Cât a durat serviciul Domnului Isus ?

Singurul an specific la care face referire Luca, este cel a lui Tiberiu Cezar, când spune: „În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar”. Când este al 15-lea an de domnie a lui?

Aici este o mică problemă! De ce? Deoarece Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 d.C. la sfârşitul lui octombrie deci ca coregent, şi independent de Augustus, din 17 august anul 14 d.C., iar din 15 septembrie a fost pus de senat. Astfel al 15 an al lui Tiberiu Cezar, poate fi:

A) dacă calculăm cu coregenţă: 12 d.C. + 15, dă anul de domnie: 27, luna: octombrie până în anul 28 luna: octombrie.

B) dacă calculăm din 17 august, anul 14 d.C., avem două varaiante:

1) din august 14 d.C. + 15 ani, dă anul de domnie a lui Tiberiu: 29, luna: august, până în anul 30, luna: august.

2) Unii consideră că în anul 14 d.C. din 17 august până 15 septembrie, este un an de domnie. Deoarece în răsăritul Mediteranei se obişnuia ca domnia monarhilor să se stabilească după ‚anul regal’ care începea în septembrie sau octombrie. Iar dacă un rege murea de pildă în august, următorul rege, dacă domnea din august până în septembrie-octombrie era socotit deja primul lui an de domnie.

În acest caz, al 15-lea an de domnie a lui Tiberiu a fost anul 28 din septembrie până 29 în septembrie.

Care variantă este cea corectă? Când şi-a încept Ioan Botezătorul serviciul sacru?

În anul 27, 28, 29 sau 30 d.C.? Nimic direct din text nu ne poate ajuta să elucidăm cazul, decât durata serviciului pământesc a lui Isus.

Însă să vedem ce spun alte pasaje din Biblie?

În Luca 13:6-9: „El a spus şi pilda aceasta: „Un om avea un smochin [naţiunea Israel] sădit în via sa. A venit să caute rod în el şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „Iată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.”

Din această relatare s-ar putea deduce chiar 4 ani de slujire a lui Isus. Totuşi nu neapărat, atunci când proprietarul viei a venit, el spune: „sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta”, dar vierul îi răspunde: „mai lasă-l şi anul acesta [anul al treilea]”, El nu spune: „mai lasă-l şi anul viitor”, ceea ce denotă, că atunci când proprietarul viei a venit, El a venit în timpul anului al treilea, nu l-a începutul lui, în timpul celui de-al treilea an, căci vierul îi spune: „Poate că de acum înainte va face roadă”, adică în anul acesta, dacă proprietarul îl va lăsa să îşi termine anul, poate va aduce roadă.

Există mai multe prefigurări profetice ai celor trei ani ai serviciului pământes a lui Isus, toate aceste prefugurări vorbesc de trei zile = trei ani (Exod 19:9-11; 2Regi 19:29; Estera 1:3; Isaia 37:30-32; Osea 6:2). Mai există un alt pasaj care susţine tot cei trei ani de slujire a lui Isus, exact în acelaşi capitol.

În Luca 13:32-33, se spune: „Duceţi-vă” le-a răspuns El „şi spuneţi vulpii aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim”.

Iată Domnul Isus auzind de la nişte farisei (v.31), că Irod vrea să-l omoare, răspunsul Său, care ştia mai dinainte timpul serviciului Său pământesc este: „Duceţi-vă” le-a răspuns El „şi spuneţi vulpii [lui Irod] aceleia: „Iată că scot dracii şi săvârşesc vindecări astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi. Dar trebuie să umblu astăzi, mâine şi poimâine, fiindcă nu se poate ca un proroc să piară afară din Ierusalim”.

El îşi descrie timpul în serviciu după principiul un an pentru o zi, sub forma a trei zile (trei ani): „astăzi şi mâine, iar a treia zi voi isprăvi”, sau „astăzi, mâine şi poimâine” şi apoi moartea în Ierusalim.

Din acest pasaj, am putea să tragem concluzia că serviciul lui Isus a fost trei ani, iar perioada în care era El, când spune aceste cuvinte este chiar primul an care a urmat după primul paşte, fără a le mai pune în socoteală cele, cca. 20 de zile dinainte de paşte.

Având în vedere că Isus spune că în momentul acela era în primul an al serviciului, El spune: „trebuie să umblu astăzi”, cu sensul de: „trebuie să umblu anul acesta” (apoi cel de mâine, şi în al treilea an voi isprăvi).

