Creştinul şi lumea

La ce se referă termenul lume în Biblie ?

În Scripturi creştine, pentru cuvântul lume este folosită expresia: „kosmos”, care apare de 185 de ori, şi sensul elementar al acestei expresii vine de la ordine, ornament, podoabă (1Petru 3:3), deci „kosmos”, este opusul haosului şi se aplică la trei idei: I. Universul material, pământul şi lucrurile de pe pământ (Ioan 1:10; Fapte 17:24; Matei 16:26). II. Oamenii, locuitorii lumii (Ioan 1:10; Ioan 3:16; Ioan 17:21; Romani 11:12). III. termenul se mai aplică la însuşirile şi componentele lumii, ca: bogăţii, pofte nelegiuite, gândire păcătosă, un mod de viaţă carnal - Matei 16:26; Ioan 16:33; Galateni 4:3; Efeseni 2:2; 3:19; Tit 2:12; Iacob 1:27; Iacob 4:4; 2Petru 1:4; 2Petru 2:20; 1Ioan 2:15-17; 1Ioan 3:17.

Cine este Stăpânul acestei lumi ?

Până la căderea în păcat a primilor oameni, Stăpânitorul lumii a fost Dumnezeu. El este Creatorul şi Domnul cerului şi al pământului (Fapte 17:24).

Dumnezeu Tatăl, este conducătorul de drept al lumii al planetei şi al oamenilor, fiind Creatorul (Apocalipsa 4:11), însă Diavolul a uzurpat conducerea lui Dumnezeu preluând el conducerea, prin faptul că a corupt pe Adam şi Eva, şi a pus mâna astfel pe ei, şi pe tot ceea ce aveau ei. Dumnezeu le-a dat primilor oameni autoritate peste pâmânt, plante şi animale (Geneza 1:28). Din cauza neascultării aceste domenii au intrat în stăpânirea celui rău (Romani 6:16; Apocalipsa 12:9).

Astfel atât rasa umană, cât şi planeta pământ şi tot ce este pe ea, a ajuns a Diavolului, cu toate că la început, Dumnezeu a dat pământul oamenilor (lui Adam şi Eva) nu Diavolului (Psalm 115:16).

De aceea, Biblia ne spune în mod clar că Stăpânul acestei lumi, este Diavolul, de aceea Biblia îl descrie ca fiind: „stăpânul lumii” (Ioan 12:31; Ioan 14:30; Ioan 16:21 BC), „dumnezeul acestui sistem de lucruri” (2Corinteni 4:4 NW).

Când Domnul Isus a fost pe pământ, Satan I-a oferit toate Regatele lumii, lui Isus, când L-a ispitit (Matei 4:8-10; Luca 4:5-7). Satan a afirmat: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea şi strălucirea lor, CĂCI MIE ÎMI ESTE DATĂ şi eu o dau oricui voiesc.” (Luca 4:6 BCR).

Aceasta nu însemnă că satan face ce vrea în lume, că are o libertate totală! Nu, Dumnezeu intervine în problemele lumii (Ecleziast 5:8; Daniel 4:25), neascultarea oamenilor îi dă drept în continuare la cel rău să conducă şi să facă rele, iar ascultarea oamenilor Îl face pe Dumnezeu să intervină prin îngerii Săi (Psalm 34:4-7).

Dumnezeu la rânduit pe Isus după învierea Acestuia, peste toţi şi peste toate lucrurile, inclusiv peste ceea ce a pierdut Adam (Efeseni 1:22; Coloseni 1:18). Astfel Domnul Isus intervine în această lume, fie prin îngeri, prin oameni, prin adunarea Sa (Fapte 12:7-11; Fapte 23:12-24; Fapte 11:28-30).

Chiar dacă în prezent, nu toate i se supun (Evrei 2:8), şi unii oameni i se supun Diavolului, conştient sau inconştient (1Ioan 5:19), în viitor regatul lumii va deveni regatul lui Cristos (Apocalipsa 11:15).

Cum putem ieşi din lume, de sub conducerea lui Satan?

Mulţi cred că pot ieşi din lume prin metoda izolării, adică retragerea în singurătate, ca călugării, rupţi de societate. Însă creştinii trebuie să fie lumini în lume, de aceea lumina faptelor noastre bune de zi cu zi, nu trebuie puse sub o baniţă, deci nu trebuie să ne retragem în munţi sau în altă parte; ci, tocmai trebuie să ne arătăm virtuţile în mijlocul lumii corupte, fiind o mărturie pentru ei (Matei 5:14-16).

