Cum să rezolvăm neînţelegerile dintre fraţi

Într-o adunare, pot apărea neînţelegeri între fraţi (Fapte 15:39), și între surori (Filipeni 4:2).

Cauza primară din care apare un conflict, este carnea păcătoasă, așa cum spune Pavel: “Însă sunt arătate faptele cărnii, care sunt:…duşmănii, ceartă, gelozie, mânii, ambiţii, dezbinări, erezii, invidii…” (Galateni 5:19-21, SCC).

Pentru a elimina neînțelegerile, este nevoie ca toți să-și cruficice carnea și să umble în Spirit, după voința lui Dumnezeu, în Christos (Galateni 2:20; Galateni 5:22-25; 1Petru 4:2).

Până când vor ajunge toți maturi sau perfecți, adică la revenirea Domnului (Efeseni 4:13), avem în Scripturi câteva sfaturi de rezolvare în dragoste a conflictelor, ceea ce va duce la pace între frați și surori!

Neînțelegerile dintre frați, în general i-au 4 forme:

1) Certurile doctrinale:

Neînțelegerile din domeniul doctrinei, se întâmplă când acei frați, nu au studiat cu atenție Scripturile și literatura creștină, și se ajunge ca doi frați să se contrazică, sau chiar se pot face chiar două tabere (partide) cu interpretări diferite, ca și în Corint (1Corinteni 11:18-19)! Din această cauză apostolul Pavel a scris adunării din Corint spre corectare (1Corinteni 1:10-16)! Astfel, conducătorii trebuie să vegheze ca să nu apară diviziuni, ci adunarea să fie unită (1Corinteni 1:10).

Iar frații conducători au datoria să învețe corect adunarea (2Timotei 2:15), și să să fie în stare “să şi încurajeze prin învăţătura cea sănătoasă, cât şi să mustre pe cei contrazicând” (Tit 1:9).

Toți creștinii trebuie să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu, cât și de mai mari lor rânduiți de Dumnezeu să învețe (1Corinteni 12:28; Evrei 13:17; 2Corinteni 2:17; 2Corinteni 4:2).

Un om care nu ascultă de adevăr, după prima și a doua mustrare, este exclus (Tit 3:10; Romani 16:17-18).

În cazul în care acel subiect care a stârnit contrazicerea, nu a fost analizat până atunci în literatura explicativă a Bibliei și de îndrumare a poporului lui Dumnezeu, trebuie să urmăm precedentul din Fapte 15, de a apela la conducerea centrală sau la supraveghetorii poporului Domnului, care vor analiza subiectul dacă este Biblic sau dacă este un subiect care merită analizat, iar prin călăuzirea Spiritului, vor da un răspuns, prin articole, predici, etc. (Fapte 15:23,30,32; Fapte 16:4-5).

Să vedem în continuare:

2) Jignirile prin cuvinte sau fapte, sau poticnirea datorită neascultării de Cuvânt a unui frate sau soră:

Atunci când un frate sau soră este jignit, fie direct prin cuvinte, gesturi, atitudine, fapte necuvincioase, la adresa lui, sau indirect, este rănit de păcatul unui frate sau surori, trebuie să punem în practică: Matei 18:15-18. Nu trebuie să bârfim sau să popularizăm păcatul fratelui sau unei surori, nici să ne plângem de jignire (Iacob 4:11-12; Iacob 5:9), ci trebuie să rezolvăm dacă se poate problema între noi și cel ce ne-a rănit, grabnic, după Cuvânt și în dragoste! – Iacob 1:19; Efeseni 4:26.

Domnul ne-a învățat: “Iar dacă are să păcătuiască fratele tău, mergi şi dovedeşte-i vina între tine şi el singur. Dacă are să asculte de tine ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu are să te asculte, ia cu tine încă unu sau doi; ca pe gură de doi martori sau de trei să fie stabilit orice cuvânt. Iar dacă are să refuze să asculte de ei, spune adunării; dacă însă şi de adunare are să refuze să asculte, să fie pentru tine precum este păgânul şi vameşul. Adevărat vă zic: oricâte aveţi să legaţi pe pământ, vor fi legate în cer; şi oricâte aveţi să dezlegaţi pe pământ vor fi dezlegate în ceruri” (Matei 18:15-18, SCC).

Astfel încă de la prima întâlnire, între noi și cel care a greșit, trebuie să avem ca scop să-l câștigăm pe fratele!

Dacă el își recunoaște vina și își cere iertare, datoria noastră este să îl iertăm (Efeseni 4:32).