În aceste condiţii, serviciul sau slijba Domnului Isus ca om, a durat: 3 ani. La aceşti trei ani se mai adaugă următoarea perioadă:

Biblia descrie ziua botezului Său (Ioan 1:30-34), apoi descrie, următoarea zi, când primii ucenici se alipesc de El (Ioan 13:5-43), apoi a treia zi de la botezul Său (a doua zi de la alipire lui Andrei şi Simon) se mai alipesc: Filip şi Natanaiel de grupul ucenicilor adunaţi în prima zi (Ioan 1:43-51), iar a patra zi de la botezul Lui, însă a treia zi de la alipirea primilor ucenici, are loc nunta din Cana (Ioan 2:1), Isus cu ucenici n-au rămas multe zile în Cana (Ioan 2:12), probabil şapte zile cât ţine nunta după obiceiul evreiesc (Geneza 29:27-28; Judecatori 14:2,12,17-18). Evanghelistul relatează în Ioan 2:13: „Paştele Iudeilor erau aproape; şi Isus s-a suit la Ierusalim”. Şi apoi urmează prima sărbătoare a paştelui, din timpul serviciului Său pământesc, sărbătorită de Isus.

Cu alte cuvinte de la botez la nuntă: 4 zile, de la nuntă la plecarea lor spre Ierusalim cca. 7 zile, mai câteva zile până a început paştele. În total 15-20 zile, de la botezul Său până la primul paşte, cel mult să spunem o lună. Astfel serviciul Domnului Isus, a fost 3 ani şi cca. 20 de zile.

Unii cercetători susţin că este vorba de trei ani și două luni. Însă a fost două luni sau mai puţin?

Cei ce consideră că de la botezul lui Isus, până la primul paşte a fost două luni, înclud ispitirea lui Isus de 40 de zile, în perioada dinainte de paşte, aşa cum relatează Evangheliile Sinoptice?

Dar oare atunci a avut loc ispitirea lui Isus?

Doar în Evanghelile Sinoptice (Matei, Marcu şi Luca) se relatează ispitirea lui Isus de 40 de zile (Matei 4:1-10; Marcu 1:12-13; Luca 4:1-13). Evanghelistul Ioan nu o relatează şi nu este uşor a încadra cele 40 de zile de ispitire în cronologia din Evanghelia lui Ioan. Este necesar să încadrăm cronologic cele 40 de zile de ispitire, în Evanghelia după Ioan, pentru a afla, dacă ele trebuie introduse înainte de primul paşte a lui Isus, sau evenimentul a avut loc după primul paşte din cadrul serviciului Său pământesc. Totuşi există câteva precizări în contextul ispitirii care ne pot ajuta. Singurul pasaj care se potriveşte cel mai bine, şi care are o legătură lingvistică, şi care are un intinerariu identic după ispitire ca cel al Evangheliilor Sinoptice, este cel din Ioan 4:3.

Ce se întâmplă după ispitire în Evanghelile sinoptice?

În Matei 4:12-13: „Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galilea. A părăsit Nazaretul şi a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali”.

Iată câteva precizări, în timpul ispiritirii, Ioan a dost prins şi închis, după ispitire, Isus aude că Ioan Botezătorul a fost închis de Irod. Apoi, El pleacă spre Galilea, apoi spre Nazaret, şi apoi spre Capernaum.

În Marcu 1:14: „După ce a fost închis Ioan, Isus a venit în Galilea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu”.

În Luca 4:14-16: „Isus, plin de puterea Duhului, s-a întors în Galilea şi I s-a dus vestea în tot ţinutul din jur. El învăţa pe oameni în sinagogile lor şi era slăvit de toţi. A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. s-a sculat să citească”.

Iată itinerariu Lui după ispitirea de 40 de zile, El pleacă în: 1) Galilea; 2) Nazaretul; 3) Capernaum.

În Evanghelia lui Ioan cap. 3, Ioan nu era încă închis. În cap. 4, posibil ca El să fie prins şi închis, după înuşi profeţia lui din Ioan 3:30: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”.

În Ioan 5:33,35, Isus vorbeşte de Ioan la trecut, ca şi cum lucrarea lui s-a încheiat, când spune: „Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit pentru adevăr... Ioan era [la trecut] lumina, care este aprinsă şi luminează şi voi aţi vrut să vă veseliţi câtăva vreme la lumina lui”.

Înseamnă că în cap. 4 în Evanghelia lui Ioan, a avut loc prinderea şi întemniţarea lui Ioan Botezătorul fără ca Evanghelistul Ioan să consemneze. Şi însemnă că în cap. 4 din Ioan, cronologic, a avut loc ispitirea lui Isus Cristos. Când? Obsevaţi relatarea: Ioan 4:1-46: „Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan. Însă Isus nu boteza El însuşi, ci ucenicii Lui. Atunci a părăsit Iudea şi s-a întors în Galilea. Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.”.

