Lucrarea darului vorbirii în limbi în Faptele Apostolilor

Să cercetăm toate pasajele care fac referire la darul vorbirii în limbi, precum și pasajele care lasă să se înțelegă că a fost darul vorbirii în limbi fără a se menționa expresia în sine, pentru a vedea, cine a primit acest dar, cum s-a manifestat acest dar, și în ce scopuri s-a dat de către Dumnezeu prin Fiul și Spiritul Sfânt:

Primul caz: Penticosta

Fapte 2:1-4, SCC: „Şi împlinindu-se ziua Cinzecimii, erau toţi împreună într-acelaşi loc. Şi deodată, din cer, s-a făcut un sunet ca adus de un vânt violent, şi a umplut casa întreagă unde şedeau ei. Şi au văzut împărţindu-li-se limbi ca de foc, şi s-a aşezat câte una pe fiecare dintre ei. Şi toţi au fost umpluţi de Spirit Sfânt; şi au început să vorbească alte limbi, după cum le dădea Spiritul să rostească”.

Cine a primit acest dar în ziua Penticostei?

Mulți cred că cei care au primit Spiritul Sfânt la Penticosta au fost cei o sută douzăzeci de frați adunați, care sunt descriși în Fapte 1:15-26, alții cred că e vorba de apostolii adunați împreună cu femeile şi fraţii lui Iesus ca și în Fapte 1:13-14.

Însă în Fapte cap. 2, doar cei doisprezece apostoli ai lui Cristos, erau adunaţi în ziua Penticostei, de unde știm lucrul acesta?

1) Lor le promite Domnul botezul în Spirit în Fapte 1:2-8; 2) În Fapte 2:14, SCC, ni se spune clar că: “Petru, stând împreună cu cei unsprezece, a ridicat vocea lui şi le-a vorbit: „bărbaţi iudei şi toţi cei locuind în Ierusalim; să vă fie cunoscută aceasta, şi ascultaţi cuvintele mele!”. Deci fraza din Fapte 2:1, SCC: “Şi împlinindu-se ziua Cinzecimii, erau toţi împreună într-acelaşi loc”, se referă la „toţi” apostolii (cei doisprezece), nu la toți discipoli pe care îi avea Iesus, și nici la toți creștinii din Ierusalim! Cei doisprezece apostoli puteau vorbi în cele 14 dialecte descris în Fapte 2:7-11, deoerece unul sau mai mulți, puteau vorbi în mai multe limbi, nu doar într-una!

Cum s-a manifestat acest dar?

Textul ne spune: “Şi deodată, din cer, s-a făcut un sunet ca adus de un vânt violent, şi a umplut casa întreagă unde şedeau ei. Şi au văzut împărţindu-li-se limbi ca de foc, şi s-a aşezat câte una pe fiecare dintre ei. Şi toţi au fost umpluţi de Spirit Sfânt; şi au început să vorbească alte limbi, după cum le dădea Spiritul să rostească” – Fapte 2:1-3, SCC.

Botezul în Spirit a celor doisprezece apostoli, a fost primirea Spiritului Sfânt sub forma unui dar al vorbirii în alte limbi, prezența Spiritului a fost atât de puternică încă a avut ca efecte pe lângă vorbirea în limbi “după cum le dădea Spiritul să rostească”, și “un sunet ca adus de un vânt violent” chiar Spiritul Sfânt a fost vizibil sub forma unor: “limbi ca de foc”.

Cei doisprezece apostoli au fost botezaţi în Spirit Sfânt şi au primit ca dar spiritual, darul vorbirii în alte limbi omeneşti, însă necunoscute pentru ei, care erau galilieni și cunoșteau doar ebraica, și anumite cuvinte în arameică.

Acest dar supranatural de la Dumnezeu prin Spiritul, a adus o înțelepciune de a vorbi în alte limbi cunoscute pentru auditoriu, dar necunoscute de cei ce vorbeau, fiindcă vorbeau după cum le dădea Spiritul să vorbească, controlul în vorbire nu îl avea omul, nu era o vorbire ca efect al gândirii, ci o vorbire ca efect al umplerii cu Spiritul Sfânt, care controla limba lor şi le dădea cuvinte spre premărirea lui Dumnezeu. Această vorbire în limbă dădea apoi putere în mărturie, în predicare (Luca 24:49; Fapte 1:5), precum și dădea viață persoanei care vorbea în limbi și celor care auzeau și înțelegeau limbile (Ioan 7:37-39).

Scopul acestei revărsări:

Scopul trimiterii acestui dar, era ca să înceapă epoca de împlinire a profeţiei lui Ioel: zilele din urmă, și astfel să fie înălțat un popor a lui Dumnezeu, care va primi Spiritul Sfânt (Ioel 2:28) și care Îl cheamă pe Iehova (Ioel 2:32). Ușa de a intra în acest popor, era deschisă pentru toți din Israel, căci “oricine” va chema Numele lui Iehova va fi salvat (Ioel 2:32). Însă doar o rămășiță din Israel au primit Spiritul și au fost o lumină pentru națiuni (Romani 9:27,29), doar ei erau cu adevărat circumciși în inimă (Romani 2:28-29), erau cu adevărat Israelul lui Dumnezeu (Romani 9:6; Galateni 6:16), și au devenit rădăcina care urma să țină și pe oameni dintre națiuni altoiți în măslin în poporul lui Dumnezeu (Romani 11:13-18).

