Promisiunile lui Dumnezeu faţă de Avraam şi sămânţa lui

Cu aproximativ 2000 de ani înainte de Cristos, a trăit un bărbat temător de Dumnezeu şi credincios pe nume Avram, care a fost numit: „Prieten al lui Dumnezeu” (Iacob 2:23 GBV). Dumnezeu îi face o promisiune lui Avraam, Acesta îi spune: ,, Şi te voi face o naţiune mare şi te voi binecuvânta; şi voi face numele tău mare şi vei fi o binecuvântare. Şi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi voi blestema pe cel care te va blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine” (Geneza 12:2-3 GBV). Iar mai târziu, Dumnezeu îi schimbă numele din Avram în Avraam, după cum găsim scris: „Domnul S-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul Atotputernic: umblă înaintea feţei Mele şi fii integru. Şi voi încheia legământul Meu între Mine şi tine şi te voi înmulţi foarte mult“. Şi Avram a căzut cu faţa la pământ; şi Dumnezeu a vorbit cu el, zicând: „Eu suntc: iată, legământul Meu este cu tine şi tu vei fi tatăl unei mulţimi de naţiuni. Şi numele tău nu se va mai chema Avram, ci numele tău va fi Avraam, pentru că te-am făcut tatăl unei mulţimi de naţiuni” (Geneza 17:1-5, GBV). Dumnezeu a făcut un legământ cu El, jurându-se pe Sine Însuşi şi promiţându-i următoarele: ,,Am jurat pe Mine Însumi, zice Domnul, pentru că ai făcut lucrul acesta şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult şi-ţi voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerurilor şi ca nisipul care este pe malul mării; şi sămânţa ta va stăpâni poarta vrăjmaşilor săi. Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului, pentru că ai ascultat de glasul Meu.” (Geneza 22:16-18 GBV)!

Astfel şi noi cei ce trăim în prezent, putem fi binecuvântaţi sau nu, în funcţie de atitudinea pe care o avem faţă de sămânţa lui Avraam! De aceea în continuare vom analiza promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Avraam.

Toate aceste promisiuni i-au fost repetate şi lui Isac, fiul lui Avraam (Geneza 26:4), şi lui Iacob, nepotul lui Avraam (Geneza 28:12-15; 35:12).

Promisiunile lui Dumnezeu faţă de Avraam care apar în următoarele pasaje Biblice şi care ne privesc şi pe noi: Geneza 12:2-3,7; 13:14-17; 15:5; 17:1-12,16,19,21; 22:16-18, din care desprindem următoarele 5 categorii de făgăduinţe sau promisiuni, după cum urmează:

1. „te voi face o naţiune mare” ... „voi face sămânţa ta ca pulberea pământului”... „Priveşte acum spre ceruri şi numără stelele, dacă le poţi număra!” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta!”... te voi înmulţi foarte mult”... „vei fi tatăl unei mulţimi de naţiuni”... „te voi face foarte roditor şi voi face naţiuni din tine şi împăraţi vor ieşi din tine”... „voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerurilor şi ca nisipul care este pe malul mării”.

Împlinirea literală a acestei făgăduinţe a lui Dumnezeu este că din Avraam a luat fiinţă naţiunea Israel, care a fost un popor mare mai ales în rolul pe care la jucat în relaţia cu Dumnezeu, căci Dumnezeu a vrut să facă din Israel o naţiune specială de regi şi preoţi care să constituie mijlocul prin care Dumnezeu va trata cu celelalte naţiuni (Exod 19:5,6). Promisiunea aceasta că„voi face sămânţa ta ca pulberea pământului”, a fost cu atât mai extraordinară, dacă ne gândim că Sara soţia lui Avraam a fost stearpă şi era în vârstă de 90 de ani ne-având nici un copil (Geneza 17:17). Însă Dumnezeu a făcut ca ea să dea naştere pe Isac, apoi Avraam a mai avut copii şi cu Agar sclava lui Sara (Geneza 16:2,11), care la născut pe Ismael, din care au descins 12 prinţi (Geneza 17:20; 25:12-16).

