Învierea morţilor şi răpirea la cer!

Oamenii în general au auzit despre învierea morţilor, însă din păcate marea majoritatea oamenilor nu fac diferenţiere între diferitele tipuri de înviere prezentate de Biblie, arătând prin aceasta că ei nu cunosc adevărul! Căci, Biblia arată importanţa acestei doctrine când precizează în Evrei 6:1-2: ,,De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptele moarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punerea mâniilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.”

Astfel, învăţătura despre învierea morţilor face parte din ,,adevărurile începătoare”, însă dacă noi nu le cunoaştem pe acestea cu siguranţă că atunci nu vom putea creşte în cunoştinţa oamenilor maturi. De acea în continuare vom dezvolta următoarele puncte principale despre înviere şi răpirea la cer:

Ø Ce este învierea şi care sunt tipurile de înviere?

Ø Exemplele consemnate în Biblie de oameni înviaţi?

Ø Învierea lui Isus Cristos.

Ø Învierile profeţite din viitor.

Ø Răpirea sau luarea la cer.

Ce este învierea şi care sunt tipurile de înviere?

Pentru a înţelege ce este învierea în primul rând, să vedem pe scurt ce este moartea?

Biblia prezintă moartea nu ca fiind opusul vieţii, ci ca fiind o uşă spre altă viaţă, deorece Scripturile spun că moartea este dezbrăcarea de acest cort, o mutare pentru a fi cu Cristos, o plecare, o despărţire a trupului de suflet (2Corinteni 5:1-0; Filipeni 1:20-23; 2Timotei 4:6; 2Petru 1:14-15; Matei 10:28).

De fapt, conform Bibliei, învierea înseamnă revenirea la viaţa fizică sau în trup (carne), şi se produce atunci când Dumnezeu reuneşte sufletul cu trupul, şi astfel omul primeşte viaţă după ce a fost mort[1].

Cuvintele care apar în Biblie pentru înviere sunt următoarele: ,,techiyatah hammethim” în Scripturile vechiului legământ care a fost scris în ebraică foloseşte această expresia: care înseamnă: ,,readucerea la viaţă a morţilor”.

În Scripturile Creştine apare expresia: ,,anastasis”care înseamnă literalmente: ,,acţiunea de a se ridica din nou”. Învierea presupune readucerea la viaţă a persoanei cu toate caracteristicile de mai înainte de moarte, adică cu temperamentul, personalitatea, cunoştinţa, amintirile, ce le-a avut în clipa decesului. Biblia ne vorbeşte în mai multe texte despre înviere, şi chiar dacă oamenii credinţei din vechime nu aveau atât de clar această perspectivă, totuşi încă din perioada lui Iov care a trăit înainte de Moise, această speranţă a învierii era frământarea unor oameni ca Iov (vezi Iov 14:13-15), fără ca ea însă să fie un concept sigur şi clar. Apoi în timpul lui Moise, Dumnezeu se dezvăluie ca fiind Dumnezeul celor vii care lăsa să se întrevadă posibilitatea învierii (Exod 3:6; Luca 20:37,38). El se prezintă ca fiind Cel ce dă viaţa (Deuteronom 32:39).

Însă prima exprimare clară a învierii, sunt cuvintele Anei care spune în 1Samuel 2:6 ,,Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.”

Mai târziu chiar David scrie unii Psalmii, El face unele posibile referiri la învierea morţilor (Psalm 16:9-11; Psalm 71:20-24). Însă din unele scrieri ale lui David şi ale lui Solomon reiese parcă că ei nu erau siguri de înviere, descriind moartea ca fiind veşnică şi din care nu mai este scăpare (Psalm 49:16-20; Ecleziast 9:6).

Începând însă cu scrierile profeţiilor promisiunea învierii devenea tot mai sigură şi mai clară (vezi Isaia 26:19; Ieremia 31:15-17; Ezechiel 37:1-10; Daniel 12:2,13; Osea 13:14), mai ales că aceştia au şi făcut învieri iar această credinţă în înviere sa răspândit în popor (2Regi 5:7).

În Scripturile Creştine, lucrurile se fac şi mai clare, căci avem învăţăturile Domnului Isus şi ale apostolilor despre înviere, dar cu toate acestea, unii nu diferenţiază corect tipurile de înviere prezente în Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea să vedem în continuare tipurile de înviere pe care le prezintă Biblia:

Învierea în corp de carne: este aceea înviere în care persoana decedată revine la viaţă tot în corp de carne, despre această înviere vorbeşte Biblia în Isaia 26:19[2] unde se spune: ,,Să învie, deci, morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.” (vezi şi Ioan 5:28-29).

