Darul fricii de Iehova

Ce este darul fricii de Iehova Dumnezeu?

Toți creștinii trebuie să aibă teamă de Dumnezeu, însă cei care primesc acest dar, au o teamă mai adâncă. Astfel, darul fricii de Iehova (YHWH), este manifestarea Spiritului Sfânt, care aduce o teamă sănătoasă de Dumnezeu în tine peste media din adunare.

Frica de Dumnezeu este o frică de pedeapsa lui Dumnezeu (Iov 31:23). Iar frica sau teama de Dumnezeu, duce la urârea răului (Iov 28:28; Proverbe 8:13), abaterea de la rău (Proverbe 16:6), este începutul înţelepciunii (Proverbe 9:10), este şcoala înţelepciunii (Proverbe 15:33).

Dar de unde ar reieşi din Biblie, că frica de Dumnezeu ar fi un dar?

În Isaia 11:2, se spune: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul”. Iată profetul Iaia vorbeşte de un duh de frică derivat din Duhul Sfânt. Această profeţie se aplică la Cristos (vezi contextul Isaia cap. 11), peste El a fost Spiritul de cunoștință și de frică de Iehova.

Un alt text este, Ieremia 32:40: „Voi încheia cu ei un legământ veşnic, că nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi le voi pune în inimă frica de Mine, ca să nu se depărteze de Mine”. Iată frica de Dumnezeu pusă în inimile oamenilor cu siguranţă prin Spiritul Său.

Un apologet care apăra creştinismul, pe nume: Iustian Martirul (cca. 100-165 d.C.), a scris în lucrarea: „Dialogul cu Iudeul Tryfon”, o listă de daruri ale Spiritului, la capitolul XXXIX: „căci unul i-a duhul înţelepciunii, altul pe al tăriei, altul pe al vindecării, altul al cunoaşterii de mai-nainte, altul al învăţăturii, iar altul al temerii de Dumnezeu”. [sublinierea îmi aparţine].

Acest creştin de la jumătatea sec. II d.C. confirmă că acest duh de temere de Dumnezeu, lucra încă în timpul lui ca dar al Duhului Sfânt.

Există alte două pasaje care fac o legătură între frica de Iehova şi lucrarea Spiritului Sfânt.

Luca 2:25: „Şi iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viaţă Sfântă şi era cu frica lui Dumnezeu. El aştepta mângâierea lui Israel şi Duhul Sfânt era peste el”.

Fapte 9:31: „Biserica se bucura de pace în toată Iudea, Galilea şi Samaria, se întărea sufleteşte şi umbla în frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulţea”.

Iată legătura între frica de Dumnezeu şi Duhul Sfânt!

Care este scopul şi rolul acestui dar?

După cum darul credinţei insuflă, întăreşte credinţa, dă o credinţă supranaturală, în mod asemănător, darul frici de Iehova, este darul prin care un frate sau o soră, îi este insuflată această teamă de Dumnezeu, mai mult ca alţii, acest frate sau soră sunt exemple pentru adunare în ce priveşte teama, ei având teamă de Dumnezeu.

Domnul Isus cu exemplul Lui ne zideşte, ne încurajează, şi ne motivează să ascultăm şi să împlinim mai mult Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii cu acest dar vor fi lumini, în adunare, modele, exemple de urmat, ei vor fi conştincioşi în toate, ajutorarea celor săraci, ospitalitatea faţă de fraţii călători, apostoli, lucrători.

Ei vor fi exemple în trăirea vieţi practice pentru alţii, ei vor veni mai repede la adunare, vor ajuta la curăţenia locaşului de închinare, în viaţa morală vor fi exemple, dar mai mult decât atât, acest dar va fi rampa de lansare pentru folosirea corectă a altor daruri ca: darul învăţării, ajutorarea, milostenia, dărnicia, prorocia, aceşti fraţi şi surori vor exercita darurile spre zidirea adunării nu pentru câtig sau pentru faimă, ci pentru gloria lui Dumnezeu.

Cineva ar putea întreba, cu ce zideşte trupul lui Cristos, pe fraţi acest dar, doar cu un exemplu de viaţă trăită în frică de Dumnezeu?

