Despre divorț și recăsătorie!

Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia, făcându-i să fie o familie (Geneza 1:27; 2:18,24). Aceasta avea și rolul să procreeze şi să umple pământul cu oameni, iar împreună să formeze o societate fericită (Geneza 1:28; Geneza 2:15). Iar ei trebuiau să le acorde o educaţie plină de iubire copiilor şi să le fie un sprijin real până ce aceştia se vor maturiza şi îşi vor întemeia la rândul lor o familie (Deuteronom 6:6-7; Matei 19:5).

Familia este celula de bază a umanităţii, astfel o familie ascultătoare de Dumnezeu, este o oază de binecuvântare, un ajutor preţios pentru o adunare creştină şi pentru omenire.

Căsnicia se bazează pe aranjamentul creat de Dumnezeu încă de la început, când lui Adam, i-a dat o singură soţie, pe Eva. Astfel, în cadrul unei familii, într-o căsnicie, trebuie să fie implicate doar două persoane: bărbatul şi femeia, deoarece Creatorul nu i-a dat lui Adam, decât o soţie nu mai multe (Matei 19:4-6; vezi şi 1Timotei 3:2).

Căsătoria se face prin cununia civilă, deoarece legătura aceasta trebuie să fie înregistrată legal supunându-ne legilor statului (Tit 3:1), dar ea trebuia să fie un angajament sau legământ, atât în faţa lui Dumnezeu (Proverbe 2:17; Ezechiel 16:8; Maleahi 2:14; 2Corinteni 11:2), cât şi unul faţă de celălalt, al iubirii şi respectului reciproc, până când moartea îi va despărţi (Marcu 10:8-12; Romani 7:2-3 comp. cu Efeseni 5:22-33).

Dumnezeu urăşte despărţirea în căsătorie (Maleahi 2:16; Matei 19:3-9), Cuvântul lui Dumnezeu încurajează la pace şi înţelegere (Coloseni 3:12-15; 1Petru 3:1-4), legământul de căsătorie este pe viaţă, până când moartea îi va despărţi (Romani 7:2-3).

Legea lui Dumnezeu permitea unui bărbat să se despartă de soție dacă a găsit ceva “rușinos” (Deuternom 24:1, NTR).

Din această lege, oamenii chiar care pretindeau că erau “religioși”, au tălmăcit-o după bunul plac, astfel în vremea Domnului Isus existau două școli de gândire rabinice, care dădeau acestei legi interpretări diametral opuse.

Școala lui Shammai, cea mai conservatoare, susținea că singurul motiv de divorț era „lipsa castității”, sau adulterul.

Școala lui Hillel susținea că un bărbat putea să divorțeze din cauza unei neînțelegeri conjugale, indiferent de gravitatea ei. Potrivit acestei școli, un bărbat avea voie să divorțeze dacă soția lui nu-i gătise bine cina sau dacă găsise o femeie mai frumoasă.

Dar cum a răspuns Domnul Isus, care la întrebarea fariseilor? El a spus: „Eu însă vă zic: care are să lase nevasta lui, nu pe motiv de curvie, şi se însoară cu alta; comite adulter” (Matei 19:6,9, SCC).

La fel în predica de pe Munte, El învață: „Dar Eu vă zic: oricine, lăsând nevasta lui, fără motiv de curvie, o face să comită adulter; şi care are să se însoare cu o lăsată, comite adulter.” – Matei 5:32, SCC. Acest lucru este valabil și pentru soțiile care divorțează, căci în Marcu 10:12, SCC, Cel care este Adevărul precizează: „Iar dacă ea, lăsând bărbatul ei, se mărită cu altul; comite adulter.”

Deci principiul din Matei 5:32 este valabil și pentru soți și pentru soții, oricare dintre dacă au divorțat, nici unul din ei nu se mai pot recăsători. Doar moartea partenerului dă dreptul la recăsătorie (Romani 7:3). O persoană “recăsătorită“, căruia îi trăiește fostul partener, este în situația de adulter! Peste el este spiritul curviei (Osea 4:11-12).

Lucrătorii lui Dumnezeu nu pot boteza astfel de persoane!

Aceea persoană trebuie să se căiască și apoi să implore intervenția divină.