Este clar însă că cel ce învie sau revine la viaţă, la învierea generală va învia în corpul cu care a murit şi care sa descompus, deci nu într-un alt corp, ci în corpul lui, re-compus de Dumnezeu.

În unele situaţii învierea sa produs după câteva ore sau zile de la decesul persoanei (Luca 7:11-17; Luca 8:40-56; 1Regi 17:17-24; 2Regi 4:32-37; 2Regi 13:20-21; Ioan 11:43-44; Fapte 9:36-42; Fapte 20:7-12), prin urmare, nu a fost necesară reconstruirea corpului celui ce a murit, ci doar revenirea suflării de viaţă şi a sufletului în corpul neînsufleţit (vezi Luca 8:55; Fapte 20:10).

De această înviere în carne au avut parte unele personaje Biblice din trecut (1Regi 17:17-24; Ioan 11:43-44), însă aceştia după ce au înviat, după un timp au murit din nou, dar în viitor la judecata ce va avea loc după mia de ani, unii vor învia în carne pentru viaţă, şi aceştia vor trăi etern pe pământ (Daniel 12:2; Ioan 5:28-29; Apocalipsa 20:11-14). Un alt tip de înviere este:

Învierea în corp spiritual: este aceea înviere în care persoana decedată revine la viaţă în acelaşi corp care a murit (Romani 8:11), însă în procesul învierii, are loc o schimbare, o transformare, a corpului, într-unul invizibil, spiritual (Luca 24:31 comp. cu 36-43). Aceşti au un corp ca al Domnului Isus când a înviat (Romani 8:29; Filipeni 3:21).

Despre aceast tip de înviere, adică cea în corp spiritual, vorbeşte Pavel în 1Corinteni 15:35-54 când spune în v.44 SCC „Este semănat corp sufletesc, este înviat corp spiritual. Dacă este corp sufletesc, este şi corp spiritual.” De această înviere au parte creştinii, adică cei morţi în Cristos (1Tesaloniceni 4:16), deoarece ei merg la cer şi au nevoie şi de alt fel de corpuri pentru a trăi în cer cu Dumnezeu, căci carnea şi sângele nu pot intra în cer unde locuiesc îngerii, Isus Cristos şi Dumnezeu care sunt spirite (1Corinteni 15:50; Ioan 4:24; Evrei 1:7).

Dar acest corp se poată materializa oricând ca carne (Luca 24:36-40), prin care să poată sluji naţiunile de pe pământ în mileniu (Apocalipsa 22:2), deorece creştinii vor fi preoţi în mileniu, care vor ajuta oameni (Apocalipsa 1:5-6; Apocalipsa 20:6). Un alt fel de înviere este:

Învierea omului dinăuntru: care nu este o înviere din moarte fizică, ci o înviere spirituală a omului lăuntric, a spiritului omului, adică Biblia îi descrie pe oamenii necredincioşi ca fiind morţi în păcatele lor, astfel în momentul când cineva crede în Isus Cristos şi acceptă harul lui Dumnezeu, el primeşte Duhul Sfânt care îi înnoieşte viaţa, şi astfel el primeşte viaţa nouă în Cristos înviind în mod spiritual, (Efeseni 2:1-10; Tit 3:5; Coloseni 2:12). Dar să vedem în continuare:

Exemplele consemnate în Biblie de oameni înviaţi?

Biblia care este Cuvântul lui Dumnezeu ne prezintă diferite învieri ce au avut loc pe parcursul timpului pe care aş dori în continuare să le trec în revistă în ordine:

Prima înviere descrisă de Biblie este cea din 1Regi 17:17-24, unde profetul Ilie cu puterea lui Dumnezeu aduce la viaţă pe fiul văduvei din Sarepta.

A doua înviere are loc în timpul succesorului lui Ilie, Elisei, care a înviat pe fiul Sunamitei (2Regi 4:32-37).

Mai târziu după moartea lui Elisei, un om a fost îngropat în mormântul lui Elisei, la atingerea oaselor acestuia, mortul a înviat (2Regi 13:20-21).