Profeția din Ioel va mai avea o împlinire la timpul sfârșitului, înainte de ziua lui Iehova, când se vor trezi unii din Israel, despre care vorbește profetul Daniel 11:33; Daniel 12:3, GBV 2001: “Şi cei înţelepţi din popor vor învăţa pe mulţi…Şi înţelepţii vor străluci ca strălucirea întinderii cereşti, şi cei care întorc pe cei mulţi spre dreptate, ca stelele, pentru totdeauna şi pentru eternitate”.

Peste acești înțelepți și chiar peste casele lor (părinții lor, copiii lor, sclavii lor) li se va turna Spiritul Sfânt sub forma de darul profeției, și vor primi de la Dumnezeu: vise, viziuni, profeții (Ioel 2:28-29).

Și aceștia vor constitui o sămânță de trezire pentru ceilalți evreii!

Ploaia târzie a Spiritului Sfânt ce va cădea peste evrei ce vor ține legea și se vor închina la templu din Ierusalim reconstruit, dar se va finaliza în epoca actuală cu o ultimă aversă, atunci când Îl vor vedea pe Iesus revenind, și va fi turnat peste ei un spirit de rugăciune și îndurare (Zaharia 12:10), este vorba de o treime din ei, care se vor trezi și vor rămâne pe pământ în mileniu (Zaharia 13:8-9).

Însă, la prima împlinire a acestor promisiuni din Ioel 2:28-29, s-a împlinit la Penticosta din anul 30 d.Ch., s-a făcut prin primirea botezului în Spirit, care s-a manifestat în exterior prin vorbirea în alte limbi, indicând astfel că botezul în Spirit are acest semn exterior: vorbirea în alte limbi, și poate fi numită: primirea darului Sfântului Spirit (Fapte 2:38).

Lucrarea din Fapte 2:1-4, este și împlinirea atât a promisiunii lui Ioan Botezătorul despre Iesus care va boteza în Spirit Sfânt (Matei 3:11; Ioan 1:29-34), cât şi împlinirea promisiunii lui Iesus de după înviere că le va trimite Spiritul Sfânt cu scopul de a primi putere și de a-I fi martori lui Iesus (Luca 24:49; Fapte 1:5).

Să vedem în continuare, un alt moment când s-a revărsat acest dar și cu ce scop:

Al doilea caz: Rugăciunea ca reacție la persecuție

Fapte 4:24-31, SCC: „Iar ei auzind, au ridicat într-un cuget o voce către Dumnezeu, şi au zis: Stăpâne! Tu, Cel făcând cerul şi pământul şi marea şi toate cele din ele; Cel zicând prin Spirit Sfânt, prin gura servitorului Tău David, tatăl nostru: „de ce s-au înfuriat naţiuni, şi nişte popoare gândesc deşertăciuni? Regii pământului s-au ridicat, şi conducătorii s-au strâns împreună împotriva lui Iehova, şi împotriva Christosului Său.” Deoarece, într-adevăr, în cetatea aceasta, asupra Servitorului Tău Sfânt Iesus, pe care L-ai uns; s-au strâns împreună Irod, cât şi Ponţiu Pilat, împreună cu naţiuni şi popoare ale lui Israel; ca să facă câte mâna Ta şi sfatul Tău au hotărât dinainte să se facă. Şi pentru cele de acum; Iehova, uită-Te la ameninţările lor, şi dă sclavilor Tăi să vorbească cu toată îndrăzneala; întinzând mâna Ta pentru vindecare şi pentru a fi făcute semne şi minuni prin Numele Servitorului Tău Sfânt: Iesus. Şi rugându-se ei, s-a clătinat locul în care erau strânşi împreună; şi au fost umpluţi toţi de Spiritul Sfânt, şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”.

Acesta este unul din psajele din cartea Faptele apostolilor, unde nu se menționează direct expresia: vorbirea în alte limbi, dar ea se subînțelege!

Cine a primit acest dar în Fapte 4:31?

Apostolii Petru și Ioan după ce au fost târâți în fața sinedriului (Fapte 4:3-23), și le-au dat mărturie despre învierea lui Iesus, chiar prin vindecarea acelui șchiop de la poarta templului (Fapte cap. 3), sinedriu i-au amenințat și le-au dat drumul din cauza fricii de locuitorilor Ierusalimului care au fost martori la o minune evidentă, pe care nici cei din sinedriu nu o puteau contesta.

Ca reacție la această amenințare a sinedriului, apostolii Petru și Ioan au venit la frații lor adunați și împreună s-au rugat într-un cuget și au cerut ca “să vorbească cu toată îndrăzneala; întinzând mâna Ta pentru vindecare şi pentru a fi făcute semne şi minuni prin Numele Servitorului Tău Sfânt: Iesus. Şi rugându-se ei, s-a clătinat locul în care erau strânşi împreună; şi au fost umpluţi toţi de Spiritul Sfânt, şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”.