Noi putem să nu facem parte din lume, prin faptul că nu vom gândi, vorbi, acţiona ca cei din lume, ei acţionează sub impulsul duhului lumii, noi vom acţiona sub impulsul Spiritului Sfânt, care este mai mare decât duhul lumii (1Ioan 4:4; 1Corinteni 2:12; Efeseni 2:1-6).

Oamenii pot ieşi din lume, doar fiind înviaţi împreună cu Cristos în locurile cereşti (Efeseni 2:1-6)!

Astfel, creştinii chiar dacă cu corpul sunt pe pământ, totuşi ei nu fac parte din lume, pentru că nu gândesc ca ea, nu vorbesc ca ea, nu fac faptele ei, ei au alte valori (Ioan 15:18-19; Matei 6:33).

Credincioşii prin naşterea din nou sunt transferaţi în regatul lui Cristos (Coloseni 1:13), smuşi din această epocă (Galateni 1:4), aducând roadă pentru Dumnezeu, deoarece am fost făcuţi părtaşi la natura divină şi am fost eliberaţi de stricăciunea din lume ce izvorăşte prin poftă (Coloseni 1:10; 2Petru 1:4).

De fapt, nu poţi birui lumea, dacă nu eşti născut din Dumnezeu, doar prin credinţă şi prin naşterea din Dumnezeu putem birui lumea (1Ioan 5:4). Un om născut din Dumnezeu, nu va mai practica păcatul, pentru că sămânţa lui Dumnezeu adică Spiritul Sfânt din el, îi va semnala prezenţa ispitei şi a păcatului, dându-I putere să biruiască (1Ioan 3:9).

O dată ce ne-am născut din Dumnezeu, noi suntem în Cristos şi sub domnia Lui, nu mai suntem în lume şi nici sub domnia stăpânitorului acestei lumii (Ioan 17:14-17).

Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de autorităţi guvernamentale?

Chiar dacă nu suntem din lume, din punct de vedere fizic, trăim în această lume, una din legile noului legământ, este supunerea faţă de autorităţile guvernamentale deoarece ele sunt rânduite de Dumnezeu cu scopul de a nu fi un haos, o anarhie în această lume (Romani 13:1-7; 1Petru 2:13-17; Tit 3:1,2).

Prin urmare, creştinii nu vor crea revoluţii, revolte, tulburări sau mişcări contra autorităţilor de orice nivel, deoarece, cine se împotriveşte autorităţii, se împotriveşte lui Dumnezeu, iar ei vor plăti toate taxele, birurile, şi ne vom ruga pentru autorităţi, ca să putem duce o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi demnitatea (1Timotei 2:1-2).

Gândeşte-te puţin la numeroasele servicii utile care sunt asigurate de Autorităţile Guvernamentale, ca de pildă: poşta, poliţia, pompierii, învăţământul, salubritatea oraşelor, spitale etc.

Dumnezeu poate îngădui dictatori sau conduceri abuzive, uneori ca pedeapsă pentru un popor neascultător (comp. cu Psalm 109:6), uneori conducătorii reflectă starea poporului, nu pot fi puşi conducători sfinţi într-o naţiune de oameni nelegiuiţi, nelegiuiţi sunt puşi peste nelegiuiţi, iar sfinţi peste sfinţi (Ieremia 5:1-9).

Chiar atunci când autorităţile fac lucruri nelegiuite într-o ţară unde sunt creştini, soluţia noastră nu este revolta; ci, Dumnezeu care la timpul potrivit va înlătura conducătorii corupţi (Psalm 75:7), datoria noastră e să ne încredem în El (1Petru 2:23).

Totuşi, în cazul în care acestea pretind din partea creştinilor ceva contrar voinţei divine, atunci vom asculta mai mult de Dumnezeu, ca Autoritate Supremă decât de oameni (Fapte 5:29; Matei 22:21).

Care trebuie să fie atitudinea noastră faţă de autorităţile de la locul de muncă?

În Scripturi, există câteva pasaje care sfătuiesc atât pe sclavi cât şi pe stăpâni. Pasajele acestea sunt următoarele: Efeseni 6:5-9; Coloseni 3:22-4:1; 1Timotei 6:1-2; 1Petru 2:18-19.

În aceste pasaje, sclavii, muncitorii, sunt sfătuiţi să asculte în toate[1] de stăpânii (patronii) lor, cu frică şi cutremur, să-i slujească ca Domnului, nu ca oamenilor; să lucreze din toată inima, să fie supuşi chiar stăpânilor greu de mulţumit (suciţi), şi să-i onoreze (cinstească).

