Este Dumnezeu o persoană?

Sunt unii oamenii care susțin că: 1. cuvântul persoană nu apare în Biblie; 2. „Dumnezeu nu este o persoană, ci este duh”; 3. cuvântul persoană se referă doar la oameni conform dicționarelor.

CARE ESTE REALITATEA?

1.Cuvântul persoană nu apare în Biblie.

Chiar dacă cuvântul persoană nu apare direct în Biblie, ca termen, descrieri ale Bibliei indică o persoană. Cum ar fi termeni ca: suflet, eu, tu, mie, ție, etc.

Unele traduceri ale Bibliei ca de pildă Noua Traducere românească, în unele versete traduc cu persoană, de pildă în loc de orice suflet, traduc cu orice persoană (vezi: Romani 13:1, NTR).

În legătură cu Dumnezeu, Atunci când El vorbeşte în Biblie, peste tot se exprimă despre Sine ca fiind o persoană, folosind: Eu, Mie, al Meu, etc. - Geneza 6:17; Geneza 9:9,15; Geneza 15:14; Levitic 26:23,27; Exod 6:7; Exod 13:2.

Unele versete vorbesc despre Tatăl și Fiul ca fiind două persoane, ce conțin pronume personale, de genul: Eu, El, Tu, etc. Ce indică aceste pronume, că ei sunt persoane!

Aceste pronume le care le-am subliniat în text care evidenţiază diferenţa dintre Tatăl şi Fiul:

& Ioan 2:17: „Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”

& Ioan 5:30-32: „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis. Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Este un Altul, care mărturiseşte despre mine; şi ştiu că mărturisirea pe care o face El despre Mine, este adevărată.” Isus Cristos spune despre Tatăl că este: „un Altul”, şi că El are o voinţă, şi Tatăl altă voinţă. Iată o descriere a două persoane!

& Ioan 5:36-37: „Dar Eu am o mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrările acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Şi Tatăl, care M-a trimis, a mărturisit El însuşi despre Mine. Voi nu I-aţi auzit niciodată glasul, nu I-aţi văzut deloc faţa”

& Ioan 8:29: „Cel ce M-a trimis, este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”

& Ioan 16:3: „Şi se vor purta astfel cu voi, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine.”

& Ioan 16:32: „Iată că vine ceasul şi a şi venit, când veţi fi risipiţi fiecare la ale lui; şi pe Mine Mă veţi lăsa singur; dar nu sunt singur, căci Tatăl este cu Mine.”

& Ioan 17:22: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi noi (plural de persoane) suntem una”.

& Matei 26:36-39: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine.” Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu”.

Unele versete vorbesc despre Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt ca fiind trei persoane, ce conțin pronume personale:

& Ioan 16:13-15: „Cînd va veni Mîngâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi dela El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentrucă va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; deaceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi”.

& Ioan 15:26: „Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, adică Duhul adevărului, care purcede de la Tatăl, El va mărturisi despre Mine”.

În concluzie chiar dacă cuvântul persoană nu apare direct, însă apărând pronumele personale și cuvântul suflet referitor la Dumnezeu (Ieremia 32:41; Zaharia 11:8), El este o persoană spirituală.

În plus, Dumnezeu are caracteristicile unei persoane, conştienţa de sine, capacitatea de a avea relaţii, de a iubi şi de a comunica, o persoană are o voinţă, raţiune şi sentimente şi de aceea putem spune că Dumnezeu este o persoană dar Să mergem la a doua problemă:

2. „Dumnezeu nu este o persoană, ci este duh”.

Această teroeie fantezistă o susțin unii!?! Însă expresia spirit sau duh nu exclude ideea de persoană spirituală, îngerii sunt duhuri (Evrei 1:7) și sunt persoane, chiar atunci când au venit pe pământ au venit ca persoane, ca niște bărbați (Geneza 19:1-3; Evrei 13:2).

Să ne arate ei în Scripturi ca duhurile din cer nu au personalități, nu sunt persoane!?!

Să mergem mai departe.

3. cuvântul persoană se referă doar la oameni conform dicționarelor.

Este greșit, o definiție completă cuprinde și pe Dumnezeu ca fiind persoană, de asemenea și Fiul și Duhul sunt persoane, vezi Dicționarele: Dicționar Universal al limbii române ediția a VI – a 1929, și Dicționarul limbii românești 1939, la cuvântul: persoană, este inclus și Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Vezi și DEX 2009.

Inventând un Dumnezeu fals, o filozofie, ei renunță la un Dumnezeu personal, Viu, și Adevărat (1Tesaloniceni 2:9), în favoarea unui “dumnezeu” impersonal, fals, inventat de Branham sau de alți rătăciți și profeți falși!!!

Bineînțeles că Dumnezeul adevărat este o persoană spirituală, nu de carne, fizică (Isaia 31:3), ci spirituală, El fiind spirit (Ioan 4:24), însă având: rațiune (Isaia 55:8), sentimente (Țefania 3:17), voință (Romani 12:2). El să fie glorificat în etern, amin (1Timotei 1:17).