Cum era Iesus din sămânţa lui David ?

Biblia spune că Iesus era din sămânţa lui Avraam, din sămânţa lui David, în ce sens, cum?

Să vedem prima dată câteva pasaje în acest sens:

Galateni 3:16, SCC: „Iar promisiunile au fost rostite „lui Abraam şi seminţei lui”; nu zice: şi seminţelor lui; ca despre multe, ci ca despre una: „şi Seminţei tale”; care este Christos”.

Ioan 7:42, SCC: „Nu a zis scriptura, că din sămânţa lui David, şi de la Betleem, satul unde era David; vine Christosul?”

Romani 1:1-3, SCC: „Pavel, sclav al lui Iesus Christos, chemat să fie apostol, pus deoparte pentru Evanghelia Zeului; pe care a promis-o dinainte prin profeţii Lui în scripturi sfinte; cea despre Fiul Său, Iesus Christos, Domnul nostru, Cel născut după carne dintr-o sămânţă a lui David”.

2Timotei 2:8, SCC: „Aminteşte-ţi de Iesus Christos, înviat dintre morţi; dintr-o sămânţă a lui David; potrivit Evangheliei mele”.

Ca să putem să înţelegem naşterea din fecioară, şi conceperea Sa ca om, trebuie să înţelegem prima dată naşterea Fiului din Tatăl!

Biblia vorbeşte despre Fiul, ca fiind născut din Tatăl (1Ioan 5:18), astfel El este descris în textul grecesc ca fiind: „monogenes” = unic-născut (Ioan 1:14,18; 3:16,18). Aceasta face ca Iesus să fie unic în raport cu restul creaţiei, prin faptul că este singurul care provine direct din Zeul!

Astfel Zeul L-a născut pe Fiul, care s-a născut şi ieşit în început din El, ca sămânţă spirituală, prin rostire sau exprimare verbală a Creatorului (Isaia 55:11; Proverbe 8:22-25; Mica 5:2; Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-18; 1Ioan 1:1-3; 5:18; Apocalipsa 3:14).

În lumea spirituală, naşterea şi creaţia are loc prin cuvânt, prin exprimare, prin rostire. Atunci când noi vorbim din gura noastră iasă: aer şi sunete. Atunci când Tatăl a vorbit, din gura Lui au ieşit două lucruri: Cuvântul Lui (exprimarea Lui, porunca Lui), şi Suflarea Lui (comp. cu Psalm 33:6; Isaia 55:11). Însă, atât suflarea cât şi cuvântul rostit conţineau planul (gândul) lui Iehova cu privire la Fiul, atât suflarea era exprimarea gândului Lui cu privire la Fiul, precum şi cuvântul rostit.

Suflarea Lui ieşită din El, la început era ca o sămânţă spirituală ce conţinea ceea ce trebuia să fie Fiul după gândirea şi planul de mai dinainte a Zeului, iar cuvântul rostit conţinea porunca şi puterea creatoare de a duce aceea sămânţa, la mărimea şi forma dorită, după planul Creatorului.

Astfel doar după ieşirea Fiului ca sămânţă din gura Tatălui la exprimarea Lui, El a fost modelat de către cuvântul creator exprimat de Tatăl, şi astfel aceea sămânţă a devenit Fiul, ce exista în forma Zeului (Filipeni 2:6). Adică având o înfăţişare exterioară asemănătoare a Tatălui (Evrei 1:3), şi Astfel El a început să existe ca Cuvânt (Logos) lângă Zeul (Ioan 1:1; 1Ioan 1:1-3).

Cuvântul (Iesus) este deci atât născut (avându-şi originea din Tatăl – Ioan 1:14; 1Ioan 5:18), dar şi făcut sau creat (Proverbe 8:22-25; Coloseni 1:15; Apocalipsa 3:14), deoarece sămânţa ieşită din Tatăl, după ieşirea din El, a fost mărită la dimensiunea dorită de Creator, şi modelată după chipul Lui, astfel a venit în existenţă Fiul. El a venit în existenţă în începutul creaţiei, în începutul primei zile a creaţiei (comp. Apocalipsa 3:14 cu Geneza 1:1).

A doua etapă a vieţii Fiului, începe cu golirea Lui de Sine, de forma Sa divină, spirituală şi cerească, El a devenit din nou ca accea sămânţă ce era înainte de modelare. Iar Spiritul Sfânt L-a transferat pe Fiul ca sămânţă, dezbrăcat de glorie şi de divinitatea Sa, din cer în Maria.

Fecioara Maria era sămânţa lui David, adică provenia din linie genealogică a regelui David, din Avraam, iar unirea seminţei din cer ce s-a materializat în fecioară, cu ovulul Maria, ce constituia „sămânţa lui David”, a făcut ca Iesus după carne să provină din David, însă ca sămânţă spirituală El provenia din cer (Ioan 3:31; 8:22).

Zeul a avut grijă ca aceea sămânţă venită din David să fie curată, fără păcat, şi să conţină doar caracteristicile pozitive din Avraam, Isac, Iacob, David, etc. să fie o sămânţă sfântă (Maleahi 3:15), o „sămânţă cu totul bună” (Ieremia 2:21). Astfel ca Fiul să nu moştenească păcatul transmis de Adam rasei umane (Luca 2:21-24; Romani 5:12). Spiritul Sfânt a lucrat formarea Fiului în Maria, fără ca Iesus să moştenească păcatul de la Adam (Luca 1:28-35).

Astfel El a devenit om, care a luat formă de sclav (Filipeni 2:6-8; Ioan 1:14), devenind astfel echivalentul lui Adam, adică un om perfect, lipsit de păcat (Romani 5:14, 15,19; 1Corinteni 15:45).

La botezul Său, Isus a primit Spiritul Sfânt, şi a devenit Mesia sau Cristos, care înseamnă Unsul, datorită ungerii Sale cu Spiritul Sfânt şi investit cu putere pentru a face lucrarea divină (Vezi şi Ioan 1:29-41; Matei 16:16; Fapte 10:38).

Există trei mari categorii de dovezi care atestă că Iesus a fost „sămânţa lui David” şi Mesia (adică Unsul în limba ebraică):

(1) LINIA GENEALOGICĂ: aceasta este descrisă de Evangheliştii Luca şi Matei (Luca 3:23-38; Matei 1:1-16); aceasta este o confirmare a promisiunilor făcute de Iehova lui Avraam (Geneza 22:18), Isac (Geneza 26:2-5), Iacob (Geneza 28:12-15), Iuda (Geneza 49:10) şi lui David (Psalm 132:11).

(2) PROFEŢIILE ÎMPLINITE: Isus a împlinit zeci de profeţii Mesianice din care unele nu atârnau deloc de El pentru a se împlini.

(3) MĂRTURIA Lui Iehova: a) El a trimis îngeri pentru a-L face cunoscut (Luca 2:10-14); b) Tatăl a vorbit din cer în trei ocazii confirmând că Iesus este Mesia şi Fiul Lui. (Matei 3:17; 17:5; Ioan 12:28-30); c) I-a dat putere să facă miracole (Luca 5:17); d) Iehova a inspirat evangheliile care atestă că Iesus este Mesia (Ioan 20:31); e) Tatăl la înviat din morţi pe Isus (Romani 1:4; 6:4; 8:11), atestând că este Fiul şi Unsul Său.