Următoarele învieri au avut loc în timpul serviciului de predicare a lui Isus, care prima dată a înviat pe fiul unei văduve din oraşul Nain (Luca 7:11-17) dovedind astfel că este Fiul lui Dumnezeu.

A doua înviere relatată de Evanghelii este cea a fiicei lui Iair (Luca 8:40-56).

Apoi cu puţin timp înainte de moartea Sa la înviat pe Lazăr prietenul Său care era mort de patru zile, şi cu aceea ocazie se identifică pe sine prin cuvintele: ,,Isus i-a zis: „Eu Sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (Ioan 11:11-44).

Chiar şi apostolii Domnului Isus au făcut învieri prin autoritatea ce au primit-o de la Domnul vieţii (Matei 10:8), astfel Petru o readuce la viaţă pe Dorca (Tabita) în oraşul Iope (Fapte 9:36-42).

Iar mai târziu apostolul Pavel îi redă viaţa lui Eutih (Fapte 20:7-12).

Aceste nouă episoade de învieri prezentate de Cuvântul lui Dumnezeu probează din plin că morţii pot învia. Un alt argument în favoarea învierii, este cea ce se întâmplă primăvara, când natura moartă revine la viaţă, căci după cum în natură orice sămânţă moare (putrezeşte) mai întâi, apoi produce din nou viaţă, tot aşa morţii pot învia. Acest lucru este posibil prin jertfa şi învierea Domnului Isus a fost biruită moartea şi Locuinţa Morţilor (Apocalipsa 1:17-18). De fapt cel mai bine argumentat caz de înviere este cel al Domnului Isus, dar pe acesta îl vom trata în continuare.

Învierea lui Isus Cristos.

Isus Cristos a înviat a treia zi de la moartea Sa (1Corinteni 15:4), şi a fost primul care a înviat nu doar pentru o perioadă de timp, ci pentru eternitate (Romani 6:9-10; Apocalipsa 1:17-18; Coloseni 1:18).

Învierea Lui este cea mai bine dovedită în Biblie, şi este garanţia că şi ceilalţi morţi vor învia (1Corinteni 15:1-22, 45-49).

Însă cu privire la învierea lui Isus Cristos Fiul lui Dumnezeu se ridică câteva întrebări, sunt diferite păreri asupra aspectelor ce priveşte moartea Domnului Isus. La următoarele întrebări: Cine la înviat din morţi pe Isus Cristos? În ce corp a înviat Domnul Isus? La cine sa arătat Isus după înviere?

Le vom analiza în continuare:

Cine la înviat din morţi pe Isus Cristos?

Trinitarienii, susţin că „Isus s-a înviat singur”!!! Ei încearcă să găsească versete prin care să-şi susţină teoria nebună şi iraţionlă, căci un mort nu se poate învia singur!

Argumentele aduse de ei sunt: Ioan 2:19-22; Ioan 10:17-18.

În Ioan 2:19-22, se arată că Fiul va ridica din nou templul trupului Său, dar această acţiune trebuie înţeleasă indirect, aşa cum cel ce îşi pierde viaţa o va găsi (Matei 16:25), sau aşa cum credinţa ta te-a vindecat, dar în realitate ştim că Duhul lui Dumnezeu i-a vindecat (Luca 8:48).

În ce priveşte Ioan 10:17-18, acolo Domnul Isus a firmă că are autoritate să i-a din nou viaţa, dar autoritatea nu o are prin El însuşi ci această poruncă a primit-o de la Tatăl Lui. Iar după cum nu El s-a sinucis, ci indirect şi-a dat viaţa, tot aşa indirect şi-o i-a, prin ascultarea Lui faţă de Tatăl (Fapte 2:27).

Faptul că Fiul a murit şi că Dumnezeu L-a înviat pe Isus Cristos este o temă majoră din Scripturile Creştine, vezi: Fapte 2:24,32-33; Fapte 3:13,15; Fapte 5:30-31.

Duminică dimineaţa, a trei zi de la moartea Domnului (Luca 23:54-56; Luca 24:1-6; 1Corinteni 15:4), Isus a fost înviat de către Dumnezeu (Galateni 1:1; 1Corinteni 15:3-4; Evrei 13:20) prin Duhul Sfânt şi prin slava Tatălui (Romani 6:4; Romani 8:11).

În ce corp a înviat Domnul Isus?

Unele mişcări religioase susţin că Isus a înviat în corp de carne, altele că în corp spiritual, care este adevărul? Ce învaţă Biblia în acest domeniu?

