Dovezi că Duhul Sfânt este o persoană

Cuvântul spirit (în limba română din latină) sau duh (în limba română din slavonă), desemnând același lucru, este folosit în traduceriile Bibliei din limba română.

Acest cuvânt, vine din limbiile originale ale Bibliei, din cuvântul grec: "pneuma", și din ebraicul: "ruah".

Poate desemna cuvântul: duh o persoană spirituală?

Luca 24:39 - aici este folosită expresia "ένα πνεύμα - ena pneuma =un duh, un spirit". Dacă ucenicii ar fi crezut că cuvântul: spirit sau duh nu poate fi înţeles cu sensul de: persoană spirituală, atunci de ce au gândit ei că Domnul Iesus este un duh?

Ioan 4:24: "Ο Θεός είναι πνεύμα· - O Theos einai pneuma =Dumnezeul este spirit - duh". Aici, dacă ar fi adevărată teoria celor care spun că Duhul nu este o fiinţă (persoană), atunci nici Dumnezeu care este un spirit - duh nu ar fi o fiinţă (persoană). Şi mai este ceva: unii cred că în Ioan 4:24 se referă la Duhul Sfânt, dar se referă la Dumnezeu, la Tatăl care este spirit, adică o Ființă spirituală.

Şi expresia duhuri din Evrei 1:14, referitoare la îngeri, în greacă este "letoyrghika pneumata", adică duhuri slujitoare, - spirite servitoare. Nu putem zice că îngerii nu sunt fiinţe, persoane spirituale, chiar dacă li se spune duhuri, odată ce ei sunt ființe raționale și cu sentimente ale drgostei prin care slujesc.

În Fapte 23:9 este scris: "πνεύμα ή άγγελος - scris pneuma e angelos - =un duh sau un înger". Fariseii spre deosebire de saduchei credeau că există duh şi îngeri şi ca să ironizeze pe saduchei care nu credeau aceasta au spus: "poate i-a vorbit vreun duh sau vreun înger.", dar acest lucru arată şi că este eronată învăţătura că "duh" nu poate fi înţeles cu sensul de fiinţă, individ spirit.

Mai este şi un sens al cuvântului duh, care se referă la omul dinăuntru (2Corinteni 4:16), la duhului omului, căci fără duhul din noi, cu care este unit: suflarea de viață a lui Dumnezeu, corpurile noastre ar fi moarte (Iacob 2:26). Astfel expresii ca: "duh înfocat, duh liniştit, duh mâhnit”, etc., denotă starea duhului nostru. Duhul omului fiind persoana omului în stare spirituală și care supraviețuiește morții (Luca 8:55).

Să vedem și câteva exemple negative ale cuvântului: duh

Fapte 16:16: Aici este scris "πνεύμα πύθωνα - pneuma pythona =un duh - spirit de ghicire sau un duh al lui Piton". Dacă duhurile care-i posedau pe păgâni nu erau duhuri impersonale, ci ființe demonice, atunci de ce nu poate fi Duhul Sfânt considerat o fiinţă spirituală, care să locuiacă în alte persoane, în credincioși?

În 1Regi 22:22, se spune: "Şi a ieşit un duh şi a stat în picioare înaintea lui Iehova şi a zis: Eu îl voi convinge." Aici în greacă este cuvântul "pneuma", iar în ebraică cuvântul "ruah". Deci profetului Mica i-a fost arătat ce a fost în cer şi plănuirea lui Dumnezeu să-l ademenească pe Ahab să fie ucis în lupta de la Ramot din Galaad. Iehova Dumnezeu era pe tronul său de conducător şi oştirile spiritelor cereşti erau adunate în jurul Lui, iar dintre ei a ieşit un duh, un spirit pe care Dumnezeu l-a aprobat să se fie un duh de minciună în gura profeţilor să-l înşele pe Ahab. Acest pasaj se găseşte şi în 2Cronici 18:21-22. Cu siguranță că acest duh, nu a fost unul impersonal, ci o persoană spirituală, cu o voință proprie, chiar dacă rea.

Cum este descris Duhul Sfânt în Biblie:

Duhul Sfânt sau Spiritul Sfânt, este o fiinţă spirituală distinctă de Tatăl şi Fiul (Ioan 16:13-15; 2Corinteni 13:14). El este Un alt Mângâietor , o persoană similară Fiului, pe care Fiul L-a trimis ca locțiitor al Său pe pământ (Ioan 14:26). Cum ar putea o persoană: Cristos, să fie reprezentat de o forță impersonală? Doar o persoană similară Lui, l-ar putea reprezenta și manifesta pe pământ!

Uneori Duhul Sfânt Îi manifestă pe pământ pe Tatăl (Efeseni 2:22) sau pe Fiul (Efeseni 3:16-17), alte ori, Duhul Sfânt este prezentat ca o persoană spirituală, ce are un Sine propriu, El pune deoparte, El trimite sau însărcinează oameni (Fapte 10:19-20; Fapte 13:2-4). Astfel, El este distinct de Dumnezeu! De pildă, profetul Isaia a fost trimis în lucrare de două persoane: 1) Iehova Dumnezeu și de 2) Duhul Sfânt, (Isaia 48:16, GBV 2001).

Chiar dacă Duhul Sfânt este mai mare ca noi și ca îngerii, El se supune Fiului și Îi dă glorie Acestuia (Ioan 15:26; Ioan 16:14), iar Fiul Îi dă glorie și onoare Tatălui (Ioan 17:1; Ioan 8:49).

El este Mijlocitor în rugăciune (Romani 8:26-27; Iuda 1:20), prin El ajungem la Fiul (1Corinteni 12:3); și prin Fiul la Tatăl (Efeseni 2:18; 1Timotei 2:5).

Doar modul de înțelegere corect și biblic, ne duce în părtășie cu Adevăratul Dumnezeu: Tatăl, după cum este scris: „căci prin El [Cristos, v.12] şi unii [evreii] şi alţii [neamurile] avem acces la Tatăl, printr-un singur Duh [Duhul Sfânt]” (Efeseni 2:18 (GBV 1989).

O forță nu poate mijloci, nici nu poate să aibă calitatea de Mijlocitor, doar o persoană spirituală poate să mijlocească pentru noi la Fiul, iar Fiul la Tatăl.