Avraam a mai avut soţii[1] la bătrâneţe care i-au născut fii, din care au ieşit naţiuni ca: aşurimii, letuşimii, leumimii, fiii Cheturei, şi alţii (Geneza 25:1-4). Iar prin Isac a avut mulţi urmaşi, căci Isac a generat pe Esau din care se trag Edomiţii, şi pe Iacov din care se trag Israeliţii, care în timpul lui Solomon sunt descrişi ca număr prin cuvintele deosebit de descriptive din 1Regi 4:20: ,,Iuda şi Israel erau mulţi la număr, ca nisipul care este lângă mare, mâncând şi bând şi desfătându-se.” Deci putem spune că într-adevăr sa împlinit promisiunea că „voi înmulţi foarte mult sămânţa, ca stelele cerurilor şi ca nisipul care este pe malul mării”. Sămânţa lui Avraam a devenit numeroasă, el a devenit tatăl multor naţiuni, printre care putem aminti: Israeliţii, Edomiţii, Aşurimii, Letuşimii, Leumimii, cele 12 triburi născute de Ismael, fii Cheturei şi alţii. Dar chiar şi promisiune că ,,din tine vor ieşi împăraţi”, dacă ne gândim la numeroşi regi din Israel, apoi la faptul că numai din Ismael fiul avut cu Agar au ieşit 12 prinţi.

Dar această promisiune-profeţie mai are şi o împlinire spirituală, căci Avraam este tatăl tuturor credincioşilor şi tuturor celor ce fac faptele lui Avraam, adică a tuturor creştinilor care sunt declaraţi drepţi prin credinţă, ca Avraam (Ioan 8:39; Romani 4:12,16-25). Atunci ne dăm seama cât de mult a înmulţit Dumnezeu sămânţa lui Avraam, într-adevăr ca stele cerului, şi cu adevărat că el a dat naştere la o sămânţă numeroasă. Ba mai mult, având în vedere că toţi creştinii sunt şi regi (Apocalipsa 1:5-6; 5:9-10), atunci au ieşit mulţi împăraţi din Avraam!

În concluzie la această promisiune vedem că împlinirea spirituală este şi mai mare ca cea fizică, pentru ca Dumnezeu să fie onorat în toate, El care poate ridica din pietre fii ai lui Avraam (Matei 3:9), El care poate face ca copii născuţi din Dumnezeu să fie copiii lui Avraam şi nu copii trupeşti (Galateni 3:29; Romani 9:8). Dar şi Israelul care acum în mare parte este necredincios, se vor pocăi şi vor fi altoiţi din nou în Măslin, adică vor deveni din nou copii ai lui Avraam (Romani 11:16-25).

Dar să vedem în continuare cum şi-a împlinit Dumnezeu următoarea făgăduinţă care spune:

2. „te voi binecuvânta; şi voi face numele tău mare şi vei fi o binecuvântare. Şi voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi voi blestema pe cel care te va blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine“.

Această promisiune îi este făcută lui Avraam de către Dumnezeu în Geneza 12:2,3, dar aceasta îi este repetată şi lui Isac şi Iacov (vezi Geneza 26:3-4; 28:13,15). Dumnezeu şi-a ţinut această promisiune făcută lui Avraam, Isac şi Iacov, căci dacă citim cartea Geneza, observăm cum Avraam este binecuvântat, fiind bogat în turme şi aur, argint (Geneza 13:2), el este binecuvântat în Egipt primind diferite animale în dar (Geneza 12:16), apoi este binecuvântat cu victoria asupra celor 4 regi care l-au luat captiv pe Lot nepotul lui (Geneza 14:12-16), apoi este binecuvântat de Melhisedec rege şi preot al Salemului care i-a dat zeciuială din toate (Geneza 14:18-20), apoi a fost binecuvântat prin darurile ce le-a primit de la Abimelec (Geneza 20:14,15), prin favoarea ce a primit-o în faţa fiilor lui Het (Geneza 23:3-20).

De fapt, Avraam a fost binecuvântat în orice lucru (Geneza 24:1), după cum spune şi robul său care descrie binecuvântarea lui Avraam prin cuvintele: ,,Şi Domnul a binecuvântat mult pe stăpânul meu şi a ajuns mare; şi i-a dat oi şi boi şi argint şi aur şi robi şi roabe şi cămile şi măgari.” (Geneza 24:35 GBV).

Dar Dumnezeu conform făgăduinţei la binecuvântat şi pe fiul lui Avraam, Isac (Geneza 25:11), la care i-a dat o soţie frumoasă (Geneza 24:16; 67), a fost binecuvântat având rod însutit a semănăturilor lui şi a ajuns foarte bogat (Geneza 26:12-14).

Mai târziu şi Iacob a fost foarte binecuvântat, căci a primit următoarea binecuvântare din partea Tatălui lui Isac: ,, Şi Dumnezeu să-ţi dea din roua cerurilor şi din grăsimea pământului şi belşug de grâu şi de must. Popoare să-ţi slujească şi naţiuni să se plece înaintea ta! Să fii stăpân peste fraţii tăi şi fiii mamei tale să se plece înaintea ta!
Blestemat să fie cel care te va blestema şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta”(Geneza 27:28-29 GBV). Astfel această binecuvântare s-a materializat începând cu perioada cât Iacob a lucrat la Laban socrul său, astfel după 20 de ani de muncă el a agonisit turme nenumărate de oi sănătoase, de cămile, măgari, vite, dar şi sclavi şi roabe, plus soţiile Leea şi Rahela (Geneza 30:42-43; 33:13).

