Cine au fost nazireii, ce învăţături tragem din viaţa lor ?

Numeri 6:1-21 (GBV 2001): „Şi Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbeşte fiilor lui Israel şi spune-le: «Fie bărbat, fie femeie, când va face o promisiune specială de nazireu, ca să se consacre pentru Domnul,
el să se despartă de vin şi de băutură tare; să nu bea oţet de vin sau oţet de băutură tare şi să nu bea zeamă de struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi. În toate zilele despărţirii sale să nu mănânce nimic care este făcut din viţă de vie, de la sâmburi până la pieliţă. În toate zilele promisiunii lui de despărţire, briciul să nu treacă pe capul lui; până se vor împlini zilele pentru care s-a consacrat pentru Domnul, să fie sfânt; să lase să crească în voie pletele părului capului său. În toate zilele cât s-a consacrat pentru Domnul, să nu se apropie de un trup mort, să nu se facă necurat nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când vor muri, pentru că despărţirea Dumnezeului său este pe capul său. În toate zilele despărţirii lui este sfânt pentru Domnul. Şi dacă va muri cineva pe neaşteptate lângă el şi el şi-a întinat capul consacrării lui, atunci să-şi radă capul în ziua curăţirii lui; să-l radă în ziua a şaptea. Şi a opta zi să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel la intrarea cortului întâlnirii. Şi preotul să-l pregătească pe unul ca jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ca ardere-de-tot şi să facă ispăşire pentru el, pentru că a păcătuit din cauza unui mort; şi să-i sfinţească astfel capul în aceeaşi zi. Şi să consacre încă o dată pentru Domnul zilele despărţirii lui şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină, dar zilele dintâi nu îi vor fi socotite, deoarece consacrarea lui a fost întinată. Şi aceasta este legea nazireului, în ziua când se vor împlini zilele consacrării lui: să fie adus la intrarea cortului întâlnirii. Şi să-şi aducă darul înaintea Domnului: un miel de un an fără cusur ca ardere-de-tot şi o mieluşea de un an fără cusur ca jertfă pentru păcat şi un berbec fără cusur ca jertfă de pace şi un coş cu azime, turte din floarea făinii frământate cu untdelemn şi plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn, şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură. Şi preotul să le aducă înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui pentru păcat şi arderea lui de tot. Şi berbecul să-l aducă Domnului ca jertfă de pace împreună cu coşul de azime: preotul să aducă şi darul său de mâncare şi darul său de băutură. Şi nazireul să-şi radă capul consacrării lui la intrarea cortului întâlnirii şi să ia părul capului consacrării lui şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de pace. Şi preotul să ia spata fiartă a berbecului şi o turtă fără aluat din coş şi o plăcintă fără aluat şi să le pună în mâinile nazireului, după ce îşi va fi ras capul consacrării lui. Şi preotul să le legene ca dar legănat înaintea Domnului: este sfânt, pentru preot, cu pieptul darului legănat şi cu spata darului ridicat. Şi după aceea nazireul va putea să bea vin. Aceasta este legea nazireului care promite darul său Domnului, pentru consacrarea sa, în afară de ceea ce îi va da mâna; după promisiunea lui pe care a făcut-o, aşa să facă, după legea consacrării lui»“.

Dumnezeu a poruncit prin Moise această poruncă ca orice persoană din Israel, fie bărbat sau femeie să poată să-şi consacre un timp din viaţa lor, trăind separat de viaţa normală, pentru gloria lui Iehova! Astfel, scopul acestei promisiuni şi acestei consacrări de nazireu este pentru a fi sfânt pentru Iehova!

Cuvântul nazireu vine de la „nazar”: „a (se) lega”, şi denotă promisiunea cu care se leagă înaintea lui Dumnezeu!