Răspunsul este NU, frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii, ea aduce cunoştinţă, înţelepciune şi învăţătură (Psalm 111:10; Proverbe 1:7; Proverbe 2:5; Proverbe 9:10), sfinţenie şi curăţie (2Corinteni 7:1; Efeseni 6:5), frica de Iehova, ne face să înduplecăm pe oameni (2Corinteni 5:11), pe fraţi ai îndemna şi a le încredinţa adevăruri, iar la cei din lume evanghelia salvării.

Iată darul fricii de Iehova, ne face să avem o frică puternică de Dumnezeu, această frică în viaţa de zi cu zi, ne aduce înţelepciune, cunoştinţă, cu care îi putem învăţa pe alţii, ne face să trecem la acţiune pentru a îndupleca pe oameni, ne îndeamnă la milostenie, ospitalitate, la dărnicie ca Iov care a spus: „Dacă n-am dat săracilor ce-mi cereau, dacă am făcut să se topească de plâns ochii văduvei, dacă mi-am mâncat singur pâinea, fără ca orfanul să-şi fi avut şi el partea lui din ea, eu, care din tinereţe l-am crescut ca un tată, eu, care de la naştere am sprijinit pe văduvă; dacă am văzut pe cel nenorocit ducând lipsă de haine, pe cel lipsit neavând învelitoare, fără ca inima lui să mă fi binecuvântat, fără să fi fost încălzit de lâna mieilor mei; dacă am ridicat mâna împotriva orfanului, pentru că mă simţeam sprijinit de judecători; atunci, să mi se dezlipească umărul de la încheietură, să-mi cadă braţul şi să se sfărâme! Căci mă temeam de pedeapsa lui Dumnezeu şi nu puteam lucra astfel din pricina măreţiei Lui...Dacă m-am bucurat de nenorocirea vrăjmaşului meu, dacă am sărit de bucurie când l-a atins nenorocirea, eu, care n-am dat voie limbii mele să păcătuiască, să-i ceară moartea cu blestem; dacă nu ziceau oamenii din cortul meu: „Unde este cel ce nu s-a săturat din carnea lui?” Dacă petrecea străinul noaptea afară, dacă nu mi-aş fi deschis uşa să intre călătorul...” (Iov 31:16-34).

Iată teama lui Dumnezeu care era în Iov (Iov 1:1), l-a determinat la iubire, la a ajuta: orfanul, văduva, săracul şi străinul, mai putem spune că acest dar nu zideşte, când Iov nu a lăsat nici o categorie să sufere de foame de frig, când şi în prezent un frate sau soră cu acest dar poate sluji în diferite domenii datorită fricii de Dumnezeu s-au motivat de această teamă de Dumnezeu care te îndeamnă la ascultare.

În Evrei 12:28, se spune: „Fiindcă am primit, o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire care să-I fie plăcută, cu respect şi cu frică”. Iată respectul şi frica sunt asociate în slujirea noastră sfântă faţă de Dumnezeu.

Care sunt calităţile creştinului care are acest dar?

Calităţile creştinilor cu acest dar pot fi: dragostea, smerenia, modestia, teama de Dumnezeu.

Teama sau frica de Domnul, este asociată cu: învăţarea legii lui Dumnezeu şi împlinirea ei din inimă (Deuteronom 4:10; Deuteronom 5:29; Deuteronom 17:19; Deuteronom 31:12); a umbla în căile lui Dumnezeu (2Cronici 6:31), cu fericirea celor ce se tem (Ieremia 32:39), este ascociată cu credinţa şi curăţia de inimă (2Cronici 19:9). Este opusul îngâmfării (Deuteronom 17:13), nelegiuirii (Deuteronom 13:11; 2Cronici 19:7); frica de Iehova te face să urăşti răul; trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă (Proverbe 8:13).

Darul fricii de Iehova este în unitate cu alte daruri, şi se manifestă în diferite feluri ca: milostenie, dărnicie, ospitalitate, cunoştinţă, înţelepciune, etc.