În Biblie găsim pasaje în care se arată că Isus a fost înviat ca spirit (1Corinteni 15:45; 1Timotei 3:16; 2Corinteni 3:16-18), în plus, după înviere El a trecut prin ziduri apărând în mijlocul unei case, ceea ce n-a făcut înainte de moartea Sa.

Însă, în alte pasaje în care Isus este prezentat după înviere în carne, atunci când se arată ucenicilor (Luca 24:36-40; Ioan 20:13-18). Acum care este adevărul? Se contrazice Biblia?

Nu, Biblia nu se contrazice, ci aceste texte se armonizează între ele, căci Isus este adevărat că a înviat într-un corp spiritual, devenind după înviere un spirit dătător de viaţă (1Corinteni 15:44-45), după cum şi creştinii vor învia în corpuri spirituale (1Corinteni 15:42-44,50), căci creştinii vor învia ca Domnul lor, El fiind Cel întâi-născut din mulţi fraţi (Romani 8:29)!

Găsim în Scripturi cum îngerii care sunt spirite şi-au solidificat corpul sau şi l-au materializat venind pe pământ ca bărbaţi (comp. Psalm 104:4 cu Judecători 13:6,16). La fel, Isus după învierea Lui ca spirit, El s-a materializat şi sa arătat în corp de carne ca discipolii lui sa înţeleagă ca El a înviat (Luca 24:36-40; Ioan 20:13-18).

Isus după înviere a fost văzut şi pipăit, cât şi a dispărut ca un spirit (Luca 24:13-31,36-40; Ioan 20:19-29). El este descris după înviere şi ca spirit (2Corinteni 3:17-18; 1Timotei 3:16; 1Corinteni 15:45) şi ca carne (Luca 24:39). El era după înviere: Dumnezeu (Ioan 20:28), deoarece a primit înapoi gloria de la început (Ioan 17:5), dar şi om (Fapte 7:56), deorece el şi-a păstrat natura umană pentru a putea fi Mijlocitor şi mare Preot care să simtă alături de noi (1Timotei 2:5; Evrei 4:14-16).

Ilustrare: aşa cum apa există în stare solidă, sub form de ghiaţă dar şi în stare gazaosă sub formă de aburi, dar este aceiaşi apă, în mod asemănător acelaşi corp al omului poate fi într-o formă spirituală sau în forma: materială!

Biblia arata posibilitatea ca fiinţele spirituale sa devină fiinţe carnale, de pilda îngerii din vechime care s-au arătat lui Avraam şi Lot (Geneza 18:1-3; Geneza 19:1-2 compara cu Evrei 1:7; Evrei 13:2), de asemenea există şi procedeul invers din carne să se facă spirit (1Corinteni 15:44,51-54). Şi tocmai acest lucru s-a întâmplat 40 de zile mai târziu când Isus s-a înălţat la cer în văzul discipolilor Săi, până ce un nor la acoperit de vederea lor (Fapte 1:3-11). De acolo Isus a mers în cerurile spirituale ca spirit (1Corinteni 15:50; 2Corinteni 3:17; 1Timotei 3:16). De atunci i-au fost supuse: stăpânirile, puterile şi toate gradele de îngeri, cât şi a devenit cap al adunării creştine (Efeseni 1:20-22; 1Petru 3:22).

Un alt lucru care trebuie precizat este că Isus nu s-a arătat discipolilor în alt corp carnal, diferit de cel cu care a murit, în Ioan 20:14-16, Maria l-a confundat cu grădinarul, nu pentru că a avut un alt corp, din v.16 reiese că Maria stătea cu spatele şi când i-a auzit glasul s-a întors spre al vedea mai bine, şi atunci a văzut că nu este: grădinarul ci Isus.

Iar în Luca 24:30-31, cei doi discipoli de pe drumul Emausului nu l-au recunoscut pe Isus nu pentru că el a avut un alt corp, ci pentru că aveau ochii acoperiţi, şi doar la frângerea pâinii li s-au deschis ochii. Cât despre textele din Ioan 20:26-28; Ioan 21:6-7, nici pomeneală de un alt corp. Da, Isus a înviat în spirit dar s-arătat în corpul de carne în care a murit, pentru ca discipolii să-l recunoască, iar faptul că El şi-a dat corpul de carne pentru viaţa lumii (Ioan 6:51), nu înseamnă că nu şi-l poate lua înapoi, căci El şi-a dat şi viaţa pentru păcatele lumii (Marcu 10:45) dar şi-a luat-o înapoi din pricina evlaviei şi dreptăţii Lui (Ioan 10:17-18), căci nu putea fi ţinut de moarte (Fapte 2:24,27).

