Puţini sunt cei ce găsesc calea vieţii !

„Intraţi prin poarta îngustă; pentru că largă este poarta, şi lată este calea cea ducând spre pierzare; şi mulţi sunt cei intrând pe ea. Pentru că strâmtă este poarta, şi îngustă este calea cel ducând spre viaţă; şi puţini sunt cei ce o găsesc” (Matei 7:13,14 SCC).

Mulţi care pretind că sunt “creştini”, fie ei din cultele tradiţionale, protestanţi, neoprotestanţi, cred că ei sunt pe calea cea îngustă. Peste un miliard de oameni pretind că sunt “creştini”! Dar oare câţi urmează cu adevărat pe Christos? Unii cred că din acest miliard doar o minoritate ajunge în cer deoarece majoritatea ignoră poruncile sau viaţa de ascultare! Însă citind acest pasaj din Matei cap. 7, este interesant că puţini vor ajunge în cer, nu din cauza că ei au fost pe calea îngustă dar nu s-au ţinut de ea. Nu! Ci din cauză că ei niciodată nu au fost pe calea îngustă, ei nu au cunoscut-o! Despre ei Domnul a spus: „Niciodată nu v-am cunoscut” (v.23). Ei nici măcar nu au găsit calea îngustă ce duce la viaţă! Observaţi textul este clar: „şi îngustă este calea cel ducând spre viaţă; şi puţini sunt cei ce o găsesc”! Puţin sunt cei ce găsesc CALEA! Deci mulţi merg pe calea largă crezând că sunt pe calea îngustă, crezând că Îl au pe Cristos care este CALEA (Ioan 14:6), dar ei de fapt au un alt Isus, un alt duh şi o altă evanghelie (2Corinteni 11:4).

Da ei fac lucrări în Numele Lui, dar El nu este implicat în ele, ei se roagă spunând: „Doamne, Doamne” (v.21), dar El nu-i cunoaşte! Ei nu sunt ai Lui!

Iubite cititor faptul că te afli într-un cult care se auto-intitulează: “creştin”, nu însemnă că ai găsit calea îngustă!

Calea Îngustă, adică modul de viaţă al lui Christos nu Îl poţi afla decât cunoscându-L pe El şi aceasta prin revelaţie, ca şi Petru (Matei 16:15-17). Iar Zeul Îl descoperă pe Fiul celor smeriţi şi celor cu inima sinceră, nu celor îngâmfaţi care zic să sunt “creştini” dar care nu ascultă de Fiul în toate, ci răstălmăcesc cuvintele Lui spre a-şi lărgi calea spre pierzarea lor. Multe curente religioase îşi întocmesc calea după placul inimi lor, dau tot felul de interpretări spre a scăpa de cruce, de suferinţa inerentă ascultării depline. Ei sunt pe calea largă şi merg spre pierzare! Ei se laudă că sunt “mântuiţi” prin har, dar harul primit de ei este unul fals, căci el nu lucrează o viaţă de neprihănire ca a lui Christos! După zeci de ani de mers la aşa zisa “biserică” ei sunt tot fireşti, morţi în păcate, neregeneraţi, prefăcuţi, dar miezul lor este neschimbat, esenţa lor este carnală nu spirituală! Ei se pot preface în faţa oamenilor, dar Tatăl din ceruri le cunoaşte inimile, ei şi-au zidit casa pe nisip spunând că ei sunt zidiţi pe stânca ascultării, dar ascultarea lor este de o evanghelie falsă, de doctrine intocmite de oameni învăţaţi şi adăpaţi la izvorul filozofiilor, şi nu la izvorul divin.

De aceea să luăm aminte la acest cuvânt: „multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Proverbe 14:12).