Bărbatul şi femeia în Cristos!

Biblia prezintă uneori adevăruri greu de înţeles, pe care unii le succesc spre pierzarea lor (2Petru 3:16). Unul dintre aceste adevăruri este cel exprimat în Galateni 3:27-29: „Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.” Şi în Coloseni 3:11:„Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.”

Unele culte şi grupuri religioase, se folosesc de aceste pasaje ca să susţină egalitatea dintre bărbat şi femeie ca poziţie, să susţină că femeia poate învăţa în adunare, că poate purta haine bărbăteşti, că nu e nevoie să-şi acopere capul când se roagă, sau să aibă părul lung, că poate fi rânduită în slujba de păstor în adunare.

De multe ori, vorbind cu oameni din astfel de grupuri şi spunându-le că femeii îi este interzis să vorbească în adunare, sau că nu poate fi rânduită ca păstor în adunare (biserică), am primit următoarea replică: ‚în Cristos nu există bărbat şi femeie’, şi astfel şi femeile (surorile) pot învăţa în adunare.

Ba chiar cei ce susţin punctul de vedere biblic cu privire la diferenţierea dintre bărbaţi şi femei, sunt acuzaţi de a fi misogini [Misogin = bărbat care urăşte femeile sau are repulsie faţă de femei] sau cu prejudecăţi învechite.

Însă să analizăm textele Biblice prin care se încearcă să se anuleze ceea ce Pavel învaţă prin Duhul Sfânt în 1Corinteni 11:3-15; 14:34-37; 1Timotei 2:11,12.

În primul rând, trebuie să precizăm că Scripturile fiind inspirate ele nu se contrazic; ci, se complectează, astfel este clar că Pavel nu se contrazice singur, cu atât mai mult cu cât el scrie sub inspiraţie şi afirmaţiile prin care face o diferenţiere între bărbat şi femeie, precum şi cele prin care învaţă că în Cristos nu mai este bărbat şi femeie; ci, este un singur om, un om nou.

Observăm din Galateni 3:27-29; Coloseni 3:11, că creştinii prin unirea lor cu Cristos, şi-au pierdut identitatea, naţionalitatea, rasa, sexul, sau chiar starea socială, şi au devenit: „una în Hristos”; traducerea corectă din textul grecesc este: „toţi sunteţi unu în Hristos Iesus” (NTTF – 2008).

Înseamna aceasta că în Cristos nu mai este bărbat şi femie? Dintr-un unghi da, dintr-altul nu, căci tot Pavel face o departajare între sexe când spune în 1Corinteni 11:11: „Totuşi, în Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.” Iată că „în Domnul”, există şi femeie şi bărbat, şi tot în Domnul (Cristos), nu există bărbat şi femeie. Este interesant!

Acum cu siguranţă că aceste afirmaţii nu se contrazic, nu putem anula o afirmaţie pe baza altei afirmaţii; ci, cu siguranţă că aceste afirmaţii se complectează şi astfel ne oferă un tablou complet din două unghiuri diferite. Cele două tipuri de afirmaţii descriu din unghiuri diferite, starea noastră în Cristos.

În timp ce în Galateni 3:27-29; Coloseni 3:11, se arată că credincioşii de diferite sexe, naţionalităţi, nivele sociale, devin „unu”, adică un om nou, o persoană îmbrăcată cu Cristos, o manifestare a lui Cristos, căci textul spune că „Hristos este totul şi în toţi.” În contextul din Galateni 3, Pavel pune în contrast legea care despărţea pe iudeu de celelalte naţiuni, cu omul cel nou, fiu al lui Dumnezeu prin credinţă în Isus, şi îmbrăcat cu Cristos, în care iudeul cu grecul este egal. Iar în contextul din Coloseni 3, Pavel face un contrast dintre starea omului vechi, umblarea lui, şi îmbrăcarea cu omul cel nou, în care nu mai există diferenţe sexuale, naţionale, sociale; ci, Cristos este totul.

Iată că în ambele pasaje biblice, este vorba de natura nouă spirituală cu care se îmbracă un creştin, aceea natură nouă, care aduce chipul lui Cristos, prin care creştinul devine manifestarea lui Cristos pe pământ (Galateni 1:15,16; 2:20; vezi şi 2Corinteni 4:11). Din punt de vedere al calităţilor creştine, a roadei Duhului Sfânt (Galateni 5:22,23), nu există: bărbat, femeie, iudeu, grec, liber, sclav, ci toţi cei ce sunt în Cristos au aceiaşi roadă, aceleaşi calităţi creştine.

