Noroc sau Har !

Auzim de multe ori în jurul nostru saluturi ca: „noroc”, sau fraze ca de pildă: „am avut noroc că am scăpat”, sau „am avut noroc că m-am întâlnit cu cine trebuia”, etc.
Conform cu NODEX 2002, expresia: noroc are semnificaţia de: "1) Soartă, destin favorabil...întâmplare. 2) Concurs de împrejurări favorabile..."
Pentru creştini nu există: noroc, adică soartă, destin. Nici nimic: întâmplător! Ei ştiu din Sfintele Scripturi că nimic nu este întâmplător sau din hazard, ci trebuie să-L recunoaştem pe Iehova în toate căile noastre (Proverbe 3:5-6).
De asemenea ştim, că orice lucru bun din viaţa lor vine prin har "de la Tatăl luminilor, la care nu este schimbare sau umbră de mutare” (Iacob 1:17).

De aceea, vorbirea noastră ar trebui să fie „Mulţumesc Zeului că am scăpat”, sau „am avut har că am scăpat” şi nu „am avut noroc că am scăpat”! Căci noi trebuie să ştim, că a pune pe seama norocului lucrurile bune este greşit!

Iacob fratele Domnului a sfătuit: „Veniţi acum, cei zicând: astăzi sau mâine vom pleca în cetatea aceea, şi vom sta acolo un an, şi vom neguţători şi vom câştiga; voi, care nu cunoaşteţi cum va fi viaţa voastră de mâine. Pentru că sunteţi un abur, apărând pentru puţin şi după aceea dispărând. În loc, voi să ziceţi: Dacă are să vrea Iehova, şi vom vieţui; vom face şi aceasta, şi aceea. Dar acum vă lăudaţi în îngâmfările voastre; orice lăudare ca aceasta este rea. Deci unuia, ştiind face bine şi nefăcând, îi este păcat.” (Iacob 4:13-17).

Un alt obicei este acela de a toasta cu un pahar de băutură alcoolică, care este foarte răspândit, uneori cei ce toastează ciocnesc paharul. De obicei, persoana care ţine toastul cere sau urează cuiva fericire, sănătate, viaţă lungă sau alte lucruri asemănătoare. Participanţii la toast îşi pot exprima acordul fie cu voce tare, fie ridicându-şi paharul cu vin şi bând din el. Deşi, mulţi consideră că acest obicei este inofensiv sau un simplu gest de politeţe, creştinii au motive întemeiate să nu ia parte la toasturi sau ciocniri de pahare. Deoarece originea acestui obicei vine din idolatrie! În The Encyclopædia Britannica (1910), volumul 13, pagina 121: „Obiceiul de a bea «în sănătatea» celor vii are foarte probabil la origine ritualul religios antic de a bea în cinstea zeilor şi a morţilor. La mesele lor, grecii şi romanii făceau libaţii în cinstea zeilor lor, iar la banchetele ceremoniale toastau pentru aceştia şi pentru morţi”. Aceeaşi enciclopedie adaugă:„Obiceiul de a bea în sănătatea celor vii trebuie să fi fost de la bun început strâns legat de obiceiurile de a bea în semn de ofrandă”.

Este valabil acest lucru şi astăzi? În cartea International Handbook on Alcohol and Culture(ediţia 1995) se spune: „Din câte se pare, [obiceiul de a toasta] este o reminiscenţă laică a libaţiilor ritualice antice care constau în oferirea unui lichid sacru ca ofrandă zeilor: sânge sau vin în schimbul realizării unei dorinţe, o rugăciune exprimată pe scurt prin cuvintele «La mulţi ani!» sau «În sănătatea ta!»”

Astfel în gândul celor ce ţin un toast sau ciocnesc paharele spunând: „noroc” sau „sănătate”, asociază împlinirea dorinţei lor cu toastul sau cu ciocnirea, ca şi cum acest ritual ar duce la succes dorit!

Însă noi ştim că doar Zeul prin Domnul Iesus Christos ne poate da binecuvântare, sănătate, viaţă lungă şi nu norocul! De fapt Iehova Zeul avertizează: „Cât despre voi, care-L părăsiţi pe DOMNUL, care uitaţi de muntele Meu cel sfânt, care întindeţi o masă ‘Norocului’ şi umpleţi o cupă de vin amestecat în cinstea ‘Destinului’” (Isaia 65:11 NTR).