Care sunt restricţiile nazireului: „el să se despartă de vin şi de băutură tare; să nu bea oţet de vin sau oţet de băutură tare şi să nu bea zeamă de struguri şi să nu mănânce struguri proaspeţi sau uscaţi. În toate zilele despărţirii sale să nu mănânce nimic care este făcut din viţă de vie, de la sâmburi până la pieliţă. În toate zilele promisiunii lui de despărţire, briciul să nu treacă pe capul lui; până se vor împlini zilele pentru care s-a consacrat pentru Domnul, să fie sfânt; să lase să crească în voie pletele părului capului său. În toate zilele cât s-a consacrat pentru Domnul, să nu se apropie de un trup mort, să nu se facă necurat nici pentru tatăl său, nici pentru mama sa, nici pentru fratele său, nici pentru sora sa, când vor muri, pentru că despărţirea Dumnezeului său este pe capul său. În toate zilele despărţirii lui este sfânt pentru Domnul”.

Nazireul era o jertfă vie pentru Dumnezeu (comp. cu Romani 12:1). El trebuia să se ferească de vin şi băuturi tari, care l-ar fi putut duce la alte păcate (Proverbe 20:1; Osea 4:11). Chiar mustul sau zeama de struguri, stuguri proaspeţi sau uscaţi! De ce, căci aceasta i-ar putea trezi pofta pentru vin şi astfel să se necurăţească, necinstindu-L pe Dumnezeu!

Dar să nu uităm că în general această conscrare dura: „zile”, nu ani, în cazuri foarte rare dura: o viaţă de om!

Conform cu Enciclopedia Iudaismului: „Legământul de nazireat, accesibil bărbaţilor ca şi femeilor, se face din proprie voinţă, durata minimă fiind de treizeci de zile...”.

În Biblie există şi câteva excepţii, de oameni ce au fost nazirei toată viaţa, cum ar fi: Samson (Judecatori 13:3-7,16-17); Samuel (1Samuel 1:11-20); şi Ioan Botezătorul (Luca 1:13-17).

Următoarea interdicţie era: „În toate zilele promisiunii lui de despărţire, briciul să nu treacă pe capul lui; până se vor împlini zilele pentru care s-a consacrat pentru Domnul, să fie sfânt; să lase să crească în voie pletele părului capului său”. De ce să nu se tundă? Deoarece era un semn vizibil pentru consacrarea de nazireu, în acest sens părul era sfânt!

O altă interdicţie era să nu se curăţească prin atingerea vreunui mort! Conform legii divine toţi cei ce atingeau un mort erau necuraţi (Numeri 9:6; Numeri 19:11-12) şi trebuiau să se curăţească 7 zile. La fel şi nazireul trebuia să se curăţească 7 zile! Dacă cineva cădea mort şi îi atingea părul el trebuia să şi-l radă a 7 zi, iar a opta zi trebuia: „să aducă preotului două turturele sau doi pui de porumbel la intrarea cortului întâlnirii. Şi preotul să-l pregătească pe unul ca jertfă pentru păcat, iar pe celălalt ca ardere-de-tot şi să facă ispăşire pentru el, pentru că a păcătuit din cauza unui mort; şi să-i sfinţească astfel capul în aceeaşi zi. Şi să consacre încă o dată pentru Domnul zilele despărţirii lui şi să aducă un miel de un an ca jertfă pentru vină, dar zilele dintâi nu îi vor fi socotite, deoarece consacrarea lui a fost întinată”.

Închierea perioadei de nazireu se face astfel: „Şi aceasta este legea nazireului, în ziua când se vor împlini zilele consacrării lui: să fie adus la intrarea cortului întâlnirii. Şi să-şi aducă darul înaintea Domnului: un miel de un an fără cusur ca ardere-de-tot şi o mieluşea de un an fără cusur ca jertfă pentru păcat şi un berbec fără cusur ca jertfă de pace şi un coş cu azime, turte din floarea făinii frământate cu untdelemn şi plăcinte fără aluat, unse cu untdelemn, şi darul lor de mâncare şi darurile lor de băutură. Şi preotul să le aducă înaintea Domnului şi să aducă jertfa lui pentru păcat şi arderea lui de tot. Şi berbecul să-l aducă Domnului ca jertfă de pace împreună cu coşul de azime: preotul să aducă şi darul său de mâncare şi darul său de băutură. Şi nazireul să-şi radă capul consacrării lui la intrarea cortului întâlnirii şi să ia părul capului consacrării lui şi să-l pună pe focul care este sub jertfa de pace. Şi preotul să ia spata fiartă a berbecului şi o turtă fără aluat din coş şi o plăcintă fără aluat şi să le pună în mâinile nazireului, după ce îşi va fi ras capul consacrării lui. Şi preotul să le legene ca dar legănat înaintea Domnului: este sfânt, pentru preot, cu pieptul darului legănat şi cu spata darului ridicat. Şi după aceea nazireul va putea să bea vin. Aceasta este legea nazireului care promite darul său Domnului, pentru consacrarea sa, în afară de ceea ce îi va da mâna; după promisiunea lui pe care a făcut-o, aşa să facă, după legea consacrării lui»“.

