Spiritul Sfânt nu este o parte dintr-o ființă, ci El este o ființă!

Unii oameni cred că Spiritul sau Duhul Sfânt este o forță, o putere, alții o prezență, o manifestare, dar nu o persoană spirituală distinctă de Tatăl și Fiul!

Dacă ar fi o parte din cineva, nu se putea spune despre El că: vorbește, dăruiește după cum voiește, se întristează, trimite, cercetează, etc. Doar persoana în cauză: vorbește, dăruiește, lucrează, etc.

Nu se poate spune în sens literal despre gură că vorbește, căci ea nu se poate exprima fără creier, sau că mâinile au lucrat, căci mâinile nu lucrează singure, etc.

În mod asemănător, acțiunile Spiritului sunt acțiunile unei persoane spirituale, nu a unei forțe dintr-o persoană!

Biblia învață:

Confom Bibliei, Duhul Sfânt vorbește, astfel în multe texte apare ideea aceasta: „Duhul a zis” (Fapte 8:29; Fapte 10:19; Fapte 13:2); „Duhul mi-a spus” (Fapte 11:12); „Duhul a spus” (Fapte 28:25); „Duhul spune” (1Timotei 4:1); „Duhul zice” (Apocalipsa 2:7,11,17,29; Apocalipsa 3:6,13,22).

În 1Corinteni 12:11, se spune: „Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voieşte”. Iată Duhul împarte darurile spirituale după cum voieşte El.

Astfel, Duhul Sfânt este o persoană, nu o forţă, manifestare, care nu poate avea o voinţă proprie.

Duhul Sfânt se poate întrista datorită păcatelor şi atitudinilor noastre greşite. În Isaia 63:10, se spune: „Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt; iar El li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor”.

Iată Israelul prin păcatele lor, au întristat pe Duhul lui Dumnezeu, de aceea, apostolul Pavel, ne sfătuieşte în Efeseni 4:30: „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării”.

O putere nu se poate întrista. Dacă Duhul Sfânt se întristează, El nu poate fi o forţă sau putere, o influenţă; ci, o persoană.

În Fapte 10:19-20, se spune: „Şi pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; scoală-te, pogoară-te şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.”

Iată Petru aude glasul Duhului Sfânt, care îi spune că îl caută nişte oameni şi să meargă cu ei, iar în final îi spune: „Eu i-am trimis”, deci Duhul Sfânt i-a trimis pe cei doi slujitori ai lui Corneliu.

În 1Corinteni 2:10, se spune: „Nouă însă Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu”. Ne întrebăm, cum poate Duhul propriu al lui Dumnezeu (prezenţa Sa, manifestarea Sa) să cerceteze lucrurile adânci (lit. adâncimile) ale lui Dumnezeu, deoarece în mod automat ce cunoaşte Dumnezeu, cunoaşte şi Duhul Său propriu.

Faptul că cercetează totul, arată că El are un intelect indepent de Tatăl şi Fiul. Faptul că cercetează adâncimile lui Dumnezeu, denotă că nu le cunoaşte, dacă le-ar cunoaşte nu le-ar cerceta!

În concluzie Spiritul sau Duhul Sfânt este o persoană spirituală, distinctă de Tatăl și Fiul, deorece El acționează ca o persoană, nu ca o parte dintr-o persoană!

Acest lucru îl învață Biblia și direct în textele din: Isaia 48:16; Romani 15:30; 2Corinteni 13:14; Efeseni 2:18; Efeseni 6:18, etc.