Putem parafraza cererea lor prin a spune că ei au cerut daruri spirituale prin care: 1) să predice cu îndrăzneală; 2) daruri de vindecare, darul minunilor.

Imediat Dumnezeu ca răspuns la cererea lor a trimis Spirit Sfânt de s-a clătinat locul, și au fost umpluți cu Spirit Sfânt, la fel ca în Fapte 2:4, adică au vorbit în limbi, și ca efect al limbilor vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Ba mai mult, în Fapte 5:15,16, este relatat, cum apostolii au făcut minuni și vindecări, ei primind daruri mai puternice decât cele inițiale primite după botezul lor în apă (Matei 10:1; Luca 9:1), chiar umbra lui Petru vindeca, darul limbilor le-a dat o mai mare putere și în exercitarea darurilor de vindecare și al minunilor.

De unde știm că ei au primit darul vorbirii în limbi pe lângă darul vindecărilor și al minunilor?

Care este darul pentru putere în predicare, pentru îndrăzneală în vestire?

Cum s-a manifestat acest dar în Fapte 4:31?

“Dar veţi primi putere, venind Spiritul Sfânt peste voi; şi veţi fi martori ai Mei în Ierusalim, şi în toată Iudeea şi Samaria, şi până la capătul pământului” – Fapte 1:8, SCC. Este darul limbilor care cei doisprezece apostoli l-au primit în Fapte 2:1-4, iar adunarea din Ierusalim formată din cei o sută douăzeci (Fapte 1:15-26), l-au primit l-a rugăciunea din Fapte 4:24-31.

Adunarea din Ierusalim era formată din peste trei mii de frați, ei se adunau împărțiți în mai multe grupuri prin case particulare, creștinii nu aveau o clădire mare să încapă câteva mii de suflete (Fapte 2:41-47; Fapte 5:42). Dumnezeu a considerat ca să le de-a darul limbilor în ordinea în care ei s-au creștinat, deci era normal ca cei o sută douăzeci, adunați inițial în Ierusalim (Fapte 1:15) să primească botezul în Spirit.

Scopul acestei revărsări:

Textul precizează: “au fost umpluţi toţi de Spiritul Sfânt, şi vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Ca și în Fapte 2:4, și aceștia au fost umpluți cu Spirit, adică botezați în Spirit, vorbeau în limbi, cu scopul ca să primească putere, iar apoi: “vorbeau cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”.

Să vedem în continuare, un alt moment când s-a revărsat acest dar și cu ce scop:

Al treilea caz: Punerea mâinilor apostolilor peste samariteni

Fapte 8:15-19, SCC: „care coborându-se, s-au rugat pentru ei ca să primească Spirit Sfânt. Pentru că El, nu era căzut peste nici unu dintre ei; ci, au fost numai botezaţi în Numele Domnului Iesus. Atunci au fost puse mâinile peste ei, şi au primit Spirit Sfânt. Văzând însă Simon că prin punerea mâinilor apostolilor este dat Spiritul Cel Sfânt, le-a adus bani, zicând: Daţi-mi şi mie autoritatea aceasta; ca, asupra căruia am să pun mâinile, să primească Spirit Sfânt”.

Cine a primit acest dar în Samaria?

După ce Filip a predicat Evanghelia în Samaria, bărbaţi şi femei au crezut şi s-au botezat fiind renăscuţi din apă şi Spirit (Fapte 8:12). Ulterior apostolii: Petru și Ioan, s-au rugat pentru frați lor samariteni, deveniți creștini, şi și-au pus mâinile peste samariteni ca să primească Spiritul Sfânt şi samaritenii au primit Spiritul Sfânt.

Cum s-a manifestat Spiritul Sfânt?

Se referă primirea Spiritului Sfânt în cazul samaritenilor la botezul în Spirit Sfânt?

Cu siguranţă se referă la botezul în Spirit, din cel puţin trei considerente:

1) Spiritul Sfânt ca renaștere, se primește în botezul în apă (Ioan 3:5; Tit 3:5), doar darurile Spiritului se dau prin punerea mâinilor (1Timotei 4:14; 2Timotei 1:6).

2) Expresia: primirea Spiritului este asociată cu botezul în Spirit, în Fapte 10:44-48; Fapte 11:15-16, unde este relatat cazul din casa lui Corneliu, botezul în Spirit este descris ca fiind: primirea Spiritului Sfânt (Fapte 10:47; Fapte 19:1-6).

3) Din text reiese că ceva s-a manifestat în exterior când apostolii Petru şi Ioan şi-au pus mâinile peste samariteni, deoarece textul ne spune că: “Văzând însă Simon că prin punerea mâinilor apostolilor este dat Spiritul Cel Sfânt”. Este evident că a fost ceva vizibil sau audibil, care l-a convins pe Simon că punerea mâinilor apostolilor, a făcut ca samaritenii proaspăt născuți din nou, să primească Spiritul Sfânt. Să punem întrebarea: Ce NU a văzut Simon? Simon prin lucrarea lui Filip a văzut minuni, vindecări, scoateri de demoni (Fapte 8:6-13), lucrarea făcută prin Filip la pus atât pe el, precum şi pe poporul Samaiei în extaz sau în uimire. În limba greacă este: „exestakenai” = extaziind, uimind (Fapte 8:10), sau „existato” = a fost extaziat, a fost uimit (Fapte 8:13).