Dacă fapta lui se repetă de mai multe ori, trebuie ajutat de păstori ca să îl învețe înfrânarea, să-l ajute spiritual, însă dacă păstorii vor vedea că acest om și-a cerut iertare în mod formal, și el nu se silește să nu mai facă răul, poate fi disciplinat, sau chiar exclus.

Revenind la sfatul din Matei 18:15-18, în cazul în care cel mustrat nu ascultă, vom chema mai un frate sau doi ca martori la discuția noastră. Dacă nu ascultă nici de ei, atunci vom face de cunoscut adunării, urmând următoarea procedură:

1) vom informa conducerea;

2) conducerea va organiza o adunare generală, unde pe baze mărturiei a cel puțin doi martori (2Corinteni 13:1), acel frate va fi mustrat, fiind de față întreaga adunare.

Însă, dacă nici așa nu v-a asculta, atunci el va fi exclus de adunarea lui Christos care are autoritatea să lege (nu ierte) sau să dezlege (ierte) un anumit păcat! – 1Corinteni 5:9-13.

3) Diferențele de viziune:

Între frați, chiar între frați lucrători pot apărea diferențe de viziune asupra lucrării, ca de pildă: acest bolnav trebuie vindecat prin ungere sau prin punerea mâinilor? Trebuie să mergem în localitatea x sau y pentru lucrare. Trebuie să predicăm azi învierea lui Christos sau venirea Sa, etc.

Chiar între apostoli a apărut o diferență de viziune între Pavel și Barnaba, dacă să îl i-a pe Marcu în lucrare sau să nu-l ia (Fapte 15:37-39).

Diferențele de viziune, sunt tot din cazuza că frații sau surorile nu au ajuns maturi (comp. cu Filipeni 3:15), și astfel au nevoie ca Dumnezeu să-i lumineze, să-i desăvârșească!

Diferențele de viziune pot fi rezolvate prin a permite ca Dumnezeu să ne lumineze, astfel Dumnezeu care are răbdare cu cei slabi, este un exemplu pentru noi ca și noi să avem răbdare cu cei mai slabi ca noi (2Petru 3:9; Romani 15:1-2; 1Tesaloniceni 5:14).

Într-o echipă de lucrători în mod normal trebuie să fie un conducător, de care celălalt să asculte (Tit 1:5), în anumite cazuri, se poate apela la alți frați și mai avansați spiritual pentru a clarifica anumite probleme din echipa de lucrători (comp. cu Luca 9:46-48).

În cel mai rău caz, anumiți lucrători pot să își schimbe partenerul, după mai multe încercări eșuate, și a forma o nouă echipă! Astfel, în Biblie uneori pe parcursul timpului, echipele se mai schimbau, astfel îl găsim pe Petru care inițial îl avea ca partener pe fratele lui Andrei, ca ulterior să îl aibă pe Ioan fiul lui Zebedei (Fapte 8:14), iar Pavel ca având mai târziu ca partener pe Sila (Fapte 15:40; Fapte 17:10), iar apoi și pe Timotei, chiar dacă era de vârstă diferită (Fapte 16:1-3; 2Corinteni 1:1; Coloseni 1:1), iar Barnaba pe Marcu vărul lui (Fapte 15:39; Coloseni 4:10).

4) Diferențele de obiceiuri, stiluri, moduri de viață:

Creștinii pot veni din popoare diferite, culturi diferite, familii cu principii diferite, ceea ce duce ca ei să fie diferiți în lucruri pe care Cuvântul lui Dumnezeu nu le condamnă, și unde avem o anumită libertate.

Apostolul Pavel vorbește de această libertate în Romani 14, când vorbește de anumiți frați care mâncau carne, iar alții doar verdețuri, unii proveniți din iudaism, țineau postul din ziua ispășirii, alți nu-l țineau, sfatul divin era: “Cine eşti tu cel judecând pe un servitor al altuia? Pentru domnul lui stă sau cade el; dar va sta, pentru că Domnul poate să îl facă să stea” (Romani 14:4,9-13, SCC). Noi nu avem dreptul să judecăm un frate sau soră doar pentru faptul că este diferit de noi, sau că are obiceiuri diferite de majoritate!

Doar călcarea Cuvântului lui Dumnezeu, ne dă dreptul să mustrăm și atunci o facem în dragoste (1Corinteni 16:14), cu spiritul blândeței (Galateni 6:1) și cu scopul de a-l câștiga pe fratele de partea dreptății (Matei 18:14).