Cine este Duhul Sfânt?

Duhul Sfânt sau Spiritul Sfânt, este o fiinţă spirituală distinctă de Tatăl şi Fiul, El nu este doar o putere, forţă activă sau doar o manifestare a lui Dumnezeu. Duhul Sfânt Îl manifestă pe Dumnezeu, dar pe de altă parte El este şi o persoană distinctă de Dumnezeu. El este o putere în sensul că El este un agent al lui Dumnezeu, o persoană care are putere, de care Dumnezeu se foloseşte. Biblia vorbeşte de „puterea Duhului Sfânt” (Luca 4:14; Romani 15:13,19). Întrebare pentru cei ce susţin că Spiritul Sfânt este o putere: Cum poate o putere să aibă putere? În acelaşi sens, Domnul Isus este numit: „puterea lui Dumnezeu” (1Corinteni 1:24), adică agentul sau persoana, prin care Dumnezeu lucrează cu putere, aşa cum un prim ministru este puterea şi braţul preşedintelui ţări.

Negarea de către unii, a faptului că Duhul Sfânt este o persoană, ia adeseori forma conceptului potrivit căruia El este o manifestare, prezenţă sau o putere, ceva de acelaşi gen cu afirmaţia că Satan este o personificare a răului. Această negare a persoanei Lui distinctă de Tatăl şi Fiul, a avut loc în multe feluri pe parcursul istoriei. Totuşi Biblia susţin că Duhul Sfânt este o persoană divină, distinctă de Tatăl şi Fiul, ea descrie însuşirile caracteristice unei persoane, după cum urmează:

Argumente că Duhul Sfânt este o persoană, însă distinctă de Tatăl şi Fiul:

1) Duhul Sfânt face lucruri pe care le poate face doar o persoană:

a) Vorbeşte (Fapte 8:29; 10:19; 11:12; 13:2; 28:25; 1Timotei 4:1; Apocalipsa 2:7,11,17,29; 3:6,13,22; 14:13; 22:17).

b) Strigă (Galateni 4:6)

c) Mărturiseşte (Neemia 9:30; Ioan 15:26; Fapte 5:32; Romani 8:16; Evrei 10:15; 1Ioan 5:6,8).

d) Aude (Ioan 16:13,14).

2) Duhul Sfânt are raţiune, intelect, voinţă:

a) are gândire (Romani 8:27; Isaia 40:12-14).

b) cunoştinţă (Isaia 11:2; Exod 35:31).

c) înţelepciune şi pricepere (Exod 31:3; Efeseni 1:17).

d) are capacitatea de a cerceta (1Corinteni 2:10).

e) capacitatea de a sfătui (Isaia 11:2).

f) capacitatea de a învăţa (Neemia 9:20; Luca 12:12; Ioan 14:26).

g) în virtutea gândirii Lui, El are o voinţă proprie (1Corinteni 12:11; Ezechiel 1:12,19-21).

3) Duhul Sfânt are sentimente, emoţii:

a) dragoste (Romani 15:30; 2Timotei 1:7).

b) îndurare, milă (Zaharia 12:10; Filipeni 2:1-3; Iacov 3:17).

c) gelozie (Iacob 4:5).

d) întristare (Isaia 63:10; Efeseni 4:30).

e) efectul sentimentelor sunt suspinele Duhului Sfânt pentru noi (Romani 8:26,27).

f) bucuria (Romani 14:17; 15:13; Galateni 5:22).

g) speranţa (Romani 15:13; Galateni 5:5).

h) El mângâie (Fapte 9:31; Ioan 14:26; 15:26; 16:13).

4) Duhul Sfânt are reacţii tipice unei persoane:

a) El se poate face vrăşmaş (Isaia 63:10).

b) El poate considera bună/potrivită o anumită hotărâre (Fapte 15:28).

c) El a reacţionat oprindu-l pe Pavel, când acesta mergea spre o direcţie greşită în lucrarea de predicare a evangheliei (Fapte 16:6-10).

5) Persoana Spiritului Sfânt a putut fi văzută şi auzită de către diferiţi oameni:

a) Ioan Botezătorul L-a văzut sub formă de porumbel (Matei 3:16,17).

b) Cei de la Penticosta, L-au văzut ca limbi de foc şi au auzit vâjâitul unui vânt puternic (Fapte 2:1-4).

6) Duhului Sfânt I se atribuie descrieri care sunt potrivite numai pentru o persoană:

a) El poate fi minţit şi ispitit sau încercat (Fapte 5:3).

b) El este martor ca şi apostolii la învierea Domnului Isus (Fapte 5:30-32).

c) El poate fi batjocorit (Evrei 10:29).

7) Duhul Sfânt este distinct de Tatăl şi Fiul:

a) ca persoane (Ioan 16:12-15; 2Corinteni 13:14)

b) în lucrare, poziţie sau funcţie (1Corinteni 12:4-6; Efeseni 4:4-6).

c) în închinare (Romani 15:30; Efeseni 2:18; 3:14; 5:20; 6:18).

8) Duhul Sfânt este un altul decât Isus:

a) Duhul Sfânt este un altul decât Isus, un alt Mângâietor (Ioan 14:16,17; 16:7).

b) a huli pe Fiul are consecinţe diferite cu a huli pe Duhul Sfânt, indicând că persoana Fiului este alta decât cea a Duhului Sfânt (Matei 12:31,32; Marcu 3:28-30; Luca 12:10).

9) Duhul Sfânt are un Sine propriu:

a) Duhul Sfânt are un Sine propriu, El pune deoparte, El trimite sau însărcinează oameni (Fapte 10:19,20; 13:2-4). Astfel El nu poate fi doar o manifestare, prezenţă, putere; ci, o persoană cu un Sine sau Eu propriu.