Însă primirea Spiritului a fost ceva nou, inedit pentru Simon, la rugăciunea lui Petru şi Ioan, care s-au rugat specific ca samaritenii botezaţi în apă să primească Spiritul Sfânt ca botez (Fapte 8:15,16), Simon era prezent, a auzit cererea lor faţă de Dumnezeu, şi a văzut ceva nou, nu doar lucrarea Spiritului de vindecare şi eliberare ca şi lucrarea făcută de Filip, ci a văzut: primirea Spiritului, sau botezul în Spirit care nu putea fi decât vorbirea în alte limbi după tiparul de la Penticostă, tipar care nu era limitat la evrei sau la Ierusalim, Domnul Isus a spus că discipolii îi vor fi martori când va veni Spiritul peste ei, în Ierusalim, Iudeea, Samaria, şi până la marginile pământului (Fapte 1:8).

Deci în cazul samaritenilor primirea Spiritului a însemnat lucrarea botezului cu Spirit Sfânt, deorece ei înainte, în momentul când au crezut şi s-au botezat în apă au fost născuţi din apă şi Spirit în baia regenerării (Tit 3:5; Evrei 10:22), căci ei nu puteau învia împreună cu Cristos în botez fără lucrarea Spiritului Sfânt din ei (Romani 6:2-5; Coloseni 2:11).

Nu doar, teologii pro limbi spun că a fost vorbire în alte limbi, chiar şi teologi proeminenţi ne-carismatici cum ar fi: teologul contemporant al Noului Testament - F.F. Bruce, precum şi teologul baptistul Dr. A.T. Robertson susţin acelaşi lucru. F.F. Bruce, face această remarcă: „Contextul ne spune, fără nici un dubiu, că primirea Duhului a fost însoţită de manifestări exterioare ca acelea ce au marcat pogorârea Lui peste primii apostoli la Cinzecime” (The Book of Acts, New International Commentary p. 181).

Renumitul teolog baptist, Dr. A.T. Robertson, a scris: „Acest participiu care este al doilea timp aorist activ cuvântului „horau”, arată desluşit că cei ce au primit darul Duhului Sfânt au vorbit în limbi” (World Pictures în the New Testament III p. 107).

În conluzie, această primire a Spiritului, sau botez al Spiritului în cazul samaritenilor, chiar dacă textul în mod explicit nu vorbeşte de vorbire în alte limbi, în mod implicit, se subînţelege că a existat o manifestare exterioară, vizibilă, văzută de Simon, şi care nu putea fi decât vorbirea în limbi în armonie, atât cu celelalte trei relatări care conţin botezuri în Spirit explicite: Fapte 2:1-4; Fapte 10:44-48; Fapte 19:6, şi se armonizează cu principiul expus de Petru în ziua Penticostei că acest dar este pentru toți cei chemați de Iehova Dumnezeu care se căiesc și se botează în Numele lui Iesus (Fapte 2:38-39).

Scopul acestei revărsări:

După ce Filip a predicat Evanghelia în Samaria, bărbaţi şi femei au crezut şi s-au botezat fiind renăscuţi din apă şi Spirit (Fapte 8:12). Ulterior pentru ca creștinii din Samaria să nu cadă în boala de a face o adunare separată de Ierusalim, așa cum strămoși lor au făcut un templu pe Muntele Garizim separat de cel din Ierusalim și se închinau acolo (Ioan 4:20); apostolii călăuziți divin, au trimis în Samaria pe apostolii: Petru și Ioan, și aceştia s-au rugat pentru creștinii și frați lor samariteni, şi și-au pus mâinile peste samariteni ca să primească Spiritul Sfânt şi samaritenii l-au primit.

Scopul trimiterii de Domnul a darului Spiritului peste samariteni a fost pentru a adeveri lucrarea apostolilor din Ierusalim, și a înțelege că ei formează cu iudeii un singur corp, sub conducerea apostolilor, care au învățat de la Fiul lui Dumnezeu calea creștină, și că samaritenii trebuie să se supună hotărârilor apostolilor și conducerii lor (comp. cu Fapte 16:4-5; Evrei 13:17).

Să trecem la un alt caz:

Al patrulea caz: Umplerea cu Spirit a lui Saul (Pavel)

Fapte 9:17, SCC: “Iar Anania s-a dus şi a intrat în casă; şi punând mâinile peste el, a zis: Saul, frate! Domnul m-a trimis la tine; Iesus, Cel arătându-ţi-se pe drumul pe care veneai; ca să vezi iarăşi şi să fi umplut de Spirit Sfânt. Şi îndată a căzut de pe ochii lui, ca nişte solzi, şi a văzut iarăşi; şi ridicându-se, a fost botezat. Apoi luând hrană, a fost întărit; şi a rămas câteva zile cu discipolii cei din Damasc. Şi îndată, el predica în sinagogi pe Iesus; că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Iar toţi cei ascultând erau uimiţi, şi ziceau: nu este acesta cel cotropind în Ierusalim pe cei chemând Numele acesta? Şi aici, pentru aceasta venise; ca, legându-i, să îi ducă la marii preoţi. Saul însă se întărea mai mult; şi îi nedumerea pe iudeii cei locuind în Damasc, dovedind că Acesta era Christosul”.