Astfel nazireul la sfârşitul perioadei de consacrare, merge la cortul întâlnirii şi aduce darul înaintea lui Iehova.

O parte din dar era consacrarea lui sub forma părului tuns.

Care sunt cele 5 învăţături pe care le tragem din viaţa nazireilor:

I. Conform cu Enciclopedia Iudaismului: „Vinul era o băutură care însoţea cu regularitate masa principalã a zilei”. În timp ce un israelit care nu era nazireu, putea să consume regulat vin, chiar bături tari (Deuteronom 14:26), un nazireu trebuia să se abţină de la vin şi bături tari! Unii trebuiau să se abţină toată viaţa (vezi: Luca 1:15).

Din aceasta învăţăm pe de o parte stăpânirea de sine, pe de altă parte umplerea cu Spiritul Sfânt, după cum îndeamnă şi Pavel: „şi nu vă îmbătaţi cu vin, în care este destrăbălare; ci, fiţi umpluţi cu Spirit, vorbind între voi cu psalmi şi cu cântări de laudă şi cu cântări spirituale, cântând şi lăudând pe Iehova în inima voastră” – Efeseni 5:18-19, SCC.

II. Pe de altă parte, aşa cum nazirei nu trebuiau să mănânce nici struguri ca să nu-i ispitească (comp. cu Proverbe 23:31-33), în mod asemănător, învăţăm din porunca dată lor: să ne ferim de acele lucruri ce ne duc la păcat, după cum învaţă prin inspiraţie Iacob: „Ci fiecare este ispitit fiind atras de pofta lui. Apoi pofta, zămislind, naşte: păcat, iar păcatul săvârşit aduce moarte” – Iacob 1:14-15, SCC.

III. Un alt lucru era ca ei să nu se tundă, să lase părul să crească în voie. Pentru creştinii din noul legământ, aceasta nu se aplică fizic (1Corinteni 11:14), ci spiritual. Părul reprezintă puterea (Judecatori 16:17), lăsând să crească părul, însemnă ca să ne consacrăm Tatălui ceresc, ascultând de El şi lăsând ca puterea Lui să crească în noi (comp. cu Psalm 84:7).

IV. Un alt aspect este că nazirei nu aveau voie să se atingă de morţi, nici chiar de părinţi lor morţi dacă mureau, căci astfel pierdeau sfinţenia, consacrarea şi se necurăţeau! În mod asemănător, nici noi nu trebuie să ne atingem de morţii spirituali (comp. cu 2Ioan 1:9-11). În zilele noastre sunt mulţi oameni morţi din punct de vedere spiritual, care le merge numele că trăiesc dar sunt morţi, lepădaţi de Domnul (Apocalipsa 3:1). Să ne ferim de ei!

V. Şi un ultim aspect ce putem învăţa din porunca pentru nazirei este: darurile, jertfele ce trebuiau aduse lui Iehova! Şi în noul legământ, chiar dacă suntem împăcaţi cu Tatăl prin jertfa lui Isus, avem însă jertfe spirituale (1Petru 2:5), descrise în Romani 12:1; Filipeni 2:17; Filipeni 4:18; Evrei 13:15-16.

Iubite cititor, dacă ţi-ai consacrat viaţa Tatălui ceresc, ţine-te de consacrarea ce ai făcut-o!