Eu cred, că cel mai bun moment a lui Isus după botezul Său, când putea fi singur, fără a mai fi deranjat este în Iudeea. Domnul le-a dat autoritate ucenicilor să boteze, El putea fi plecat până când ei făceau lucrarea de botez cu oamenii doritori care se căiau. Probabil după 40 de zile de ispitire află de la ucenici despre închiderea lui Ioan, şi cu ei împreună pleacă din Iudeea, spre Galilea, pe drum face un popas de două zile într-o cetate a Samariei, apoi merge în ţinutul Nazaretet şi în Caperanaum.

Există o frază care se regăseşte şi în Evanghelia după Luca, şi în cea a lui Ioan în mod identic: „s-a întors în Galilea”. Un alt lucru interesant, de ce în Evanghelia după Luca, Luca spune că „s-a întors în Galilea”, pentru că potrivit acestei Evanghelii, după botezul Său, Isus nu a mai fost în Galileia? E posibil ca Evanghelistul Luca fie a ştiut de vizita din Galileea de la nunta din Cana, fie aşa a primit cuvintele de la apostoli: „s-a întors în Galilea”.

Astfel ispitirea de 40 de zile să fi avut loc după primul paşte din serviciul pământesc al lui Isus Cristos.

Domnul Isus s-a născut la 6 luni după Ioan Botezătorul (Luca 1:24-26). La treizeci de ani, vârsta maturităţii la evreii, Domnul Isus s-a botezat (Luca 3:21-22), şi a început serviciul Său pământesc care a durat 3 ani şi câteva zile.

Ordinea evenimentelor naşterii lui Isus şi a vieţi Sale

Anul: 6 î.C. la 23 mai, la 3 octombrie şi la 4 decembrie apare steaua văzută de magi (Matei 2:2,16). Care potrivit cu astronomul Johannes Kepler a fost o triplă conjuncţie a planetelor Jupiter şi Saturn în constelaţia Peştilor: aliniate una peste alta, cele doua planete, avand în fundal constelaţia Peştilor, dadeau impresia unei stele cu o strălucire aparte.

Anul: 4 î.C. magii ajung la Irod şi îi relatează despre steaua apărută cu doi ani în urmă.

Anul: 4 î.C. Isus se naşte în Bethleem în jurul datei de: 1 martie.

Anul: 4 î.C. magii la câteva zile de la naştere vizitează copilaşul.

Anul: 4 î.C. din cauză că magii nu revin la Irod, pentru a-i spune exact locul unde este copilaşul, Irod prin 5-10 martie, porunceşte uciderea în masă a pruncilor.

Anul: 4 î.C. În 13 martie Irod moare, pedepsit de Dumnezeu.

Anul: 27 d.C. în ianuarie începe Ioan Botezătorul serviciul în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar. Evanghelistul Luca consemnează că serviciul public al lui Ioan a început în anul al 15-lea al lui Tiberiu Cezar (Luca 3:1-2). Tiberiu a început să domnească împreună cu Augustus în 12 d.C. la sfârşitul lui octombrie şi independent din august anul 14 d.C.

Având în vedere că Isus a fost născut în ultimul an a lui Irod, în anul 4 î.C. şi el s-a botezat la câteva zile după ce a împlinit 30 de ani, cade varianta cu domnia lui Tiberiu din anul 14 d.C. şi este plauzibilă varinta în care primul an este 12 d.C. când el a fost coregent!

Astfel din octombrie anul 12 d.C. până în 31 decembrie 12 d.C., un an, şi din 13 d.C. până în 27 d.C mai 14 ani, în total: 15 ani. Astfel în ianuarie anul 27 d.C. a început al 15 an, al lui Tiberiu, probabil atunci începând şi Ioan serviciul.

Anul: 27 d.C. la începutul lui martie, Isus este botezat în Iordan, când avea împliniţi: 30 de ani.

Anul: 27 d.C. după cca. 20 de zile are loc paştele (Ioan 2:13).

Anul: 30 d.C. are loc paştele şi Domnul Isus este crucificat. Doar în anii 27, 30, 33 d.C. paştele cade într-o zi de vineri, când Domnul a murit (vezi Luca 23:54-56; 24:1).

În concluzie, serviciul Său a durat 3 ani şi câteva zile, cca. 20 de zile. Dacă serviciul Său s-a încheiat cu moartea pe cruce în 30 d.C. atunci serviciul Său a început tot primăvara, mai exact în luna martie în anul 27 d.C. cu ocazia botezului Său în Iordan.