Să învăţăm de la animale!

Biblia ne încurajează uneori să învăţăm de la unele animale, unele lucruri folositoare pentru viaţa noastră. De pildă, Solomon vorbeşte în acest sens despre hărnicia furnicii şi despre cum leneşul poate învăţa de la ea, în Proverbe 6:6-11.

Sau chiar Isus spunea în Matei 6:26: „Uitaţi-vă la păsările cerului...” Astfel Isus ne-a îndemnat să analizăm viaţa animalelor pentru a creşte în credinţă.

Aş dori să vorbesc puţin despre gâştele sălbatice. Oare ce vom putea învăţa de la ele?

Într-o revista ştiinţifică, unde se descriau „gâştele sălbatice”, se descriau următoarele aspecte:

Gâştele zboară în stoluri, ele nu zboară separat, la întâmplare, pentru că nici o gâscă nu poate parcurge distanţa singură. Ele au fost create să zboare în formaţia lor caracteristică în formă de V. Când o pasăre bate din aripi, mişcarea aerului creată astfel conferă un curent ascendent, uşurând greutatea din spatele ei.

Fiecare pasare ajuta prin bătaie aripilor ei zborul pasării ce îi urmează. Împreună eficacitatea stolului în zbor este cu 71 % mai mare decât daca fiecare gâsca ar zbura de una singura.

Chiar gâştele mai slabe sau mai bătrâne pot face astfel călătoria, ele reuşesc împreună ceea ce nu reuşesc niciodată separat. În lumea gâştelor, cele în vârstă, cele foarte tinere şi cele bolnave, sunt protejate la coada stolului. Dar ele nu sunt izolate, desconsiderate sau considerate inutile, căci din spatele stolului, se porneştee un gâgâit ce porneşte corul întregului stol şi astfel cele din vârful stolului sunt încurajate de gâgâitul celor de la coada stolului.

În mod asemănător, în biserică, oamenii care împărtăşesc aceeaşi direcţie de gândire şi acelaşi simţ comunitar pot ajunge mai repede şi mai uşor acolo unde vor, fiindcă în umblarea lor, ei se sprijină reciproc unii pe alţii. Când gâsca din fruntea stolului oboseşte, ea ocupa o poziţie din spatele formaţiei şi o alta gâsca îi ia locul în conducerea stolului. Este important ca şi în biserica să ne rotim în îndeplinirea lucrărilor solicitante, astfel ca nimeni să nu ajungă până la epuizare. Gâştele din spatele stolului scot strigate prin care le încurajează pe cele din fruntea stolului în păstrarea ritmului de zbor. În biserica trebuie sa ne încurajam permanent unii pe alţii în participarea activa la lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Când o gâsca iese din formaţie, ea simte imediat rezistenta crescută a aerului ce i se opune când încearcă sa zboare de una singura. O gâsca înţeleptă se întoarce neîntârziat în formaţie, ca sa poată beneficia de puterea de zbor a stolului.

Daca avem măcar atâta înţelepciune cât o gâsca sălbatică, vom rămâne „în formaţie” cu membrii bisericii care se îndreaptă în aceeaşi direcţie cu noi!

Când o gâsca se îmbolnăveşte sau e rănită şi iese din formaţie, alte doua gâşte o urmează şi o însoţesc la sol, ca sa o ajute şi sa o apere. Ele rămân cu gâsca respectiva până ce aceasta poate să-şi reia din nou zborul sau până când moare. Apoi toate trei încearcă să se alăture unui alt stol de gâşte sălbatice.

În adunare (biserică) trebuie sa ne îngrijim cu dragoste de cei bolnavi şi răniţi, de cei rămaşi în urmă, trebuie să le dăm har, şi un timp, până ce câştigă din nou putere şi pot la rândul lor să se ocupe cu dragoste de alţii.

Biblia spune în Evrei 10:24,25: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie.” (vezi şi Evrei 12:12-15 ).

Promisiunea lui Dumnezeu pentru oamenii Lui este că „El [Dumnezeu] îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul” (Psalmi 103:5). Ce însemnă aceasta?

În cazul vulturilor, procesul întineririi este unul foarte dureros, dar necesar, atât pentru o prelugire a vieţi, precum şi pentru o întinerire a ciocului, unghiilor, penelor, o uşurare a traiului!

Din specia vulturilor, vulturul pleşuv trăieşte cel mai mult. Poate atinge vârsta de 70 de ani. Dar ca să ajungă la această vârstă, vulturul la 40 de ani trebuie să ia o decizie grea. Pe la 40 de ani, unghiile sale lungi şi flexibile nu mai sunt capabile să îi care pradă, ciocul lung şi ascuţit i se înconvoaie şi nu mai poate mânca, aripile grele şi îmbătrânite, de ani şi de grosimea penelor, îl înfrânează şi îi obosesc muşchii pieptului, îngreunându-i astfel zborul. Şi atunci, vulturul are două opţiuni: să moară, sau să se schimbe printr-un proces foarte dureros!