Cine a primit umplerea cu Spirit Sfânt?

În Fapte 9 este descris cum Saul persecuta adunarea, a venit la Damasc pentru a închide pe bărbați și femei ce erau a “Căii”, însă pe drumul spre Damasc, Domnul i se arată într-o strălucire ce duce la orbirea lui Saul, aceasta îl smerește. Saul fiind orb, trei zile nu mănâncă nimic și nu bea nimic, și Domnul trimite pe un discipol al Său: Anania, care își pune mâinile peste Saul și îi spune de ce își pune mâinile peste el: “ca să vezi iarăşi şi să fi umplut de Spirit Sfânt”.

Deci scopul punerii mâinilor era dublu! Și să fie vindecat de orbire, și să fie umplut de Spirit Sfânt!

Așa s-a întâmplat a fost vindecat de orbire, și a fost umplut de Spirit Sfânt, ca urmare a adeveririi Domnului care i-a dat Spiritul, ca Anania care știa că Saul a persecutat adunarea din Ierusalim și avea nevoie ca Dumnezeu să de-a mărturie despre schimbarea din Saul, astfel Saul a fost botezat în apă de Anania, unde a primit iertarea păcatelor (Fapte 22:16).

Cum s-a manifestat umplerea cu Spirit Sfânt în cazul lui Saul?

Și în cazul lui Saul umplerea cu Spiritul Sfânt s-a manifestat prin darul vorbirii în limbi chiar dacă textul nu precizează explicit această lucrare, de unde știm că afost vorba de limbi?

În primul rând, expresia: “umplut de Spirit Sfânt”, este similară cu Fapte 2:4, unde este la plural căci erau mai mulți nu doar unul, dar acolo umplerea a fost cu darul Sfântului Spirit: vorbirea în alte limbi.

În al doilea rând, care a fost efectul umplerii? 1) Ea trebuia să aibă o manifestare exterioară care să-i adeverească lui Anania că Domnul îl primea pe Saul ca servitor al Său; 2) Al doilea efect este puterea și îndrăzneala în predicare, textul ne precizează: “îndată, el predica în sinagogi pe Iesus; că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Iar toţi cei ascultând erau uimiţi, şi ziceau: nu este acesta cel cotropind în Ierusalim pe cei chemând Numele acesta? Şi aici, pentru aceasta venise; ca, legându-i, să îi ducă la marii preoţi. Saul însă se întărea mai mult; şi îi nedumerea pe iudeii cei locuind în Damasc, dovedind că Acesta era Christosul”.

Îndrăzneala de a predica pe Iesus ca Fiu al lui Dumnezeu, chiar în sinagogile unde urma să vină cu scrisorile de împuternicire de la marele preot, pentru a persecuta pe creștini, călăuzirea Spiritului venită în urma botezului în Spirit, de a găsi dovezi din Scripturile ebraice pentru ale dovedi că Iesus este Christosul, toate acestea indică că Saul a primit puterea de a-L mărturisi pe Fiul prin primirea darului limbilor (Fapte 1:8; Fapte 2:1-4).

Care este scopul acestei umpleri cu Spirit Sfânt?

Scopul acestui botez în Spirit al lui Saul prin punerea mâinilor lui Anania, a fost pe de o parte:

1) o adeverire pentru Anania de a-l boteza în apă pe Saul, fostul persecutor; 2) iar pe de altă parte, de a da putere lui Saul de a-și împlini chemarea Sa descrisă în Fapte 26:16-18, SCC: “Ridică-te dar, şi stai pe picioarele tale; fiindcă pentru aceasta M-am arătat ţie, ca să te rânduiesc servitor şi martor al celor în care M-ai văzut, şi al celor în care Mă voi arăta ţie, scăpându-te din acest popor şi dintre naţiunile la care Eu te trimit; ca să deschizi ochii lor, pentru a se întoarce de la întuneric la lumină, şi din autoritatea lui Satan, la Dumnezeu; pentru ca ei să primească: iertare de păcate şi moştenire între cei sfinţiţi prin credinţa în Mine”.

Iată pentru ca Saul să devină un servitor al Domnului și un martor, ca prin predicare să le deschidă ochii inimii națiunilor și să se întoarcă de la întuneric la lumină, pentru a primi iertarea păcatelor, era nevoie ca Saul să fie botezat în Spirit Sfânt.

Al cincilea caz: Primirea Spiritului de către: casa lui Corneliu

Fapte 10:44-48, SCC: „Încă vorbind Petru cuvintele acestea, Spiritul Cel Sfânt a căzut peste toţi cei auzind cuvântul. Şi credincioşii din circumcizie, câţi au venit împreună cu Petru, au fost uimiţi că şi peste naţiuni a fost turnat: darul Spiritului Sfânt. Pentru că îi auzeau vorbind în limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a răspuns: Oare poate opri cineva apa, pentru a nu fi botezaţi aceştia, care au primit Spiritul Cel Sfânt ca şi noi? Şi a poruncit să fie botezaţi în Numele lui Iesus Christos. Atunci l-au rugat să rămână câteva zile”.