Se ridică însă o întrebare: Cum a venit în existenţă: Duhul Sfânt?

Duhul Sfânt nu există din veşnicie lângă Dumnezeu aşa cum susţine doctrina trinităţii. Duhul Sfânt s-a născut din Tatăl, însă prin Fiul, Biblia afirmă clar în 1Corinteni 2:10-12, NTTF-2008: „Nouă însă, Dumnezeu ni le-a descoperit prin Spiritul Lui; pentru că Spiritul cercetează toate, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu. Pentru că, cine dintre oameni ştie cele ale omului; decât spiritul omului, cel ce este în el? Aşa şi pe cele ale lui Dumnezeu, nu le cunoaşte nici unu; decât Spiritul lui Dumnezeu. Dar noi nu am primit spiritul lumii; ci, Spiritul Cel din Dumnezeu; ca să le ştim pe cele dăruite nouă de Dumnezeu”. Tot la fel ca şi în 1Corinteni 2:12, în 1Ioan 4:2, apare în greacă: ek = din, (tradus în Cornilescu cu „de la”), indicând că Spiritul este „din Dumnezeu”.

Deci Biblia afirmă negru pe alb, că Spiritul Sfânt a ieşit „din Dumnezeu”, deci El are un moment al naşterii Sale. Această naştere, este prin Fiul, deoarece toate sunt create prin Fiul (Ioan 1:1-3; Coloseni 1:15-17), cu excepţia Fiului care a fost născut direct de Tatăl (Ioan 1:14,18; 1Ioan 5:18), şi toată creaţia (inclusiv Fiul şi Duhul Sfânt) au fost creată în cele şase zile de creiere (Exod 20:11). Această venire a Duhului Sfânt în existenţă, a avut loc la început, în începutul primei zile de creaţie, imediat după naşterea Fiului din Tatăl în început (Coloseni 1:15-18; 1Ioan 2:13,14; Apocalipsa 3:14). Căci este logic că „Duhul Fiului” (Galateni 4:6), nu putea exista înainte de Fiul (Proverbe 30:4). Duhul Sfânt a fost creat la început ca şi Fiul, înainte de restul creaţiei, tocmai pentru a fi împreună cu Fiul, un agent al creaţiei (Geneza 1:2; Psalmul 33:6), precum şi un susţinător al vieţii creaţiei (Geneza 6:3).

Duhul Sfânt fiind născut din Tatăl însă prin Fiul, a moştenit din divinitatea Fiului, iar Fiul fiind născut direct din Tatăl, a moştenit din divinitatea Tatălui, totuşi Duhul Sfânt este o persoană inferioară Fiului (Ioan 15:26; 16:13-15), iar Fiul este inferior Tatălui (Ioan 14.28; 1Corinteni 11:3; Marcu 13:32). Astfel Duhul Sfânt nu are toate atributele lui Dumnezeu ca de pildă: Atotcunoaşterea (Marcu 13:32; 1Corinteni 2:10), sau veşnicia, El are un început provenind din Dumnezeu (comp. Psalmul 90:2 cu 1Corinteni 2:12), nici existenţa prin Sine (Ioan 6:57; 1Timotei 6:16), Duhul Sfânt trăind prin Fiul (Coloseni 1:17; Evrei 1:3), etc.

Faptul că Duhul Sfânt este trimis de Fiul în lucrare (Ioan 15:26), faptul că El nu vorbeşte de la Sine, ci ce aude de la Isus, faptul că El primeşte „din” cele ale Fiului, nu tot ce are Fiul, faptul că Duhul Sfânt Îl proslăveşte pe Fiul, toate acestea indică că El este o divinitate inferioară şi subordonată Fiului! - Ioan 16:13-15.

Se ridică însă întrebarea: În ce sens, Duhul Sfânt este Duhul Tatălui şi al Fiului?

Duhul Sfânt este Duhul Tatălui (Matei 10:20), şi Duhul Fiului (Galateni 4:6), nu în sensul că este duhul propriu al celor două persoane spirituale, nu. Doar oameni care sunt carne (materie) au un duh al lor propriu, Dumnezeu este duh (Ioan 4:24), El nu are un duh. Duhul Sfânt este Duhul lui Dumnezeu, în sensul că, a ieşit din El prin Fiul la început, astfel Duhul Sfânt, îi aparţine lui Dumnezeu, este proprietatea Lui, sub stăpânirea Lui (Ioan 10:29; Psalmul 33:6; 104:29,30), de aceea este numit: Duhul lui Dumnezeu (Geneza 1:2), fiind un Duh care este a lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este mijlocitor în rugăciune la Dumnezeu, El nu este Însuşi Dumnezeu cum cred unii, a mijloci însemnă a pleda cauza cuiva în faţa Altcuiva. În Romani 8:26,27, se specifică mijlocirea Duhului Sfânt: „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu”.

De asemenea, Biblia susţine că rugăciunile noastre ajung la Dumnezeu, prin Domnul Isus şi prin Duhul Sfânt. În Romani 15:30 NTR, se spune: „Vă îndemn, fraţilor, prin Domnul nostru Isus Cristos şi prin dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine în rugăciuni către Dumnezeu pentru mine”. Cele mai bune traduceri din română traduc cu „prin” (GBV 2001; NTTF-2008; CLV). Iată ne rugăm prin Isus, dar şi prin Duhul Sfânt către Dumnezeu.

Iar în Efeseni 2:18, se precizează clar intermediarii prin care ne putem apropia de Dumnezeu: „Căci prin El [Cristos, v.12] şi unii [evreii] şi alţii [neamurile] avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh [Duhul Sfânt]”.

Iată, la Tatăl avem acces prin intermediul Fiului şi a Duhului Sfânt.