Astfel, în Galateni 3:27-29; Coloseni 3:11, creştinul este privit aici din punct de vedere al calităţilor creştine, al omului cel nou, nu din punct de vedere fizic, sau din punct de vedere al diferenţelor de chemare, daruri, slujbe, roluri. Cu siguranţă că omul nou cu calităţi ca: dragostea, bunătatea, bucuria, credincioşia, pacea, etc. (Galateni 5:22,23) nu are sex, aceste calităţi, acest om nou, fiind prezent şi în femeie şi în bărbat, cu alte cuvinte şi femeia şi bărbatul în Cristos au acelaşi caracter, acelaşi Cristos se manifestă prin ei. Deoarece, credinciosul s-a lepădăt de sine şi murind faţă de el, nu mai trăieşte el, ci Cristos trăieşte în el (Galateni 2:20; Filipeni 1:21; Coloseni 3.3,4). Astfel, creştinii sunt manifestarea lui Cristos, a calităţilor Lui, aşa cum spune Pavel: „...să descopere pe Fiul Său în mine...” (Galateni 1:15,16; vezi şi 2Corinteni 4:11).

Prin urmare, ei Îl lasă pe El să se manifeste în ei şi prin ei; încât ei îşi pierd într-un fel identitatea, după cum se spune şi în Coloseni 3:11: „Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” (vezi şi Efeseni 2:14,15).

Un al mod prin care bărbatul şi femeia sunt una, este în cadrul căsătoriei în care cei doi devin un singur trup, lit. din greacă: „o singură carne” (Matei 19:5). Cei doi sunt două persoane distincte (Matei 19:4-6), dar prin unirea conjugală ei devin un trup sau o singură carne!

Un exemplu spiritual în acest sens, este creştinul şi Domnul sunt două persoane, însă ca unire a duhului suntem ‚un singur Duh’ cu El (1Corinteni 6:17).

Dacă din aceste două puncte de vedere, bărbatul şi femeia sunt una, fără o diferenţă între ei, există cel puţin trei perspective în care bărbatul cu femeia sunt diferiţi unul de altul, după cum urmează:

1) Creştinul este o manifestare a lui Cristos, dar el este şi o parte din Cristos, sau un mădular din trupul lui Cristos care se difernţează de alte mădulare (1Corinteni 12:12-28). Astfel, chiar în Domnul, bărbatul se distinge de femeie, căci în trupul lui Cristos există diferenţă între mădularele tari şi slabe (1Corinteni 12:22), fiindcă fiecare suntem mădulare distincte în trup, cu roluri, slujbe şi lucrări diferite (1Corinteni 11:3,11; 12:12,13).
2)Din punct de vedere natural (firesc), bărbatul rămâne tot bărbat, femeia tot femeie. Ei se complectează unul pe altul, au fost creaţi diferiţi din punct de vedere anatomic, tocmai pentru a se complecta unul pe celălalt.

3) Bărbatul în alte texte se diferenţiază de femeie ca rol şi poziţie, căci el a fost creat primul (vezi 1Timotei 2:11-13), dar ei ca om nou, având aceleaşi calităţi creştine sunt „unu”, însă ca ordine, în rânduiala lui Dumnezeu, ei sunt doi, iar bărbatul este capul femeii (1Corinteni 11:3).

În adunare toţi suntem unu, toţi purtăm acelaşi chip, aceleaşi calităţi creştine, părtaşi la acelaşi har al vieţii (1Petru 3:7), însă din punct de vedere al rânduielii divine, ca mădulare în trup, există servicii (slujbe) de conducere, care sunt expresia ordinii divine (1Corinteni 12:28-30).

Biblic este să acceptăm ambele adevăruri, bărbatul cu femeia pot fi unu (omul nou ce Îl reflectă pe Cristos), şi din punct de vedere al unirii conjugale (Matei 19:5), însă din alt unghi, ei sunt doi, din punct de vedere fizic, din punct de vedere al mădularelor diferite cu diferite roluri şi slujiri, şi din punct de vedere al rânduielii divine, unde bărbatul este capul femeii.

Cei ce nu acceptă ambele adevăruri despre bărbat şi femeie, se opun ordinii, rânduielii, şi diferenţierii create de Dumnezeu, şi acest lucru este o urâciune în faţa lui Dumnezeu (Deut. 22:5). Ba mai mult, este o mândrie fantastică să spui că eşti mai deştept ca Dumnezeu şi că Dumnezeu a greşit când a rânduit aceste difernţe şi că acum în sec. XX şi XXI, trebuie rearanjată ordinea corectă. Biblia însă ne învaţă să rămânem la înţelepciunea lui Dumnezeu şi să nu mutăm hotarele rânduite de El (1Corinteni 3:18; Deuteronom 19:14).