Ce înseamnă cuvântul: păcat ?

Terminologia biblică pentru cuvântul păcat:

Păcatul este neascultarea faţă de legea lui Dumnezeu fie prin acţiune, fie prin gândire, atitudine, vorbă.

În epistola sa către Romani, apostolul Pavel declară că toţi oamenii - evrei sau neamuri, religioşi sau păgîni - au păcătuit şi sînt lipsiţi de gloria lui Dumnezeu (Romani 3:23). Şi Scripturile Ebraice şi cele Creștine vorbesc pe larg despre „păcat” folosind o gamă întreagă de termeni. Iată mai jos cîţiva din termenii folosiţi în Biblie pentru a desemna starea de păcat:

În Scripturile Ebraice:

1. CHATA – apare de 522 ori în Scripturile Ebraice. Înţelesul este: a greşi ţinta, atingerea altei ţinte. Este folosit pentru răul imoral, idolatrie şi păcatele ceremoniale. (Exod 20:20, Judecatori 20:16). Păcat deliberat, conştient.

2. RA – 444 ori în Scripturile Ebraice. Are înţeles de rupere sau ruină. Defineşte un lucru rău, nociv sau calamităţi. (Geneza 3:, Judecatori 11:27)

3. ASHAM – înseamnă a face ceva rău, a comite un delict, lezare. Este un termen legat de ritualul de la Templu. (dacă cuiva i s-a făcut un lucru rău, făptaşul trebuie pedepsit, iar victima despăgubită, iar cel ce a greşit trebuie să aducă o „jertfă pentru păcat” – Levitic 4:13)

4. AVEN – necaz, folosit întotdeauna în sens moral. Ideea de bază este că păcatul aduce necaz păcătosului. Exprimă ideea de nenorocire, necaz, dificultate, supărare (Proverbe 22:8).

5. RESHA – răutate, ticăloşie. A sugerat iniţial conceptul de zvârcolire sau lipsă de odihnă. Se consideră că cei răi cauzează agitaţie şi lipsă de confort pentru ei şi pentru alţii.

6. AWAH – a strâmba, a răsuci; sensul metaforic pentru a indica păcatul. Termenul implică adeseori şi sugerarea pedepsei. Conceptul de păcat, care nu se constituie în acte izolate, ci este o schimbare efectivă a stării şi caracterului păcătosului.

7. AVAR – 600 de ori în Scripturile Ebraice: a trece peste sau a trece pe lângă. Este folosit cu sensurile de: a) depăşire a limitei stabilite: b) încălcare a unei porunci; c) referire în deosebi la legile iudaice.

8. AWAL – păcatul caracterizat ca şi inechitate. Conceptul de bază pare să fie cel de devierede la un traseu drept. Sugerează ideea de nedreptate, de eşuare în atingerea standardului dreptăţii sau lipsă de integritate.

9. PASHA – răzvrătirea, proeminentă în gândirea evreiască. Este tradus prin expresia: călcare a legii (Isaia 1:2). Profeţii, în mod deosebit, vorbeau despre acest lucru. Ispita de a abandona Legea lui Dumnezeu era foarte mare.

10. SHAGAG – a greşi, a fi ignorant. Folosit în situaţii în care înseamnă ignoranţă, inocent. În unele cazuri nu, dar uneori par culpabile. Intrarea anuală a preotului pentru păcatele lui şi păcatele din neştiinţă ale poporului

11. SHAGAH – tradus literal: ca oile care rătăcesc de la turmă. Este folosit cu sens figurat pentru persoanele băute sau care se clatină, se abat de la drumul drept.

12. TAAH – a rătăci, a umbla de colo până colo. Apare de 50 în Scripturile Ebraice şi descrie un beţiv. Termenul se referă la rătăcire deliberată nu accidentală. (Isaia 29:24).

În Scripturile Creștine:

1. HAMARTIA - a greşi ţinta, Acesta este termenul cel mai folosit în Scripturile Creștine de peste 250 de ori. Hamartia descrie starea generală de păcătoşenie a omenirii (Romani 3:23).

2. ADIKIA – necinste, nedreptate, Unul dintre cele mai cunoscute pasaje în care apare acest termen grec este pasajul din 1Ioan 1:9: „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate”. (1Ioan 1:9)

3. PARAPTOMA – de 21 ori în Scripturile Creștine. Descrie lipsa de rezistenţă în faţa răului. Termenul apare de 21 de ori în Scripturile Creștine şi este cunoscut din rugăciunea „Tatăl nostru” în care găsim: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre”. Cuvântul este un derivat de la verbul „pipto” (a cădea) şi denumeşte lipsa de rezistenţă în faţa răului, alunecarea de la calea credinţei. Apostolul Iacov ne scrie: „Mărturisiţi-vă unii altora păcatele (căderile), şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacob 5:16-17).

4. ANOMIA – fărădelege, de 14 ori în Scripturile Creștine şi înseamnă „călcare de lege” („noma" = lege). 1Ioan 3:4 ne dă o definiţie a acestui termen: „Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege”.

5. BARABASIS – călcarea poruncii, termenul apare numai de 7 ori în Biblie şi defineşte încălcarea unei legi sau interdicţii specifice. A „încălca" înseamnă a trece dincolo de limite specifice stabilite de Dumnezeu, a nesocoti cu bună ştiinţă o anumită poruncă. Această formă de păcat este mai vinovată decât „hamartia”. Barabasis este un păcat săvârşit cu bună ştiinţă: „Femeia, fiind înşelată, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii”. (1Timotei 2:15; Romani 2:23).

6. ASEBIA – lipsa de evlavie, nelegiuire, lipsa de atitudine corectă faţă de Dumnezeu, Termenul acesta şi derivatele lui apar de 18 ori în Biblie. „Sebia" înseamnă evlavie. „A-sebia" este lipsa de atitudine corectă faţă de Dumnezeu şi faţă de problemele vieţii. Iuda, citând pe profetul Enoh, foloseşte acest termen de 4 ori pentru a sublinia grozăvia păcatului şi pedeapsa categorică pe care o atrage: „Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor, şi ca să încredinţeze pe toţi cei nelegiuiţi, de toate faptele nelegiuite, pe care le-au făcut în chip nelegiuit, şi de toate cuvintele de ocară, pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi”. (Iuda 1:14-15).

7. ENOCHOS – vinovat, denotă de obicei o persoană a cărei faptă este vrednică de moarte. În cazul lui Iesus pe nedrept considerat așa - Marcu 14:64.