Dar să vedem în continuare:

La cine sa arătat Isus după înviere?

Conform relatărilor Biblice din Evanghelii şi din Corinteni 15, Isus sa arătat după înviere la mai mulţi discipoli, relatarile biblice nu sunt cronologice, dar voi încerca o succesiune în ordine a acestor arătătări, după cum urmează:

În primul rând, Isus s-a arătat lui Maria mama Sa și Mariei Magdalena, ele la mormânt au găsit piatra prăvălită şi mormântul gol (Ioan 20:1-10), şi li s-a arătat un înger conform relatării din Matei (28:2-5), iar conform cu Luca (24:1-12), doi îngeri care le-au spus că Isus a înviat şi să meargă să spună discipolilor Lui că El a înviat şi li se va arăta în Galilea. Plecând de la mormânt Isus se arată femeilor, Maria Magdalena Îl confundă cu grădinarul dar pe care la recunoscut îndată ce Isus a chemat-o pe nume (Ioan 20:11-18). Apoi Domnul le transmite să le spună discipolilor Săi să meargă în Galilea (Matei 28:8-10).

După aceste evenimente Domnului Isus se arată lui Petru (1Corinteni 15:5; Luca 24:34), deoarece apostolul Pavel îl menţionează primul pe lista lui cu martorii învierii lui Isus, căci femeile în vremea aceea nu erau vrednice de crezare printre iudei.

Tot în aceea zi, pe parcursul zilei de duminică, Isus se arată celor doi pe drumul Emausului, lui Cleopa și Matia (Luca 24:13-33).

A cincea apariţie a Domnului înviat, are loc în mijlocul apostolilor, şi altora adunaţi cu aceştia în seara zilei de duminică (Luca 24:33-49).

Apostolul Pavel spune că s-a arătat la cei doisprezece apostoli (1Corinteni 15:5)! Care doisprezece, căci Iuda Iscarioteanul era mort și Toma nu era prezent acolo?

Când a scris Pavel cartea întâia epistolă către Corinteni, deja Iuda a fost înlocuit de Matia (Fapte 1:21-26), astfel Pavel îl numește apostol încă de atunci pe baza numiri ulterioare.

Iar Toma, nu mai era în viață când scrie apostolul Pavel prima epistolă către Corinteni, ci era deja înlocuit de Cleopa, l-a care s-a arătat Domnul pe drumul Emausului, căci numai cine era “martor al învierii Lui” (Fapte 1:22), putea deveni apostol.

Astfel pe lângă cei zece apostoli, mai a fost prezent la arătarea Domnului, Cleopa și Matia, împreună fiind cei doisprezece apostoli (1Corinteni 15:5), dar și frații lui Iesus și femeile (comp. cu Fapte 1:13-14), pe care Pavel nu îi mai menționează.

După aceea la opt zile de la înviere, în următoarea duminică, se arată lui Toma care era împreună de această dată cu ceilalţi apostoli, el își revine în credință și crede fără a-l mai pipăi pe Domnul (Ioan 20:24-31).

După aceea, tot în perioada de 40 de zile cât a fost pe pământ după înviere (Fapte 1:3), Isus se arată la 7 dintre discipolii Săi, adică lui Petru, Toma, Natanael, Iacov şi Ioan fii lui Zebedei, şi a altor doi discipoli, în timp ce ei pescuiau (Ioan 21:1-14). Această apariţie a lui Isus în faţa apostolilor Săi ca grup este a treia arătare conform cu Ioan 21:14. (Prima arătare pentru apostoli a fost în seara de duminică, a doua arătare după opt zile când a fost prezent şi Toma, iar a treia arătare celor 7 care pescuiau).

După aceea, s-a arătat conform relatării lui Pavel la peste 500 de fraţi (1Corinteni 15:6).

Apoi s-a arătat lui Iacob, probabil la Iacob fratele Său după carne (Galateni 1:19), pentru ai întări credinţa, căci cei patru fraţi ai Lui (Matei 13:55) în timpul vieţii Lui pământeşti nu au crezut în el (Ioan 7:5).

