Ce este credința și cum putem să o demonstrăm?

Cum definește Biblia credința?

Definiția pe care o dă Biblia credinței, se găsește în Evrei 11:1, SCC. Unde citim: “Iar credinţa este o siguranţă a celor sperate, o convingere a lucrurilor nevăzute”. Deci credința este o siguranță, o încredere în două categorii de lucruri invizibile ochilor noștri:

1. Lucrurile sperate, în care speră creștinul și care sunt promise de Dumnezeu, precum: cerul, viața veșnică, venirea lui Isus, domnia milenară, etc.

2. O convingere a lucrurilor nevăzute, cum ar fi existența lui Dumnezeu (Evrei 11:6), a lui Isus Cristos și a îngerilor (1Timotei 5:21), precum și a Regatului ceresc (2Timotei 4:18), etc.

Cum putem demonstra că avem credință în Dumnezeu?

Cum dovedim că avem credință în lucrurile care nu se văd menționate în Cuvântul lui Dumnezeu? Prin faptul că viața noastră este marcată de credință, și aceasta se vede în gândirea noastră, în vorbirea noastră; dar și în faptele noastre. Să analizăm pe rând, aceste trei aspecte:

Modul de gândire al credinței:

Atunci când avem credință în Dumnezeu și în Fiul Său (Ioan 14:1), gândirea noastră va gândi, chibzui toate lucrurile prin prisma încrederii în Dumnezeu și nu prin prisma înțelepciunii firești!

În Coloseni 2:7, SCC, suntem încurajați: “fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, şi stabiliţi în credinţă, după cum aţi fost învăţaţi, abundând în ea cu mulţumire”. Iată stabilitatea credinței o dă învățătura, dacă noi o urmăm, din inimă cu mulțumiri. Și prin prisma ei, ne trăim viața, prin credință.

Mentalitatea sau modul de gândire al credinciosului este la cele ale Spiritului Sfânt (Romani 8:3-5). Iar mentalitatea spirituală a credinței aduce: odihnă încredere în Dumnezeu, viață și pace (Romani 8:6), pe când o gândire carnală aduce tulburare (Romani 8:7).

Modul de vorbire al credinței:

Atunci când avem credință, vorbirea noastră va reflecta lucrul acesta (Matei 12:34), ea va fi marcată de credință, atât de încrederea noastră în Dumnezeu, cât și de convingerile noastre creștine (principiile de credință).

Atunci când avem credință în inimă (Romani 10:9-10) vine peste noi un Spirit de credință și acesta ne duce la a vorbi altora: cuvintele credinței (2Corinteni 4:13).

Oamenii firești vorbesc lucruri care duc la deznădejde, îndoială, nesiguranță, ei sunt călăuziți de înțelepciunea firească drăcească, care se bazează doar pe lucrurile lumii. Cei care au credință vorbesc cuvintele credinței care duce la zidire, îmbărbătare, încurajare.

Modul de acțiune al credinței:

Discipolul Iacob a precizat în Iacob 2:17, SCC: “Aşa şi credinţa; dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi”. Credincioșii fac fapte pentru că au fost salvați, nu pentru a fi salvați (Efeseni 2:8-10), însă, fără aceste fapte ale credinței, credința noastră este în realitate: moartă!

Noi nu trebuie să ne forțăm ca “martorii lui Iehova”, să facem o lucrare pentru a da un raport de activitate liderilor; ci, lucrarea noastră atunci când avem credință este naturală, izvorâtă natural din credința în Dumnezeu, care ne dă curaj de a predica, putere de a ajuta săracii, orfanii, văduvele, bolnavii, a susține financiar lucrarea Domnului, a mângâia, sfătui, încuraja, etc. deoarece credința lucrează prin dragoste (Galateni 5:6).

Analizează-te! Lucrările spirituale pe care le faci, le faci din credință, izvorăsc ele în mod natural din credința ta în Cel Prea Înalt? Iar dacă nu, caută să îți întărești credința, să crești în credință. Lasă ca mintea ta și inima ta să fie cuprinse de credință, citind și meditând la exemple ale credinței, la Biblie, la intervențiile din trecut a lui Dumnezeu din viața ta. Privește la Domnul (Evrei 12:1-3), căci a crede însemnă a privi în direcţia corectă, spre persoana care este obiectul credinţei tale.

Nu uita, Dumnezeu nu se schimbă (Iacob 1:16-17) și acționează și în prezent ca și în trecut în Biblie!