, BC: „Sînt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi pînă în ziua lui Isus Hristos... Şi mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere, ca să deosebiţi lucrurile alese, pentruca să fiţi curaţi şi să nu vă poticniţi pînă în ziua venirii lui Hristos, plini de roada neprihănirii, prin Isus Hristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu”. Dumnezeu care a început lucrarea de desăvârșire în creștinii din orașul Filipii, nu a isprăvit-o în momentul când Pavel a scris epistola, iar Pavel se ruga lui Dumnezeu pentru ei, ca ei să crească în dragoste, cunoștință, pricepere, discernământ. Astfel părerile lor diferite în anumite puncte de cele ale lui Pavel, venea din faptul că ei nu erau desăvârșiți și aveau nevoie să crească urmând exemplul Său. Chiar în continuarea la Filipeni 3:15-16, se spune în Filipeni 3:17, BC: „Urmaţi-mă pe mine, fraţilor, şi uitaţi-vă bine la cei ce se poartă după pilda, pe care o aveţi în noi”. Pavel și apostolii erau o pildă de urmat, dacă fiecare creștin de atunci putea avea păreri diferite, era inutil să urmeze concepția lui Pavel, fiecare urmând propria lui părere!

Părerile diferite veneau pentru că ei nu erau luminați, și avea nevoie să fie luminați de Dumnezeu prin revelație directă, sau de Dumnezeu prin Pavel. De aceea, chiar în Filipeni 4:8-9, BC, El prin inspirație divină, îi îndemnă: „Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună, şi orice laudă, aceea să vă însufleţească. Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi. Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”. Ei nu putea să gândească sau să face ceea ce voiau; ci, „Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, şi ce aţi văzut în mine, faceţi”. Ce efect aducea, călcarea pe urmele lui Pavel? Efectul era „Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi”.

Astfel putem spune fără să ne temem că Biblia învață de o singură credință sau ansamblu de convingeri, și toți creștinii trebuie să aibă aceiași credință, învățătură, părere.

Ce susține Biblia despre învățătura unică ce trebuie să o aibă creștinii?

Fapte 2:42, BC: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor”, primii creștinii nu interpretau Scripturile ebraice (Vechiul Testament), care existau în formă scrisă la Penticosta, după cum voiau fiecare! Nu, ei stăruiau în a înțelege Scripturile ebraice (Vechiul Testament) prin prisma învățăturilor apostolilor, care le explica profețiile, împlinirea lor în persona lui Cristos (Luca 24:27,32,44-45), învățăturile și rânduielile lăsate de Cristos adunării Sale (1Corinteni 11:23).

1Corinteni 15:1-2, BC: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v’am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v’am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut”. Condiția salvării este ca noi să rămânem în Evanghelia predicată de apostoli! Orice abatere de la mesajul original, duce la o credință zadarnică, fără un rezultat spre salvare! Cercetând evanghelia predicată de diverși slujitori sau culte, vom vedea că ea diferă una de alta, și fiecare diferă de cea biblică și apostolică!

Galateni 1:6-10, BC: „Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v’a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sînt unii oameni cari vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v’am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! Caut eu oare, în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor, sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n’aş fi robul lui Hristos”. Oamenii religioși în general diluează mult Evanghelia Domnului Isus, ce ne îndemnă la lepădarea de sine, a lua crucea, și a-L urma încontinuu, spre o altă evanghelie, ușoară, în care condițiile uceniciei sau urmării lui Isus, sunt înlocuite cu câteva condiții religioase, rezultatul acestei lucrări, este că ei în fața lui Dumnezeu sunt anatema (blestemați). Nici ei nu sunt salvați, dar și rătăcesc pe alții, înlocuind cerințele Evangheliei, cu o cerință nescripturală: ridică o mână sau fă o rugăciune după un om, și predă-ți viața Domnului! După care acel om este declarat: „mântuit”!!! Dar este imposibil ca un om să se dedice unei ființe pe care nu o cunoaște, despre care nu a învățat temeinic înainte, cu care nu a relaționat până atunci!!! A cărei legi nu le cunoaște!!!

2Ioan 1:9, BC: „Oricine o ia înainte, şi nu rămâne în învăţătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învăţătura aceasta are pe Tatăl şi pe Fiul”. Există o singură învățătură venită de la Cristos, condiția ca noi să Îl avem pe Dumnezeu cu noi, este că noi trebuie să rămânem în această învățătură a Fiului, căci Tatăl a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!” - Marcu 9:7, BC.