Iar în ziua plecării sale la cer după 40 de zile de la învierea Sa, El sa arătat celor unsprezece apostoli, cu care mai era strânşi şi fraţii Lui, şi femeile, şi atunci El sa înălţat la cer în văzul lor (Fapte 1:3-14; Matei 28:16-10; 1Corinteni 15:7).

Apoi ultimul la care sa arătat Domnul Isus a fost Saul, pe drumul Damascului care a devenit ulterior: apostolul Pavel, dar această arătare a avut loc după înălţarea lui Isus la cer (Fapte 9:3-6; 1Corinteni 15:8).

Dar având în vedere că învierea Domnului Isus nu a fost decât cel dintâi rod al învierii la nemurire, şi Cel întâi-născut dintre mulţi fraţi (1Corinteni 15:23; Romani 8:29), să vedem în continuare:

Învierile profeţite din viitor.

Biblia învaţă că prima înviere cea cerească are loc în viitor, la venirea lui Isus şi atunci începe mileniul (Apocalipsa 20:6), după cum se spune în 1Tesaloniceni 4:16 NW: ,,Însuşi Domnul va coborî din cer…şi cei morţi în comuniune cu Cristos se vor ridica primii.”

Faptul că întâia înviere şi plecarea la cer nu s-a produs încă, sau că ea nu va avea loc înainte de necazul cel mare, ci după necazul cel mare la venirea Domnului reiese din următoarele texte Scripturale: Marcu 13:24-27; 1Corinteni 15:23,51-54; Coloseni 3:4; Tit 2:13; 1Petru 5:4.

A doua înviere sau învierea generală este pentru cei drepţi şi pentru cei nedrepţi din toate timpurile! (Ioan 5:28-29; Fapte 24:15; Daniel 12:2). Fie au beneficiat de Evanghelie, şi nu au ascultat-o, fiind astfel nedrepţi, fie nu au avut Evanghelia lui Isus şi vor fi judecaţi pe baza legii lui Moise sau a conştiinţei lor (Romani 2:12-15), şi declaraţi în consecinţă, înconformitate cu ascultarea lor!

Toţi aceştia vor învia pe actualul pământ, după ce se vor sfârşi cei o mie de ani de conducere a lui Isus şi a creştinilor (Apocalipsa 20:3-15), vor fi judecaţi, iar cei răi vor fi aruncaţi în lacul de foc (Apocalipsa 21:8), iar cei drepţi vor fi duşi pe noul pământ (Apocalipsa 21:3-5).

Toţi aceştia vor fi judecaţi potrivit faptelor lor, bune sau rele făcute înainte de a muri consemnate în cărţile din cer (Ap.20:11-15). În aceste cărţi în care sunt consemnate faptele oamenilor iar în cartea vieţii sunt trecute numele persoanelor ce vor primi viaţa veşnică (Daniel 7:10; Psalm 69:28; Filipeni 4:3).

Răpirea sau luarea la cer.

În primul rând, trebuie să ştim că unii neagă doctrina răpirii, în timp ce alţii, susţin că şi credincioşii din vechime au parte de aceiaşi speranţă că cei din noul legământ!?!

Însă, credincioşii dinainte de venirea lui Mesia, nu au avut speranţa de a merge în cer (Iov 14:13-15; Psalm 71:20-25; Isaia 26:19; Daniel 12:13), de fapt cu excepţia cărţii Daniel, Scripturile Ebraice sau Vechiul Testament cum este cunoscut, nu susţine ideea de a merge în cer, doar în cartea Daniel sunt prezente profeţii cu privire la sfinţii care vor fi în cer alături de Cristos la guvernare (Daniel 7:18,22,27; Daniel 12:3). Este clar că credincioşii din vechime ca Iov, Moise, David, Daniel, nu au mers în cer ne având această perspectivă (Iov 14:13-15; Deuteronom 31:16; Fapte 2:29,34; Daniel 12:13).

De fapt posibilitatea de a intra în cer, începe odată cu moartea şi învierea Domnului Isus Cristos, care a inaugurat această cale nouă nepătrunsă înainte în locul preasfânt, adică în cer (Evrei 6:18-20; Evrei 9:8,24; Evrei 10:19-20; Efeseni 3:5-6; 2Timotei 1:9-10; 1Petru 1:10-12). Cel ce a încheiat linia speranţei pământeşti este Ioan Botezătorul, deoarece cu privire la El se spun următoarele: că Cel mai mic din cer este mai mare ca El, şi că nu a fost născut din Dumnezeu, ci este cel mai mare născut din femei, fiind prietenul mirelui, ne făcând parte din mireasa lui Cristos (Matei 11:11-12; Ioan 3:29).