Dacă stăm să ne gândim, este cam incompatibil ca un creştin care trebuie să urmeze aceste principii ale supunerii şi ascultării, cu apartenenţa la un sindicat, care uneori apelează la diverse forme de protest, ca grevele, sau alte forma de protest care nu încurajează la ascultare sau supunere; ci, din contră la răzvrătire.

Uneori grevele, au dus şi la alte forme de protest cum ar fi: blocării ale circulaţiei, ieşirea în stradă, ba chiar la forme de protest ilegale, care au dus la revolte populare.

Dar ce este de făcut dacă într-o întreprindere, muncitorii care pot fi şi creştini, sunt nemulţumiţi de salariu, condiţiile de muncă, etc.? Sau dacă patronul lezează drepturile muncitorilor?

În zilele noastre, există o sumedenie de legi care protejează pe angajaţii, nu mai este ca în primul secol d.C. când stăpânii îşi puteau chiar ucide sclavii după bunul lor plac. Un creştin abuzat de conducerea unei firme sau de un patron, trebuie să-şi păstreze integritatea, spiritul de supunere, şi să Îl cheme pe Dumnezeu în ajutor (Iacov 5:4), cum spune apostolul Petru, să se încredinţeze Dreptului Creator făcând binele (1Petru 4:19), fără a încerca el să-şi facă singur dreptate prin mijloace nebiblice.

În primul rând, lui Dumnezeu trebuie să ne plângem, apoi factorilor de decizie, şi nu unor colegii prin care doar putem transmite un spirit de nemulţumire, plângere şi nesupunere, colegii nu pot schimba nimic, doar autoritatea rânduită de Dumnezeu. (comp. cu Fapte 6:1-6; Numeri 27:1-11; Neemia 5.1-5).

Dar ca şi în cazul acestor relatări biblice, doar persoanele cu autoritate au putut să rezolve problemele.

Creştinul nu trebuie să se răzbune, sau să-şi caute dreptatea prin tribunale umane (Matei 5:40; 1Corinteni 6:1-7), aşteptându-L pe Dumnezeul dreptăţii care va răzbuna pe făcătorii de rele, şi va răsplăti pe fiecare după faptele lui (Romani 12:17-21).

Creştinul poate chiar să-şi caute alt loc de muncă. Dacă vom umbla în Spiritul, atunci vom reuşi să depăşim orice problemă şi la locul de muncă (Galateni 5:16-26).

Cum vor putea arăta creştinii că nu sunt din lume?

Prin faptul că vom considera toate rasele, naţiunile şi toţi oamenii egali (Fapte 10:34-35), creştinii nu sunt naţionalişti sau rasişti (Levitic 24:22; Fapte 15:6-9). Pe lângă toate acestea, ei nu fac diferenţe în ce priveşte starea socială, privindu-i şi pe săraci şi pe bogaţi la fel (Iov 34:19; Iacob 2:1-4,9).

Conform Bibliei, adevăraţii creştini trebuie să fie neutri, ne făcând parte din lumea aceasta (Ioan 15:19; Ioan 17:16), aceasta implică să nu luăm parte la conflictele dintre naţiuni, deoarece trebuie să ne iubim şi duşmanii răspunzând cu bine la rău (Matei 5:39-44; Luca 6:27-29; Romani 12:17-21). Nici să ne ucidem aproapele sau să folosim arme pentru lezarea semenilor noştri (Exod 20:13; Romani 13:9; Matei 26:52).

Creştinii potrivit învăţăturilor sacre, trebuie să fie pacifişti, astfel ei nu vor satisface serviciul militar unde învăţăm războiul şi să ucidem (Isaia 2:4; Evrei 12:14; Romani 12:17-21), şi unde facem un jurământ, care înclcă porunca de a nu jura nicidecum (Matei 5:34; Iacob 5:12).

De asemenea, nu este potrivit să susţinem vreun partid politic, deoarece nici un partid nu susţine adevărul şi legile lui Dumnezeu în totalitate!

Conducerea lui Dumnezeu este singura soluţie pentru problemele omenirii (Psalm 146:3; Ioan 6:15; Ioan 18:36; Daniel 2:44), iar noi făcând parte deja din acest Regat, fiind fii ai Regatului (Matei 13:38), nu putem accepta vreo ideologie politică diferită de cea a Regelui Isus Cristos (Apocalipsa 17:14; Apocalipsa 19:16).

Totuşi creştinii pot deţine o funcţie în administraţie (casier, secretar), dar aceasta nu una politică (Neemia 2:1; 5:14; Daniel 3:12; Romani 16:23; Filipeni 4:22).

---

[1] Bineînţeles ascultarea „în toate”, în sensul de: în toate lucrurile ce nu contravin lui Dumnezeu şi principiilor divine (Fapte 5:29).