Cum se poate strica sarea?

În Predica de pe munte, Iesus le-a spus discipolilor săi: „Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea are să se strice, cu ce va fi făcută sărată? Pentru nimic nu mai are tărie, decât numai să fie aruncată afară pentru a fi călcată de oameni“ (Matei 5:13). Sarea este un conservant. De aceea, ilustrarea lui Iesus se referea la faptul că discipolii săi puteau şi trebuiau să ocrotească lumea de degradarea morală şi spirituală prin exemplul lor pozitiv.

Întrebările care se ridică: se strică sarea fizică? Și cum se pot strica creștinii?

Să vedem în primul rând:

Sarea fizică se strică?

Iată ce spune o enciclopedie despre cuvintele lui Iesus referitoare la faptul că sarea îşi poate pierde tăria, în The International Standard Bible Encyclopedia: „Sarea din Marea Moartă conţinea, de obicei, şi alte minerale; astfel, dacă sarea din acel amestec se dizolva, ceea ce rămânea era o substanţă fără niciun gust“.

Aceeaşi enciclopedie mai spune: „Deşi aceste impurităţi făceau ca sarea din Marea Moartă să fie inferioară celor mai multe tipuri de sare marină, faptul că era uşor de găsit [putea fi strânsă de pe ţărm] făcea din ea principala sursă de sare a Palestinei“.

În Notes on the New Testament, Matthew and Mark, pg. 47, de Albert Barnes, se comentează:

“În Orient însă sarea aflată în uz era de o calitate impură, amestecată cu substanțe vegetale și minerale. Astfel ea putea să-si piarda tot caracterul salin si astfel să rămană o mare cantitate [de sare fără aromă]. Aceasta sare nu mai era bună de nimic, decât să fie folosită pentru a pardosi cărările sau în loc de pietriș”.

Înţelegem, aşadar, de ce a spus Iesus că sarea odată ce se strică, se dizolvă, rămânând din sare, pe post de sare, o substanţa fără a avea calitatea de a săra, că aceasta „nu mai are tărie, decât numai să fie aruncată afară pentru a fi călcată de oameni“.

Să vedem mai departe:

Cum se pot strica creștinii, cum își pot pierde tăria de a săra?

Domnul le spune discipolilor Săi: „Voi sunteţi sarea pământului“, ei erau chemați să predice evanghelia, să facă discipoli, și prin cuvânt și faptă să nu permită stricarea pământului prin metonimie[1] a lumii (omenirii).

Însă atunci când ei permit ca anumiți factori să dizolve tăria de a săra din ei, puterea rugăciunii, a meditării, postului, a închinării, adunării, a predicării, etc. rămân doar impuritățile omului vechi care ne trage în dircția de a nu mai săra, conserva, și atunci consecințele sunt că ea este aruncată afară și călcată în picioare.

Soluția o găsim în Evrei 10:23-25, SCC: „Să ţinem cu tărie mărturisirea speranţei neclintită, deoarece credibil este Cel promiţând; şi să veghem unii asupra altora pentru a ne stimula la dragoste şi la fapte bune, nepărăsind adunarea noastră, după cum le este obicei unora; ci, încurajându-ne, şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi apropiindu-se ziua”.

Iată, aici ni se dau trei sfaturi: 1) să continuăm să mărturisim speranța noastră, să predicăm evanghelia căci credibil este Domnul care ne-a promis viața veșnică; 2) să veghem unii asupra altora, pentru a ne stimula la dragoste și la fapte bune; 3) să participăm regulat la întrunirile adunării și să nu părăsim adunarea.