Cum trebuie să fie un conducător, o persoană cu autoritate?

Indiferent dacă cineva este rege, preşedinte sau un primar, el nu trebuie să uite că este în această funcţie pentru că Dumnezeu l-a rânduit să fie acolo (Romani 13:1). Iar pentru modul cum îşi foloseşte autoritatea va da socoteală înaintea lui Dumnezeu, care i-a dat această autoritate!!!

Dumnezeu a dat în legea Sa, principii pentru cei ce vor fi rânduiţi ca regi sau conducători, sfaturi consemnate în Deuteronom 17:14-20, GBV 2001: „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău şi o vei stăpâni şi vei locui în ea şi vei zice: «Voi pune un împărat peste mine, asemeni tuturor naţiunilor care sunt împrejurul meu!», să pui împărat peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău: să pui împărat peste tine din mijlocul fraţilor tăi; nu poţi să pui peste tine un om străin, care nu este fratele tău. Numai să nu aibă mulţi cai; şi să nu întoarcă pe popor în Egipt, ca să aibă mulţi cai; pentru că Domnul v-a zis: «Să nu vă mai întoarceţi pe această cale». Şi să nu aibă multe soţii, ca să nu i se abată inima; şi nici să nu-şi strângă mult argint şi aur. Şi va fi aşa: când va şedea pe tronul împărăţiei sale, îşi va scrie o copie a acestei legi într-o carte, după cea care este înaintea preoţilor, a leviţilor. Şi ea să fie cu el şi să citească în ea în toate zilele vieţii sale, ca să înveţe să se teamă de Domnul Dumnezeul său, ca să păzească toate cuvintele legii acesteia şi rânduielile acestea, ca să le facă; pentru ca să nu i se înalţe inima mai presus de fraţii săi şi să nu se abată nici la dreapta, nici la stânga, de la poruncă; pentru ca să-şi lungească zilele în împărăţia sa, el şi fiii lui, în mijlocul lui Israel”.

Chiar dacă această lege dată de Iehova prin Moise pentru naţiunea Israel, viza regii din Ierusalim care urmau să conducă pe Israel, principiile din această lege divină, sunt o învăţătură pentru toţi cei care sunt regi sau conducători (1Corinteni 10:11; 2Timotei 3:16).

Din legea divină pentru regi, se desprind următoarele principii ale adevărului, care îl pot face destoinic pe un conducător:

În primul rând: „să pui împărat peste tine pe acela pe care-l va alege Domnul Dumnezeul tău”, nu omul trebuie să aleagă; ci, Dumnezeu!

Chiar dacă actualemente pe pământ nu este vreun regat condus de Dumnezeu prin regii aleşi de El, chiar în democraţie, lupta unui candidat nu este pentru a fi ales cu orice preţ, chiar prin necinste, minciună, fraudă, el trebuie să înţeleagă că dacă este voia lui Dumnezeu va ajunge: rege, paralamentar, primar, etc.

În al doilea rând: „nu poţi să pui peste tine un om străin”, nu este potrivit ca o ţară să fie condusă de un străin, aşa cum sunt dinastiile de regi străini, cum au fost fanarioţi şi alţii! Cel ce conduce trebuie să fie fratele celorlalţi din popor şi ca apartenenţă şi ca sentiment!

În al treilea rând: „să nu aibă mulţi cai; şi să nu întoarcă pe popor în Egipt”. Cai reprezentau forţa proprie, iar Egiptul reprezenta ţara de unde Israel a fost eliberat din sclavie!. Un conducător, nu trebuie să se bizuie excesiv pe forţa proprie ducându-l la mândrie şi încredere exagerată în sine, nici pe o forţă străină, care poate duce poporul într-o sclavie literală, sau una economică sau de alt fel.

În al patrulea rând: „să nu aibă multe soţii”, în vechime Dumnezeu a îngăduit mai multe soţii, însă pe regi i-a sfătuit să nu aibă prea multe: „ca să nu i se abată inima”. Conducătorii actuali trebuie să-şi păstreze moralitatea, mulţumindu-se cu soţia lor, fără amante, prostituate, etc.

O altă poruncă este: „să nu-şi strângă mult argint şi aur”, de multe ori, strângerea de bogăţii implică a călca cinstea, a neglija pe văduve, orfani, săraci, bolnavi, etc. Scopul conducerii nu este îmbogăţirea perosnală, ci a le face bine conaţionalilor.

Un alt aspect este: „îşi va scrie o copie a acestei legi într-o carte...Şi ea să fie cu el şi să citească în ea în toate zilele vieţii sale”. Un rege evreu trebuia să citească zilnic cartea legii lui Dumnezeu.

În prezent conducătorii pot aplica aceasta la constituaţia ţării.

Ei trebuie să cunoască legile, motivaţia lor, spiritul lor, şi să nu se considere mai presus de lege, mai presus de conaţionalii lor.

Cu o anumită ocazie, Ietro socrul lui Moise, l-a sfătuit: „Şi alege din tot poporul oameni destoinici, temători de Dumnezeu, oameni ai adevărului, care să urască un câştig necinstit, şi pune-i peste ei, căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci şi căpetenii peste zece. Şi ei să judece poporul în tot timpul. Şi va fi aşa: ei vor aduce la tine orice neînţelegere mare şi ei vor judeca orice neînţelegere mică; şi vor uşura ce este asupra ta şi vor purta povara împreună cu tine” - Exod 18:21-22, GBV 2001.

Astfel un conducător, trebuie să fie destoinic să conducă, om care nu minte, cinstit, care să urască câştigul necinstit. Ba mai mult, să fie capabil să judece, să discearnă situaţiile, lucrurile mari, prioritare, de cele mici, lucrurile ce le pot da mai departe spre rezolvare de lucrurile ce le poate rezolva singur, ceea ce denotă umilinţă, cunoaşterea propriei capacităţi, limite, atribute!

De asemenea, oamenii rânduiţi ca autoritate, trebuie să fie ireproşabili, ca Daniel despre care nu s-a găsit nici un cusur în slujba pentru Rege (Daniel 6:4).