Ce spune Biblia despre unitate:

Învață Biblia că toți creștinii trebuie să aibă o singură opinie, credință, gândire?

Ioan 17:20-23, BC: „Şi mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvîntul lor. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M’ai trimes. Eu le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentruca ei să fie una, cum şi noi sîntem una, – Eu în ei, şi Tu în Mine; – pentruca ei să fie în chip desăvîrşit una, ca să cunoască lumea că Tu M’ai trimes, şi că i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine”.

Domnul Isus s-a rugat Tatălui, ca atât apostolii, cât și toți care vor crede în El prin cuvântul lor, să fie una! Cum să fie una? Cât de mare să fie unitatea lor? Măsura unității dintre creștinii este însuși unitatea dintre Tatăl și Fiul! Și noi știm că Isus nu a făcut nimic de la El Însuși (Ioan 5:19). Creștinii trebuie să fie una în noi (Tatăl și Fiul) spune Domnul! Nu poți fi una cu Tatăl și Fiul, și tu să ai gânduri greșite, învățături eretice, păreri diferite, concepții proprii, interpretări personale!!! Scopul este să devenim „în chip desăvîrşit una”. De ce? Pentru că numai așa lumea va cunoaște că acei ucenici sunt cu adevărat trimiși de Domnul în lucrare!

1Corinteni 1:10, BC: „Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaş fel de vorbire, să n’aveţi desbinări între voi, ci să fiţi uniţi în chip desăvîrşit într’un gînd şi o simţire”. Acesta este unitatea creștină, nu o „unitate ecumenică”, nici „unitate în diversitate”, ci o unitate în vorbire, gândire, simțire, fără dezbinări! La fel se spune și în Fapte 4:32: „Mulţimea celor ce crezuseră, era o inimă şi un suflet”. Deci această unitate spre care îndemna Pavel este posibilă!

Efeseni 4:5, BC: „Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai pe sus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi”.

Datorită faptului că există un Singur Dumnezeu, un singur Domn, un singur Duh, creștinii adevărați sunt chemați la o singură nădejde, ei au o singură credință, un singur botez.

Dar oamenii din culte, au fiecare câte o credință, nici măcar pe cea oficială (care și așa la unele puncte este eretică), nu o cunosc, nu o susțin; ci, susțin fiecare ceea ce cred, interpretări personale, opinii și păreri personale!

Iuda 1:3, BC: „Prea iubiţilor, pe cînd căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mîntuirea noastră de obşte, m’am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna”. Aici expresia: „credința”, se referă la convingerile sfinților din primul secol care au venit în urma Cuvântului (Romani 10:17) și care sunt un model pentru totdeauna.

Ce spune Biblia despre învățăturile greșite:

Fapte 20:28-30, BC: „Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopia, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor”. Apostolul pavel a profețit că după plecarea lui din această viață în adunare se vor introduce lupi răpitori, și astfel ucenicii vor fi trași spre a urma oameni și doctrine omenești, nu pe Domnul, ceea ce este foarte grav!

2Petru 2:1-2, BC: „În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău”. Și apostolul Petru profețește că se vor ridica învățători mincinoși care vor strecura pe furiș erezii nimicitoare! Ce însemnă expresia: erezie? Termenul de „erezie” vine din grecescul hairesis, și însemnă „a alege [ceva]”, „a opta [pentru ceva]”, astfel cuvântul erezie înseamna o alta interpretare, o parere separata, de cea a Domnului! Care sunt consecințele învățăturilor false? Consecințele ereziilor sunt că ele duc la pierzare, conform cu o traducere literală (SCC): „erezii ale pierzării”. Toți cei care le urmează se leapădă de Stăpânul care i-a cumpărat!

Concluzie, creștinii urmează o singură Evanghelie, ei au o singură credință, și învață și trăiesc învățătura Domnului Isus Cristos. Ei doresc și se silesc, spre aceea unitate pentru care Domnul Isus s-a rugat în Ioan 17:20-23, când a fost pe pământ.

Apostolii și profeții și alți lucrători din prezent, au datoria să mărturisească și să învețe public adevărul primit prin Duhul Sfânt, prin descoperire, pe baza Bibliei. Astfel ei vor restabili în fața oamenilor, adevărata Evanghelie și doctrină, și apoi ei trebuie să o păzească de orice contaminare, cât și aplicând-o în viața lor, și apoi învățându-i și pe alții – vezi: 1Timotei 4:16; 2Timotei 2:2.