Dar şi alţii au fost binecuvântaţi prin ei, căci promisiunea era: ,, voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta”, astfel regele Sodomei a fost binecuvântat prin Avraam, căci şi-a primit bogăţiile pierdute în război înapoi (Geneza 14:21-24), Lot nepotul său a fost eliberat (Geneza 14:16), şi scăpat şi de la nimicirea Sodomei (Geneza 19:12-13). Abimelec şi casa lui este binecuvântată cu sănătate prin Avraam (Geneza 20:17-18), casa Rebecăi este binecuvântată prin generozitatea robului lui Avraam (Geneza 24:22,53), mai târziu Abimelec este binecuvântat prin Isac cu care a făcut un legământ (Geneza 26:28,29). Laban şi casa lui a fost binecuvântat prin Iacov şi slujirea acestuia (Geneza 30:27).

Dar să vedem în continuare următoarea promisiune:

3. „Pentru că toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi seminţei tale pentru totdeauna”... Ridică-te, cutreieră ţara în lungul şi în latul ei, pentru că ţie ţi-o voi da“... Şi îţi voi da ţie şi seminţei tale după tine ţara locuinţelor tale temporare, toată ţara Canaanului, în stăpânire pentru totdeauna; şi Eu voi fi Dumnezeul lor”...„voi întări legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine în generaţiile lor, ca legământ pentru totdeauna, ca să-ţi fiu Dumnezeu, ţie şi seminţei tale după tine.”

Da, Dumnezeul şi Creatorul pământului i-a spus în mod profetic că ţara Canaanului va fi a lui Avraam şi seminţiei lui pentru totdeauna (Geneza 12:1,5; 17:8; 1Cronici 16:16-18). Dovada cea mai clară este că Israelul şi în prezent locuieşte în Canaan. Chiar dacă sămânţa lui Avraam a fost dusă mai târziu ca roabă în Egipt timp de 430 de ani, ea a fost eliberată şi adusă din nou în Palestina (Geneza 15:13; Exod 12:40), chiar dacă Babilonieni a dus această sămânţă în exil în Babilon, după 70 de ani ei sau reîntors (Ieremia 29:10-14), chiar dacă pe parcursul secolelor evreii au fost împrăştiaţi, totuşi ei au revenit iar în anul 1948, şi au întemeiat statul Israel.

Iar profeţiile Biblice arată că sămânţa lui Avraam după carne vor locui Canaanul, iar Ierusalimul va fi un centru în domnia milenară (Ezechiel cap.36-39; Amos 9:14,15; Isaia cap.60).

De asemenea, legământul care Îl face cu Avraam prin circumcizie (Geneza 17:9-14) sa împlinit fizic în Israel, iar apoi spiritual în creştinii care au circumcizia spirituală (Coloseni 2:11-12; Romani 2:28-29). Iar cu adevărat Dumnezeul lui Avraam a rămas şi Dumnezeul seminţei Sale, Dumnezeu Iehova nu i-a lepădat pentrtu totdeauna pe Israel chiar atunci când au păcătuit cu idolii (Psalm 103:9; Ieremia 3:1-12). Iar după ce creştinii au devenii fiii lui Avraam, Tatăl ceresc a rămas Dumnezeu seminţei spirituale a lui Avraam (Galateni 4:4-7)!

O altă făgăduinţă este următoarea:

4. „sămânţa ta va stăpâni poarta vrăjmaşilor săi”.