Cine a primit darul Spiritului Sfânt?

Primi oameni dintre naţiuni, ne-evrei, care au primit botezul în Spiritul Sfânt, sunt cei din casa lui Corneliu, atunci când apostolul Petru a predicat pe Iesus Christos, aceștia au crezut și au primit Spiritul Sfânt. Cum a ştiut Petru că aceştia au primit Spiritul Sfânt? Prin faptul că au vorbit în limbi, pur şi simplu darul Spiritului Sfânt s-a coborât peste aceşti oameni ai naţiunilor, iar ei au început să vorbească în alte limbi, mărindu-l pe Dumnezeu. Din nou se repetă tiparul de la Penticostă, toţi vorbesc în limbi, nici aici, nu au fost unii la care Spiritul să se manifeste altfel, prin alte daruri. Chiar Petru spune despre ei că „aceştia, care au primit Spiritul Cel Sfânt ca şi noi”.

Cum s-a manifestat Spiritul Sfânt în casa lui Corneliu?

Din nou un caz clar de botez în Spirit, la care au participat mai mulţi în casa lui Corneliu, familia lui Corneliu, rudele şi prietenii apropiaţi (Fapte 10:24), şi este interesant că ei au primit: „darul Spiritului Sfânt”, adică vorbirea în alte limbi, acest caz este un alt caz clar de botez în Spirit, deorece ulterior Petru comentează în Fapte 11:15-17, SCC: „Dar începând să vorbesc; a căzut Spiritul Cel Sfânt peste ei; ca şi peste noi la început. Mi-am amintit însă de cuvântul Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi în Spirit Sfânt. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, pe baza credinţei în Domnul Iesus Christos; cine eram eu să Îl pot opri pe Dumnezeu?”

Iată cei din casa lui Corneliu au crezut și au primit botezul în Spirit promis de Domnul în Fapte 1:5, și au primit darul Spiritului Sfânt, ca şi cei din ziua Penticostei, au primit acelaşi dar: vorbirea în alte limbi. De ce au primit acest dar fără a fi botezați în apă?

Conform cu Fapte 11:17, pe baza credinței în Iesus se dă botezul în Spirit! Acest lucru îl învață și Pavel în epistola către adunarea din Efes, în Efeseni 1:13-14, SCC, când precizează: “în care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia salvării voastre, în care şi crezând, aţi fost sigilaţi cu Spiritul Sfânt al promisiunii; care este o arvună a moştenirii noastre, pentru o răscumpărare a posesiunii Sale, spre o laudă a gloriei Lui”.

În greacă, pentru: „crezând” este folosit participiul aorist, care indică o activitatea simultană sau la trecut, iar dacă verbul este: „crezând” aceasta indică faptul că simultan cu credința au fost sigilați cu Spiritul Sfânt. Textul indică clar că sigiliul Spiritului, darul vorbirii în alte limbi se poate primi înainte de botezul în apă, așa cum l-au primit cei din adunarea din Efes, atunci când au crezut.

Care este scopul acestei turnări a Spiritului Sfânt?

Corneliu și familia sa, au fost primii dintre națiuni acceptați în adunarea creștină!

Prin acest dar, Dumnezeu a adeverit evreilor creștini, că și națiunile sunt acceptate înaintea Lui așa cum Petru a primit viziunea cu animalele necurate pe care Dumnezeu le-a curățit, care au reprezentat pe națiuni (Fapte 10), despre care apostolul spune fraților săi evrei creștini: “dacă Dumnezeu le-a dat acelaşi dar, ca şi nouă, pe baza credinţei în Domnul Iesus Christos; cine eram eu să Îl pot opri pe Dumnezeu?” (Fapte 11:1,17, SCC).

Chiar Petru prin Spiritul Sfânt a spus: “Dumnezeu nu este părtinitor; ci, în oricare naţiune, cel temându-se de El şi lucrând dreptate, Îi este acceptabil Lui” (Fapte 10:34-35, SCC).

Al șaselea caz: Umplerea cu Spirit a națiunilor temătoare de Dumnezeu

Fapte 13:44-52, SCC: „Dar în sabatul următor, aproape toată cetatea s-a strâns să audă cuvântul lui Dumnezeu. Iar iudeii văzând mulţimile, s-au umplut de invidie; şi contraziceau cele vorbite de Pavel, hulind. Îndrăznind însă, Pavel şi Barnaba au zis: era necesar să vă fie vorbit întâi vouă cuvântul lui Dumnezeu; dar întrucât îl respingeţi, şi nu vă judecaţi pe voi vrednici de viaţa eternă, iată! Ne întoarcem spre naţiuni. Pentru că aşa ne-a poruncit Iehova: „te-am pus pentru a fi o lumină a naţiunilor; pentru a fi tu spre mărturie până la marginea pământului.” Iar naţiunile auzind, se bucurau şi glorificau cuvântul lui Dumnezeu. Şi au crezut câţi erau rânduiţi pentru viaţă eternă. Cuvântul lui Iehova se răspândea însă în tot ţinutul. ar iudeii au întărâtat pe femeile devotate, pe cele proeminente, şi pe cei dintâi ai cetăţii; şi au ridicat o persecuţie împotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au scos afară din hotarele lor. Ei însă, scuturând praful picioarelor împotriva lor, au venit în Iconia. Iar discipolii au fost umpluţi de bucurie şi de Spirit Sfânt”.

