Despre botezul în Spirit Sfânt !

Ce este botezul în Spirit Sfânt?

Primii discipoli au avut Spiritul Sfânt, fiind născuţi de sus (Matei 10:20; Ioan 3:26-29,36; Ioan 4:1-2), dar Acesta urma să vină peste discipoli, printr-o manifestare nouă, printr-un dar nou şi anume: darul vorbirii în alte limbi (Fapte 2:1-4).

Expresia „botezaţi în Spirit Sfânt”, (SCC), în diferite forme ale sale, nu apare decât în 7 pasaje Biblice după cum urmează: Matei 3:11; Marcu 1:8; Luca 3:16; Ioan 1:33; Fapte 1:4-5; Fapte 11:15-17.

Aceste pasaje fac referire la două evenimente istorice: Penticosta, botezul în Spirit a celor adunaţi la 50 de zile după înviere Lui (Fapte 2:1-4); şi botezul în Spirit din casa lui Corneliu (Fapte 10:44-48; Fapte 11:16).

Din aceste versete reiese că botezul în Spiritul Sfânt, este botezul (scufundarea – afundarea) în care Domnul Isus Cristos este Botezătorul, sau Cel ce botează pe credincios (Luca 3:16; Ioan 1:33); substanţa în care eşti cufundat este Spiritul Sfânt (Fapte 1:5; Fapte 2:2-4); iar persoanele botezate sunt cei care cred în Isus.

După cum scufundarea în apă, duce la primirea darului vieţii veşnice (Romani 6:4,23), scufudnarea în Spirit, duce la primirea unui dar al Spiritului: vorbirea în alte limbi (Fapte 11:15-17).

Conform Scripturilor, întreg poporul Israel trebuia să se căiască de călcările de lege a vechiului legământ şi să primească botezul lui Ioan (Luca 1:17,77). Din cauză că unii au zădărnicit planul lui Dumnezeu (Luca 7:29-30), Domnul Isus urma să boteze Israelul în Spirit şi foc (Luca 3:17-18), adică pe unii botezaţi de Ioan, Domnul avea să-i boteze în Spirit (Fapte 1:5), iar pe alţii din Israel care nu s-au căit, şi nu au acceptat botezul lui Ioan, urmau să sufere pedeapsa lui Dumnezeu în foc (Luca 3:17).

Conform cuvintelor lui Ioan Botezătorul rostite prin călăuzire divină, botezul în Spirit Sfânt era pentru cei botezaţi în apă de el, cu care el de fapt vorbeşte, şi pe care în final îi numeşte: „grâu” (Matei 3:5-12; Marcu 1:4-8). Iar botezul în foc era pentru pleava care va arde (Matei 3:11-12).

Astfel, botezul în Spirit, este un botez pentru poporul lui Dumnezeu care-l aştepta pe Mesia (Luca 3:15-16), în mod normal poporul pregătit prin lucrarea lui Ioan Botezătorul (Luca 1:17), trebuia să experimenteze botezul în Spirit, însă doar unii dintre discipolii lui Ioan, care ulterior au devenit discipoli ai lui Isus, au experimentat botezul în Spirit Sfânt (Ioan 1:29-40; Fapte 1:5-8; Fapte 2:1-4).

Însă, acest botez este pentru toţi oamenii din orice naţiune, care se căiesc, în oricât de mare număr (Fapte 2:38-39).

Botezul cu Spirit Sfânt, mai este numit şi: turnare a Spiritului (Fapte 2:33); primirea Spiritului Sfânt (Fapte 8:15); căderea Spiritului (Fapte 11:15); umplere cu Spiritul Sfânt (Fapte 2:4); darul Sfântului Spirit (Fapte 2:38; Fapte 10:45; Fapte 11:17); mărturia lui Dumnezeu prin Spiritul (Fapte 15:8); sigilare sau pecetluire (Efeseni 1:13-14, Evrei 6:5; Fapte 1:8).

Acesta poate să aibă loc fie înainte de botezul creştin în apă (Fapte 10:47), sau după botezul în apă (Fapte 8:14-16; Fapte 19:5-6), dar neapărat după auzirea evangheliei adevărului şi după credinţa în Domnul Isus Cristos, numai atunci poate avea loc: sigilarea cu Spiritul Sfânt (2Corinteni 1:22; Efeseni 1:13; Efeseni 4:31). Sigilarea sau pecetluirea, este o arvună (avans) a moştenirii cereşti (Efeseni 1:13-14), astfel guştii în mod anticipat: darul ceresc, puterea epocii viitoare (Evrei 6:4), primind prin sigilare (botezul în spirit): putere de sus (Luca 24:49; Fapte 1:8).

Cum se manifestă botezul în Spirit Sfânt?

Botezul în Spirit Sfânt promis de Domnul Isus (Fapte 1:5), şi care s-a împlinit în ziua Penticostei (Fapte 2:1-4), este descris de Petru ca fiind primirea darului Sfântului Spirit (Fapte 2:38; vezi şi Fapte 10:45-46; Fapte 11:17), este vorba de darul vorbirii în alte limbi, limbi necunoscute de vorbitor, dar pe care le vorbeşte Spiritul Sfânt prin gura omului (Fapte 2:4-11).

În Fapte 2:1-4, cei adunaţi în ziua cinzecimii au vorbit TOŢI în limbi, nu doar unii, iar alţii să aibă alte manifestări.

Pe lângă vorbirea în alte limbi, coborârea Spiritului în această lucrare nouă, a fost însoţită şi de alte manifestări, după cum urmează: un sunet ca vâjâitul unui vânt şi limbi de foc pe capul celor prezenţi (comp. Fapte 2:4 cu Fapte 2:38).

