Darul rugăciunii

1) Ce este darul rugăciunii?

Darul rugăciunii este capacitatea dăruită de Spiritul Sfânt prin ‘Spiritul de îndurare și rugăciune’ descris în Zaharia 12:10, prin care un creștin pe lângă călăuzirea în rugăciune a Spiritului (Romani 8:14), care o are fiecare creștin, el primește o putere dublă de rugăciune (comp. cu 2Regi 2:9). Astfel, acel credincios, se roagă prin Spiritul Sfânt, fie în limbi, fie în limba proprie, însă darul harului îi dă din abundență: putere de rugăciune, viață în rugăciune, dragoste în rugăciune, înțelepciune sau călăuzire în rugăciune, indiferent că se roagă în particular sau în adunare (comp. cu Ioan 7:38).

Acest om îndemnat de Spiritul Sfânt, are o viață bogată de rugăciune, ca urmare, el experimentează intervenţia lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciunile sale, așa cum spune Psalmistul în Psalm 138:3: „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul”.

Iar aceste intervenții divine îi dă mai mult curaj să îndrăznească în rugăciune! – 1Ioan 5:14-15.

Fiecare creştin trebuie să aibă disciplina rugăciunii în viața lor (1Timotei 2:1-2), dar cei cu acest dar, îşi petrec mai mult timp în rugăciune decât ceilalți, făcând din aceasta o lucrare importantă în viața lor.

Acest dar, vine în urma primiri Spiritului de îndurare și rugăciune, în Zaharia 12:9-10, se spune:

„În ziua aceea, voi căuta să nimicesc toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului. Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune şi îşi vor întoarce privirile spre Mine pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut”.

În acest text este vorba de ziua de mânie a lui Dumnezeu, când Dumnezeu va turna peste Israel, un Spirit de îndurare şi rugăciune, şi ca urmare aceşti îşi vor întoarce privirile spre Mesia străpuns, vor conştientiza că Acesta este Christos al creştinilor, străpuns de ei prin romani, şi vor plânge şi se vor căi de fapta lor.

Trebuie să precizăm că Spiritul de rugăciune funcționează doar pe baza îndurării divine, de aceea cele două lucrări: îndurarea și rugăciunea, le face același Spirit al lui Dumnezeu izvorât din Spiritul Sfânt.

Cu siguranţă că acest Spirit de îndurare şi rugăciune poate fi trimis actualmente peste creştini, căci și ei au nevoie zilnic de îndurarea lui Dumnezeu, de căință (2Petru 3:9), de putere de rugăciune.

Lucrarea acestui Spirit este de a înmuia inimile, a duce la căinţă, bunătatea sau îndurarea lui Dumnezeu ne îndeamnă la căință (Romani 2:4). Astfel îndurarea divină este baza rugăciunii, pe baza ei, ne cerem ieratre, pe baza ei, îndrăznim să cerem, nu prin meritele noastre (Efeseni 2:8-9; Evrei 10:19-22).

Astfel îndurarea lui Dumnezeu ne dă o putere sau încurajare de a ne ruga pentru noi (Romani 1:10), dar și pentru alții (1Timotei 2:1-2), și ne duce prin Spiritul de rugăciune la a face rugăciuni calitative cât şi cantitative.

Darul rugăciunii poate implica mijlocirea pentru alţii, şi implicit este înrudit cu darul mijlocirii, însă darul mijlocirii când lucrează este în totalitate îndreptat spre rugăciunea pentru alții! Aceasta diferențează darul rugăciunii de darul mijlocirii.

Acest dar al harului, darul de rugăciune, lucrează puterea în rugăciunea pentru sine, cu scop de revelaţie, căinţă, salvare, izbăvire de pericol, o stăruinţă atât pentru o salvare spirituală cât şi o scăpare fizică, o rugăciune intensă cu lacrimi de căinţă, ca şi atunci când „plânge cineva pe singurul lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi-născut”.

Acest dar al Spiritului, mai lucrează și mijlocirea pentru alții dar nu în măsura darului mijlocirii.

2) Exemple de oameni cu darul rugăciuni:

În Scripturile Ebarice, vedem un exemplu de om cu dar de rugăciune pe Avraam, care s-a rugat lui Dumnezeu și avea o relație puternică cu Dumnezeu (Geneza 12:8; Geneza 20:17). La fel Isac care avea rugăciuni stăruitoare (vezi exemplu: Geneza 25:21).