Cine a fost umplut cu Spiritul Sfânt?

Apostolii Pavel și Barnaba proaspăt rânduiți ca apostoli (Fapte 13:1-4), ajung cu predicarea în Antiohia Pisidiei; şi intrând în sinagogă în ziua sabatului, au şezut jos, însă, după citirea legii şi a profeţilor, conducătorii sinagogii, i-au invitat la cuvânt, iar Pavel ridicându-se, predică pe Iesus, ca fiind sămânța lui David, și ca fiind cel care a fost omorât pe nedrept, dar Dumnezeu l-a înviat din morți, iar martori ai învierii Lui sunt discipolii Lui din Galileea, care L-au cunoscut de la începutul lucrării, iar îndemnul final al lui este consemnat în Fapte 13:38,39,SCC: “Deci, să vă fie cunoscut, bărbaţi fraţi; că, prin Acesta vi se vesteşte iertare de păcate. Şi de toate de care nu aţi putut fi îndreptăţiţi prin legea lui Moise; în Acesta, oricine cel crezând, este îndreptăţit”.

Ca urmare a acestei predici, în următorul sabat se adună toți oamenii din cetate, chiar cei din națiuni! Însă iudeii din invidie contrazic pe Pavel (Fapte 13:45), astfel acesta se întoarce spre națiuni cu predicarea și facerea de discipoli, ca urmare națiunile se bucură de harul lui Dumnezeu, de a putea fi iertați și de a intra în poporul lui Dumnezeu indiferent de originea etnică (Fapte 13:43-48).

Pe lângă bucuria de a primi iertarea prin har, prin credința în Iesus și nu prin legea lui Moise, bucurie izvorâtă și din faptul că Dumnezeu dorește luminarea națiunilor așa cum spune în Fapte 13:47, SCC: “Pentru că aşa ne-a poruncit Iehova: „te-am pus pentru a fi o lumină a naţiunilor; pentru a fi tu spre mărturie până la marginea pământului.” Pe lângă această bucurie, cei rânduiți pentru viață eternă, sunt și “umpluţi …de Spirit Sfânt” (Fapte 13:52, SCC).

Să vedem în continuare, despre ce umplere cu Spirit Sfânt este vorba?

Cum s-a manifestat această umplere cu Spirit Sfânt?

Această umplere a avut loc, după ce oamenii din Antiohia Pisidiei și din regiune, au auzit Cuvântul lui Dumnezeu (Fapte 13:48,49), acel cuvânt a pus accentul pe credința în Iesus (Fapte 13:38,39), iar despre oamenii națiunilor care au auzit Cuvântul vestit ni se spune trei lucruri: 1) că au crezut (Fapte 13:48); 2) că au fost rânduiți pentru viața eternă (Fapte 13:48), rânduiți de ei înșiși prin sinceritate, în sensul de vrednici, de pregătiți în inimă, sinceri, pentru viața eternă, în contrast cu evreii despre care Pavel spune în Fapte 13:46, SCC: “era necesar să vă fie vorbit întâi vouă cuvântul lui Dumnezeu; dar întrucât îl respingeţi, şi nu vă judecaţi pe voi vrednici de viaţa eternă”. 3) Aceștia după auzirea mai multor predici ale lui Pavel (Fapte 13:42,49), au devenit: discipoli ai Domnului (Fapte 13:52).

Această umplere cu Spirit, nu putea fi decât similară cu Fapte 2:4, și anume: botezul în Spirit manifestat în exterior prin vorbirea în alte limbi! Acești oameni ai națiunilor, au crezut, au ascultat de învățătura Domnului predată prin Pavel, au fost cu siguranță și botezați în apă pentru viață eternă, și pentru iertarea păcatelor (comp. cu Fapte 2:38), și au primit pe baza credinței lor: umplerea cu Spirit Sfânt, sau sigiliul Spiritului (Efeseni 1:13,14).

Care a fost scopul acestei umpleri?

Scopul acestei umpleri a fost pe de o parte ca națiunile să fie sigilați pentru hambarul ceresc (Luca 3:17), pentru cer, primind o siguranță a moștenirii vieții eterne (Efeseni 4:30), fiind rânduiți pentru aceasta prin buna dispoziție și inima aleasă ce o aveau, gustând anticipat din cer (Evrei 6:4-5). Iar pe de altă parte, în Antiohia Pisidiei s-a pornit o persecuție contra apostolilor, Pavel și Barnaba au plecat spre Iconia (Fapte 13:51), dar înainte ca apostolii să plece, oamenii națiunilor, au fost umpluți cu Spiritul Sfânt, ca ei să continue lucrarea de mărturie la alții pe care au început-o apostolii (Fapte 1:8).