În Fapte 8:12-18, samaritenii au crezut şi au fost botezaţi în apă în Numele lui Isus. Ei cu ocazia botezului în apă, au primit Spiritul ca renaştere (Ioan 3:5; Tit 3:5), ca sfinţire (1Corinteni 6:11; Evrei 10:22), însă nu L-au primit ca lucrare a botezului în Spirit! Doar când au venit apostolii Petru şi Ioan, prin rugăciunile lor şi punerea mâinilor lor, s-a coborât Spiritul Sfânt cu putere (comp. cu Fapte 1:8), şi L-au primit ca dar al limbilor. Chiar dacă textul în sine nu menţionează limbile, acest lucru reiese din precizarea: „Când a văzut Simon că Duhul era dat prin punerea mâinilor apostolilor” (NTR). Având în vedere că despre botezul în Spirit, adică darul limbilor, se spune: „Aşadar, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi primind de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, El a turnat ceea ce vedeţi şi auziţi” (Fapte 2:33 NTR). Simon a văzut manifestările care au fost, adică limbile, fără ca Luca care a consemnat relatarea, să precizeze explicit limbile. Dar în mod sigur au fost limbi, deoarece botezul în Spirit Sfânt este definit de împlinirea promisiunii Domnului Isus cu privire la apostolii Săi şi această împlinire a fost: vorbirea în alte limbi, nu o altă manifestare (comp. Fapte 1:5 cu Fapte 2:4).

În Fapte 10:44-48, cei din casa lui Corneliu, primesc botezul (scufundarea) în Spirit Sfânt promis de Domnul (Fapte 11:15-16), implicit primesc darul Spiritului Sfânt (Fapte 10:45; Fapte 11:17), fiindcă şi ei au vorbit în alte limbi, primind darul limbilor, care este manifestarea vizibilă că au fost botezaţi în Spirit!

În Fapte 19:1-6, discipolii lui Ioan Botezătorul, au fost întrebaţi dacă au primit Spiritul Sfânt, atunci când au crezut, referindu-se la botezul în Spirit (comp. cu Efeseni 1:13-14). Ei au răspuns că nu au auzit de Spiritul Sfânt! Atunci Pavel i-a întrebat cu ce botez au fost botezaţi? Ei i-au răspuns că au doar botezul lui Ioan, un botez al căinţei, faţă de călcările legii lui Moise (Marcu 1:4-5; Luca 1:16,77). Atunci apostolul i-a botezat în Numele lui Isus, ei au primit Spiritul ca renaştere (comp. cu Ioan 3:5), apoi Pavel şi-a pus mâinile peste ei, şi ei au vorbit în limbi şi au profeţit. Şi la aceştia botezul în Spirit (sigilarea) a implicat primirea darului limbilor, chiar dacă această revărsare de Spirit Sfânt, a adus şi un dar în plus: profeţia.

Astfel, în toate cazurile relatate în cartea „Fapte”, cei botezaţi în Spirit, au vorbit în alte limbi după cum au fost conduşi de Spiritul Sfânt! În nici un caz, botezul în Spirit nu a însemnat la unii o manifestare fără limbi!

Care este rolul botezului în Spirit şi cum îl putem primi?

Rolul botezului în Spirit Sfânt este umplerea cu Spiritul, şi primirea darului vorbirii în alte limbi (Fapte 2:4), când eşti sigilat şi primeşti arvuna, prin care guşti anticipat din puterea Regatului ceresc, şi te îmbraci cu putere de sus (Luca 24:49; Fapte 1:8).

Exercitarea darului limbilor, duce la zidirea spiritului omului (1Corinteni 14:4); la rugăciunea prin Spiritul ce zideşte credinţa (Efeseni 6:18; Iuda 1:20-21), la a mijloci după voia lui Dumnezeu, chiar când noi nu ştim ce să ne rugăm (Romani 8:26-27); şi poate conduce la împlinirea sfatului: „Rugaţi-vă neîncetat” (1Tesaloniceni 5:17). Numai cu spiritul te poţi ruga neîncetat nu cu mintea! Iar când te rogi în limbi, mintea este fără rod adică nu este participantă la actul rugăciunii (1Corinteni 14:14-15).

Botezul în Spirit se poate primi prin: rugăciunea cu credinţă pentru dar, perseverenţa în rugăciune ca mod de viaţă (Marcu 11:24; Luca 11:9-13); ascultarea de Dumnezeu (Fapte 5:32); ascultarea evangheliei (Fapte 10:34-48); rugăciunea cu punerea mâinilor a lucrătorilor (Fapte 8:17: Fapte 19:6).

Cei care nu se silesc să îndeplinească aceste condiţii, ei nu doresc să primească făgăduinţa (promisiunea) Tatălui (Fapte 1:4,5), nu doresc darul Spiritului Sfânt care este pentru toţi (Fapte 2:38-39), nu doresc să se umple cu Spiritul Sfânt (Fapte 2:4), nu vreau să devină martori ai lui Isus (Luca 24:49; Fapte 1:8), nu-L doresc pe Isus ca Botezător (Matei 3:11). Ne întrebăm atunci, dacă ei vor ajunge în cer?

Nu, doar grâul ajunge în hambarul ceresc (Matei 13:36-43), şi acesta este botezat de Domnul în Spirit (Luca 3:16-17), este sigilat pentru ziua răscumpărării (Efeseni 4:31). Astfel doar cei ce au gustat în mod anticipat din darul ceresc, şi din puterea epocii viitoare (Evrei 6:4), vor ajunge în cer!