Procesul de schimbare îi cere vulturului să zboare pe un vârf de munte, acolo el îşi loveşte continuu ciocul încovoiat de stâncă, până când acesta se rupe. După ce i se regenerează ciocul, îşi smulge unghiile. După ce noile unghii apar, începe să îşi smulgă penele îmbătrânite. Astfel, după un proces de cca. 5 luni (150 de zile), vulturul întinereşte, el îşi reia faimosul zbor pntru care a fost creat, şi mai trăieşte încă 30 de ani.

Ce însemnă aceasta pentru creştini? Există situaţii în viaţa creştinului când el fie trebuie să se schimbe, fie va muri spiritual, fiind împovărat de slăbiciuni, de răni emoţionale sau spirituale, rutină, obiceiuri greşite, oboseală, anumite legături străine peste viaţa lui, anumite păcate care îl trag în jos, şi de care nu a reuşit să se lase, anumite compromisuri care acum aduc mult balast în viaţa lui, care-l trag în jos. Dacă creştinul alege să se schimbe, este posibil ca schimbarea să fie foarte dureroasă, mai ales la o anumită vârstă, schimbările, operaţile sunt dureroase şi grele, dar necesare!

Mulţi preferă să renunţe, unii se amăgesc cu gândul că oricum ei sunt mântuiţi, că este bine şi aşa cum sunt, sau cu gândul că şi-au încheiat mandatul pe pământ. Însă vine ziua când Domnul le dă harul să recupereze ce au pierdut în viaţa lor (1Samuel 30:1-19), să îşi schimbe viaţa după voia lui Dumnezeu. Sau Domnul Isus le cere lucruri noi în viaţa lor, paşi prin credinţă, El îi poate chema la lucrări şi misiuni, la care ei nu s-au gândit, pe care ei le pot vedea, ca fiind peste puterea lor.

Dar Dumnezeu le promite că dacă ei se vor sacrifica, dacă ei vor lua crucea, şi Îl vor urma pe Domnul ori unde Acesta îi cheamă (comp. Ap. 14.4), ei vor întinneri ca vulturii, El le va sătura viaţa cu bunătăţi.

Iubite frate sau soră, chiar dacă lucrarea lui Dumnezeu este făcută de vase de lut, vase slabe, să nu uităm, căci chiar în aceste vase slabe, poate locui şi lucra puterea nespus de măreaţă a lui Dumnezeu (2Corinteni 4:7). Domnul ne poate cere să ieşim din zona noastră de confort şi să ne punem la dispoziţia Lui. Promisiunea Lui, chiar pentru cei în vârstă, pentru cei sleiţi de puteri este: „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu ostenesc” (Isaia 40:28-31). Dumnezeu îţi poate înnoi puterea, te poate face să zbori ca vulturii, să întinereşti ca vulturii, El te poate duce pe aripi de vultur (Exodul 19:4), aşa cum îşi duce vulturul puii (Deuteronomul 32:11). Întrebarea este: vei accepta provocarea, vei asculta de glasul Lui, vei accepta chemarea Lui, vrei să întinereşti ca vulturul? Chiar dacă chemarea divină, pretinde o schimbare dureroasă în viaţa ta, în modul tău comod de viaţă, poate Dumnezeu îţi cere să te muţi în altă localitate pentru lucrarea Lui. Poate Dumnezeu îţi cere să posteşti mai mult, să te rogi zi şi noapte ca prorociţa Ana (Luca 2:37). Poate Dumnezeu îţi cere să-ţi rededici viaţa Lui, să ai un nou început, să cauţi voia Lui, sfinţenia Lui în viaţa ta! Ce vei face?

Iubite cititor, fi încredinţat, promisiunea lui Dumnezeu este sigură, Dumnezeu poate adăuga ani la viaţa ta, Domnul Isus Cristos poate să te vindece, să te ridice de pe patul de suferinţă, să te folosească din nou în lucrarea Lui, El îţi poate da un nou început, o nouă viaţă! Nu te uita la trupul tău îmbătrânit de zile (Romani 4:19-21), nu te gândi: „las pe alţii să se implice în lucrarea lui Dumnezeu”; nu, Dumnezeu te cheamă pe tine, auzi tu chemarea Lui, eşti tu la dispoziţia lui Dumnezeu? Spui tu ca şi profetul Isaia:„Iată-mă trimite-mă”!? (Isaia 6:8).

Iubite cititor, poate eşti chiar acum pus faţă în faţă cu provocarea, ce vei face? Vei fi dispus la sacrifici, la dureri, la schimbări ca vulturul, sau vei da înapoi, ce vei alege: viaţa, adevărata viaţă trăită în voia lui Dumnezeu, viaţa din belşug cum o numeşte Domnul Isus (Ioan 10:10), sau moartea, lâncezeala, comoditatea, confortul, rutina, obişnuinţa, lenea? Auzi tu glasul bunului Păstor care te cheamă? El şi-a dat viaţa pentru oile sale, eşti tu gata să-ţi dai viaţa pentru El, punând-o în slujba Lui?

Cuvântul lui Dumnezeu te îndeamnă: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!” (Psalmul 103:2). Dar tot Cuvântul lui Dumnezeu îţi promite: „El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate bolile tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul”.