VII. Al șaptelea caz: Primirea Spiritului de către discipolii din Efes

Fapte 19:1-6, SCC: „Apoi, Apolo fiind în Corint, Pavel trecând prin părţile de sus, a venit în Efes; şi a găsit nişte discipoli, şi a zis către ei: aţi primit Spirit Sfânt, când aţi crezut? Iar ei au zis către el: Dar nici nu am auzit dacă este Spirit Sfânt. Şi el a zis: Deci în ce aţi fost botezaţi? Iar ei au zis: în botezul lui Ioan. Pavel însă a zis: Ioan a botezat ca botez al căinţei; zicând poporului să creadă în Cel venind după el, adică în Iesus. Iar auzind, au fost botezaţi în Numele Domnului Iesus. Şi fiind puse mâinile lui Pavel peste ei, a venit Spiritul Cel Sfânt peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau”.

Cine a primit Spiritul Sfânt?

Un alt caz de primire a Spiritului Sfânt şi deci de botez în Spirit, prin darul limbilor, a fost în Efes, când Pavel întâlnește doisprezece discipoli ai lui Ioan Botezătorul!

Lucrarea și învățătura lui Ioan Botezătorul o putem concentra în următoarele puncte:

1) Prin botezul lui Ioan, lui Israelul i s-a dat posibilitatea, de a se căi față de abaterile de la legea lui Dumnezeu, şi a primi iertarea păcatelor (Matei 3:6; Marcu 1:4-5; Luca 1:68-77; Luca 3:3-6).

2) un al doilea scop al botezului lui Ioan era ca ei să creadă în Cel ce urma să vină, adică în Mesiah (Fapte 19:4).

3) un al treilea scop, pregătirea unui popor curăţit de călcările de lege, un popor înţelept, ascultător, şi care să-l accepte pe Mesia (Maleahi 4:5-6; Luca 1:15-17). Al doilea şi al treilea scop era legat de Mesia, de viitor.

Acești discipoli au crezut în Iesus ca Mesia pe baza vestirii lui Ioan, însă apostolul Pavel credea că ei sunt și botezați în apă în Numele lui Iesus, și voia să vadă dacă nu cumva aceștia au nevoie doar de botezul în Spirit pentru a intra în cer? (Matei 3:11-12; Efeseni 4:30).

Astfel Pavel îi întreabă: “aţi primit Spirit Sfânt, când aţi crezut?”.

Aceştia îi răspund: „Dar nici nu am auzit dacă este Spirit Sfânt”, Pavel îi chestionează despre botezul cu care au fost botezaţi, deoarece cineva botezat în apă, în Numele lui Iesus, era normal ca în scurt timp să primească și darul limbilor (comp. cu Fapte 2:38)!

Însă Pavel aflând că cei doisprezece, au fost botezaţi doar cu botezul căinţei, al lui Ioan Botezătorul, îi botează în apă în Numele lui Iesus, şi atunci are loc naşterea lor din apă și Spirit, apoi el îşi pune mâinile peste ei, şi le transmite un spirit de credință, aceştia primesc o credință mai mare și astfel, și simultan cu credința vine și Spiritul Sfânt și vorbesc în limbi, arătând public că ei sunt sigilați de Domnul pentru cer (Efeseni 1:13-14).

Cum s-a manifestat Spiritul Sfânt în cazul celor doisprezece discipoli din Efes?

Cum s-a manifestat botezul în Spiritul Sfânt la aceşti doisprezece bărbaţi? Peste ei „a venit Spiritul Cel Sfânt peste ei; şi vorbeau în limbi şi profeţeau”. Din nou şi din nou: vorbirea în alte limbi prezentă, este interesant că nu doar unii au vorbit în limbi, și alții au profeţit; nu, ci toţi au vorbit în limbi dar şi profeţeau, deoarece pe lângă semnul exclusiv al limbilor în cazul botezului în Spirit, în anumite ocazii Spiritul poate da şi alte daruri suplimentare. Dar nu primirea darului profeției a însemnat lucrare botezului în Spirit, ci vorbirea în limbi, căci botezul în Spirit este primirea darului (la singular) al Spiritului Sfânt (Fapte 2:38; Fapte 10:45). Însă cu aceea ocazie, Spiritul Sfânt le-a dat şi darul profeţiei pe lângă botezul în Spirit, darul vorbirii în alte limbi.

Acest dar al profeției nu a însemnat tălmăcirea limbilor, ci a însemnat darul pe care voia Moise ca tot poporul lui Israel să-l primească: profeția (Numeri 11:29).

Acest dar al profeției primit de către cei doisprezece, pe lângă darul limbilor, a constituit chemarea lor, lucrarea lor ulterioară din adunare ca profeții, din adunarea lui Christos. Inițial au servit adunarea cu darul profeției, iar ulterior au primit serviciul profeției pentru poporul creștin.

Care este scopul acestei primiri a Spiritului Sfânt?

Prin venirea Spiritului Sfânt peste cei doisprezece discipoli, s-a adeverit botezul în Numele lui Iesus, și credința în El, ca fiind voința lui Dumnezeu, pentru evrei, chiar pentru discipolii lui Ioan Botezătorul (Ioan 6:29; Fapte 19:4).

Acest botez și credința în Mesiah, reprezenta calea și planul divin, prin care să formeze un nou popor, cel creștin, din toate națiunile chiar începând cu oameni din Israel (Fapte 2:38-39; Galateni 3:14,26-29).