Mai îl vedem pe Moise care se ruga (Exod 8:30; Exod 10:18), David (Psalm 63; Psalm 69, etc.), Ilie (Iacob 5:17-18), Ezra care postea și se ruga (Ezra 8:23), Neemia care a perseverat în rugăciune pentru casa lui Dumnezeu și pentru poporul lui Dumnezeu și era conducător în rugăciune pentru alți israeliți (Neemia 1:4; Neemia 2:4; Neemia 4:9), profetul Daniel avea darul rugăciunii (Daniel 9:4), el se ruga de trei ori pe zi în ciuda interdicției regale (Daniel 6:1-10).

În Scripturile Creștine, Fiul lui Dumnezeu are darul rugăciunii (Marcu 1:35; Luca 6:12-13), cei 12 apostoli, dar chiar și femeile pot primi darul rugăciunii (vezi: Fapte 1:13-14; Fapte 6:4), apostolii Barnaba și Pavel (Fapte 9:11; Fapte 14:14,23), etc.

3) Care este scopul şi rolul acestui dar?

Scopul acestui dar este să ridice oameni ai rugăciunii, ca apostolul Pavel (Efeseni 1:15-17; Coloseni 1:9-12; 1Tesaloniceni 1:2-3), oameni care să fie exemple pentru frați și surori în viața de rugăciune (1Corinteni 14:6-20), oameni care să conducă adunarea în rugăciune, să dea îndemnuri de rugăciune, să îi învețe să se roage (Luca 11:13), oamenii care să adeverească adunării și temătorilor de Dumnezeu: puterea rugăciunii! (Filimon 1:22).

Acest dar al Spiritului poate da: revelaţie şi înţelepciune (Fapte 22:17-18; Iacob 1:5), căinţă profundă, încă Dumnezeu să ne conștientizeze de lucruri care nu le-am socotit păcate! Să despietrească inima spre dragoste, spre a plânge, gândiți-vă cât de împietrite au fost inimile evreilor care timp de două mii de ani nu au vrut să accepte că Iesus este Mesiah, însă vederea lui Mesiah pe Muntele Măslinilor, și turnarea Spiritului de îndurare şi rugăciune, i-a făcut să-şi îndrepte privirile spre Cel străpuns şi să plângă conştientizând fapta lor gravă, ucidera lui Mesiah de către ei.

Rolul acestui dar poate fi pentru un individ sau pentru un grup cu scopul de însufleţii rugăciunea, de a o aprinde, ca prin rugăciune să primim o despietrire a inimi în adunare.

Toţi creştinii au o anumită măsură din Spiritul de îndurare şi rugăciune, dar unii care au darul rugăciunii, îl au într-o măsură mai mare, chiar dublă, și astfel primesc mai des puterea de rugăciune şi la o intensitate mai mare, ei se roagă mai mult prin Spiritul Sfânt, şi aceasta poate duce la primirea altor daruri spirituale: mijlocirea, îmbărbătarea, profeția, limbile, tălmăcirea limbilor, minunea, etc.

Cu toţi trebuie să perseverăm în rugăciune, dar doar unii creştini pot fi numiţi oameni ai rugăciunii.

4) Ce calități are creştinul care are acest dar?

Calitățile creştinului care dorește să obțină acest dar și apoi să lucreaze cu el, este că el este un om atins de îndurarea (mila) lui Dumnezeu față de el (Tit 3:4; Efeseni 2:4), pe el îndurarea divină îl împinge la rugăciune pentru el și pentru alții (Romani 15:9).

Apoi el este este un om al rugăciunii, el caută fața lui Dumnezeu, el cunoaște valoarea rugăciunii, puterea rugăciunii făcută cu credință, el se roagă prin Spiritul Sfânt.

Acest dar ne duce la a ne ruga cu spiritul dar şi cu mintea, din inimă, creștinul cu acest dar, se roagă cantitativ şi calitativ, el este un om al rugăciunii, el este smerit, are o relaţie cu Dumnezeu puternică, el se bizuie pe Tatăl ceresc și aplelează în rugăciune la El, des cu încredere.

Există creştini care cel mai mult se zidesc, se hrănesc, se întăresc prin cântare, am cunoscut astfel de fraţi şi surori, alţii sunt întăriţi cel mai mult prin post, alții prin meditare asupra Scripturii, însă creştinii care au acest dar al rugăciunii, sunt zidiţi, hrăniţi şi întăriţi prin rugăciune.

Adunarea văzând că acel om servește cu acest dar al rugăciunii, va considera că acest frate sau soră are acest dar, conducerea adunării, dacă este frate, îl poate pune să rostească rugăciunea de deschidere a întrunirilor, să conducă întrunirile de rugăciune în adunare, sau în anumite momente să dea îndemnuri pentru rugăciune în timpul programului de adunare, etc.

Iar dacă este soră, o va încuraja ca să continuie în această lucrare, chiar să adune alte surori tinere în credință, în casa ei, pe care să le învețe viața de rugăciune (comp. cu Tit 2:3-5).