Astfel deci ideea că Enoh, Moise, Ilie au mers în cerurile spirituale înainte de Cristos este falsă, din următoarele motive[4]:

Cuvintele Domnului care precizează clar: ,,Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului”(Ioan 3:13).

În plus, în cer nu pot intra corpurile carnale netransformate (ne-glorificate), aşa cum susţin unii că a fost răpit Ilie sau alţii (1Corinteni 15:50). Deoarece glorificarea trupurilor, această perspectivă minunată a fost posibilă doar după patimile, sau suferinţele Domnului din primul secol e.n. şi nu înainte (vezi 1Petru 1:10-12). În consecinţă aceştia nu fost duşi în al treilea cer, unde locuieşte Dumnezeu (2Corinteni 12:1-4), ci au fost mutaţi dintr-o zonă a pământului în alta prin văzduh (1Regi 18:12; 2Regi 2:16) ca şi Ezechiel (Ezechiel 3:13-15; Ezechel 8:3; Ezechel 11:1,3,23-24), ca şi Filip (Fapte 8:39).

De fapt Moise a murit şi nu a plecat nicăieri (Iuda 1:9; Deuteronom 34:6), iar apariţia lui Moise şi Ilie cu ocazia schimbării la faţă a lui Isus (Luca 9:28-36), nu susţine neaparat o răpire în trup a acestora, şi o existenţă ca suflet, iar ca entităţi spirituale aceştia s-au arătat şi au vorbit cu Isus pe muntele schimbării la faţă (Matei 17:1-8).

Ba mai mult Biblia precizează că Ilie a trimis o scrisoare după câţi-va ani de la răpirea lui, adică mutarea lui din ţinutul Iordanului în altă parte (2Regi 2:11-12; 2Regi 3:1; 2regi 8:16; 2Cronici 21:5,11-20).

De aceea Biblia arată că toţi aceştia nu au primit viaţa veşnică promisă, ci o vor primi în viitor la înviere (Evrei 11:5,13,39).

Totuşi Biblia vorbeşte şi de perspectiva de a intra în cer, însă această speranţă a fost dată pentru un timp (1Petru 1:10-12), ea durează de la învierea lui Cristos până în ziua revenirii Domnului când va răpi trupul Său complet cu toate mădularele, când vor fi adunate plinătatea neamurilor (Romani 11:25-26). Această speranţă este pentru toţi creştinii, căci toţi care îi slujesc lui Isus şi cred în El vor fi în cer lângă El, fiind fii ai lui Dumnezeu şi născuţi din Spiritul Sfânt (Ioan 12:26; Romani 8:14-17; 1Ioan 5:1 com. cu 1Petru 1:3-4). De fapt creştinii (unşii lui Dumnezeu, căci aceasta înseamnă cuvântul creştin) nu au decât o singură speranţă (Efeseni 4:4), cea cerească (Filipeni 3:20).

Însă, Biblia nu susţine ideea că toţi creştinii trebuie să moară pentru a ajunge în cer, căci unii vor fi doar schimbaţi în corpuri glorioase spirituale fără a mai muri (1Corinteni 15:51-54).

Iar Biblia vorbeşte de ăpirea lor la cer prin cuvintele din 1Tesaloniceni 4:17, unde se spune: ,,Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer…Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.”

Astfel Biblia învaţă că la coborârea Domnului Isus primii vor fi înviaţi cei morţi şi apoi cei vii vor fi luaţi la cer în corpuri spirituale glorioase împreună cu cei înviaţi (vezi şi 1Corinteni 15:50-54).

De aceea în final la doctrina învierii şi a luării la cer, pune-ţi câteva întrebări pentru a vedea dacă ai reţinut ideile principale:

& Ce este învierea şi câte tipuri de înviere există?

& Descrieţi exemplele consemnate în Biblie de oameni înviaţi?

& Când şi cum a înviat Isus Cristos?

& Cine sunt martorii învierii Lui?

& Când au loc şi cum învierile profeţite în Biblie?

& Când şi cum are loc răpirea sau luarea la cer?