Ce puternic este Dumnezeul lui Avraam, încât să-I poată promite slujitorului Său, că sămânţa lui va stăpânii poarta vrăşmaşilor (Geneza 22:17), şi acelaşi lucru este dorit de familia lui Rebeca soţia lui Isac pentru sămânţa ei (Geneza 24:60). Şi într-adevăr Dumnezeu a făcut ca Israelul să nimicească multe naţiuni mândre, el a ieşit din Egipt şi a intrat în Canaan din biruinţă în Biruinţă, învingând pe egipteni, pe împăratul Aradului, pe regii Sihon şi Og (Exod 14:21-31; Numeri 21:1-3,21-35) pe regii şi naţiunile din Canaan începând cu Ierihonul, şi continuând cu hetiţii, amoriţii, canaaniţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii (Iosua cap.6,10-12). De fapt ori de câte ori Israel asculta de Dumnezeu, avea biruinţa asupra naţiunilor vrăşmaşe, fie că era vorba de filisteni, de madianiţi, de sirieni sau asirieni, căci promisiunea Lui este: ,,El ne supune popoarele, El pune neamurile sub picioarele noastre.” (Psalm 47:3,4, vezi şi 2Samuel 22:48; Psalm 18:47). Dar această promisiune profetică are şi o împlinire spirituală, care se aplică la creştinii care sunt regi şi preoţi din momentul iertării lor (Apocalipsa 1:5,6), şi ei au autoritate asupra spiritelor necurate cu care duc un război spiritual (Efeseni 6:11-18), şi pe care îl pot birui stăpânind astfel poarta vrăşmaşilor. Ei ca şi apostolii care au avut autoritate peste toată puterea vrăşmaşului (Luca 10:17-19), pot birui prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi prin faptul că nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte (Apocalipsa 12:11). Iar în viitor chiar Satan va fi călcat sub picioarele lor şi toate naţiunile necredincioase vor fi nimicite, astfel creştinii care sunt sămânţa lui Avraam în spirit vor stăpânii poarta vrăşmaşilor (Romani 16:20; Apocalipsa 2:26-27; 17:14).

Ultima promisiune făcută lui Avraam pe care o vom analiza este:

5. „Şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate naţiunile pământului”

În această promisiune trebuie să identificăm două elemente: cine este sămânţa lui Avraam? Şi cine sunt naţiunile ce vor fi binecuvântate prin aceasta?

Dacă lăsăm ca Biblia să explice Biblia, atunci găsim fără ca noi să speculăm, că sămânţa lui Avraam se referă în primul rând la Domnul Isus (Galateni 3:16), apoi ea se aplică şi la toţi creştinii care sunt una cu Cristos şi fac parte din trupul Lui (Galateni 3:26-29). Dar această promisiune se aplică şi literal la iudei sau descendenţii naturali ai lui Avraam (Romani 11:23-31). Dar să vedem în continuare, cine sunt naţiunile ce vor fi binecuvântate prin aceasta?

Toate naţiunile sunt binecuvântate prin Avraam, căci acesta este exemplu de credinţă pe care orice om din orice naţiune poate să-l urmeze primind astfel moştenirea vieţii veşnice împreună cu Avraam (Galateni 3:8-9). Dar toate naţiunile sunt binecuvântate şi prin intermediul seminţei lui Avraam, astfel când aplicăm expresia: < sămânţa lui Avraam > la Domnul Isus, naţiunile ce vor fi binecuvântate sunt creştinii din orice naţiune, iar binecuvântarea ce o primesc aceştia, este Spiritul Sfânt şi moştenirea cerească (Galateni 3:14). De fapt, toate naţiunile în frunte cu Israelul vor fi binecuvântate prin Isus în domnia milenară (Isaia 9:6-7; 11:1-11; Romani 8:21).

Însă când aplicăm < sămânţa lui Avraam > la creştini, atunci naţiunile ce vor fi binecuvântate prin ei, sunt oamenii din orice naţiune ce se convertesc la iudaism în necazul cel mare şi aceştia împreună cu rămăşiţa lui Israel, vor moşteni pământul fiind binecuvântaţi cu un paradis terestru (Isaia 25:6-7; 27:6; cap.35; 60). Tot aceştia sunt şi cei binecuvântaţi prin sămânţa lui Avraam.

Atunci când ea se referă la iudeii naturali care în viitor se vor pocăi (Zaharia 12:10; Osea 3.4,5), căci Israelul şi Ierusalimul va fi o binecuvântare pentru naţiuni în domnia milenară a lui Cristos (Isaia 19:24; Amos 8:11-15).

Având în vedere că o parte din promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avraam sau împlinit, ceea ce ne dă garanţia că şi celelalte se vor împlini mai ales că Dumnezeu a jurat pe El însuşi, şi El nu poate să mintă (Tit 1:2).

Ar trebui să medităm serios la următoarele întrebări:

» Ai tu o relaţie intimă cu Dumnezeu pentru ca Acesta să te numească prietenul Lui?

» Eşti tu sămânţa lui Avraam, una cu Isus şi îmbrăcat cu El?

» Ai crezut tu în Isus şi te-i botezat ca să fi îmbrăcat cu Cristos şi să devii sămânţă a lui Avraam?

» Ai primit tu binecuvântarea Spiritului Sfânt prin credinţa în Isus?

» Eşti tu o binecuvântare pentru alţii după cum a fost Avraam?

[1] În perioada aceea, Dumnezeu îngăduia ca cineva să aibă mai multe soţii, lucru ne-permis pentru creştini (Matei 19:4-6).