A cunoscut Dumnezeu că satan se va răzvrăti şi primii oameni vor cădea?

Dumnezeu este înţelepciune, cunoştinţă, pricepere infinită (Iov 12:13; Psalm 92:5; Proverbe 3:19,20; Isaia 28:29; Romani 11:33-36).

Dumnezeu acţionează stăpânind toate timpurile şi perioadele (Fapte 1:7). Ba mai mult, el ştie mai dinainte timpul când creaturile vor face bine sau rău! În Ecleziast 3:17, GBV 2001, se spune: „Dumnezeu va judeca pe cel drept şi pe cel rău, pentru că este rânduit un timp pentru orice lucrare şi pentru orice faptă“.

Astfel, Dumnezeu Tatăl este singurul înţelept, El singur a ştiut de misterul care Îl privea, căderea omului, smerirea şi înălţarea Fiului (Romani 16:27; 1Corinteni 2:16), El şi-a rezervat anumite informaţii pentru Sine pe care nu le-a împărtăşit cu nimeni, nici chiar cu Fiul Său (Matei 24:36; Marcu 13:32; Fapte 1:7).

Cunoaşterea Lui este desăvârşită (Iov 11:7). El cunoaşte totul despre noi, El ne vede şi ne cunoaşte pe deplin, El cunoaşte lucrurile care realmente există şi ceea ce se întâmplă în cer şi pe pământ (Psalm 33:13; 50:10-11; 103:14; 139:1-6,16; 147:4-5; Proverbe 15:3). El cunoaşte viitorul (Isaia 44:6,7; 46:9-11; Fapte 2:23; 3:18; Romani 8:28-30).

Datorită faptului că Dumnezeu este Atot-cunoscător, Atot-înţelept (Iov 21:22; Psalm 147:5), El a ştiut mai dinainte, că Diavolul se va răzvrăti şi va ispiti pe Adam şi Eva şi aceştia vor cădea. Prin urmare, ştiind mai dinainte ceea ce se va întâmpla, El a întocmit un plan în Sine însuşi (Efeseni 1:9), un plan de salvare al omenirii prin Cristos (Efeseni 3:11), dar care era şi un plan de înălţare pentru Fiul Său şi pentru mireasa Lui! Dumnezeu în preştiinţa Lui i-a ales mai dinainte pe cei ce vor face parte din mireasa Lui, adică El cunoscând viitorul mai înainte ca el să se întâmple (Isaia 46:10), a cunoscut mai dinainte pe cei ce vor reacţiona cu credinţă la vestea bună şi care vor rămâne până la capăt în Cristos, şi i-a ales mai dinainte de întemeierea lumii, ca să fie spre lauda gloriei Lui (Romani 8:28; Efeseni 1:4-6; 1Petru 1:2). Dumnezeu i-a şi scris în cartea vieţii, ştiind mai dinainte care vor fi salvaţi şi care nu, pe baza preştiinţei Lui (Apocalipsa 13:8; 17:8).

Aşa cum un om îşi i-a umbrela înainte ca să ploaie, căci el ştie mai dinainte că va ploua, pe baza prognozei de la radio. Cuvântul „prognoză” vine din grecescul: „prognosis”, care apare în 1Petru 1:2, şi însemnă a cunoaşte mai dinainte. Prognoza meteo este probabilă, prognoza lui Dumnezeu este absolut sigură!

Astfel, Dumnezeu a permis ca Diavolul să se răzvrătească, ca oamenii să cadă în păcat, ştiind mai dinainte lucrul acesta, Dumnezeu s-a folosit de aceste lucruri rele, şi şi-a întocmit un plan, care nu doar să salveze omenirea din păcat şi moarte, dar şi să ducă la înălţarea lui Isus şi a miresiei Lui potrivit scopului Său!

Răzvrătirea lui Satan şi a unei părţi din îngeri, şi căderea omului, nu l-a luat prin surprindere pe Dumnezeu, El ştia că aceste lucruri urmau să aibă loc, şi de aceea a întocmit un plan în care s-a folosit de răzvrătirea lui Satan şi căderea omului, pentru a duce la înălţarea Fiului şi a adunării creştine, adică a miresei lui Cristos!

De aceea, Pavel Îl descrie prin cuvintele: „O, adânc al bogăţiilor şi al înţelepciunii şi al cunoştinţei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!” (Romani 11:33 GBV).

Dacă Dumnezeu nu cunoştea mai dinainte că heruvimul înţelepciunea şi primii oameni vor cădea în neascultare, atunci nu ar fi făcut planul de salvare prin Cristos, şi nici nu ar fi ales anumiţi oameni pentru salvare, şi nu iar fi scris în cartea vieţii de la întemeierea lumii, după cum ne explică Scriptura:

Efeseni 1:4,5: „după cum ne-a ales în El mai înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără pată înaintea Lui, în dragoste; El ne-a rânduit dinainte pentru înfiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale” (GBV 2001). Dumnezeu a ales pe sfinţii ce vor fi în Cristos, pentru înfiere, dacă nu se ştia de căderea primilor oameni, nu ar fi avut nevoie de o rânduire pentru înfierea ca fii (Romani 8:16,17)! Toţi ar fi fost fii prin creaţie aşa cum au fost Adam şi Eva înainte de cădere.

Efeseni 1:11: „în El, în care am şi primit o moştenire, fiind rânduiţi dinainte, după planul Celui care lucrează toate după sfatul voii Sale” (GBV 2001). De ce au fost rânduiţi creştinii? Pentru că Dumnezeu a făcut un plan pe baza cunoştinţei lui de mai dinainte că primi oameni vor cădea!

2Timotei 1:9: „El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan şi harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor”. Dumnezeu salvează omenii prin har (Efeseni 2:8,9), nu prin fapte, şi face chemarea nu în funcţie de realizările noastre, ci potrivit planului Său care a fost făcut în Cristos înainte ca noi să existăm şi să facem fapte pe pământ!

Însă este această alegere şi apoi chemare una arbitrară? NU! Dumnezeu ştie că doar unii vor răspunde la Evanghelie (comp. 2Timotei 1:10 cu Romani 10:16), şi pe aceştia Dumnezeu i-a ales înainte de întemerirea lumii, alegerea divină nu este arbitrară, ci s-a făcut pe baza cunoaşterii lui Dumnezeu de mai dinainte (1Petru 1:1,2; Romani 8:29).

1Petru 1:1,2: „Petru, apostol al lui Isus Hristos, către locuitorii temporari din împrăştiere din Pont, Galatia, Capadocia, Asia şi Bitinia, aleşi după ştiinţa dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, în sfinţirea Duhului, spre ascultare şi stropire cu sângele lui Isus Hristos: Har vouă şi pace să vă fie înmulţite!” (GBV 2001).

Ce înseamnă această cunoaştere de mai dinainte sau preştiinţă? Cuvântul în greacă este: „prognosis”, „pro”: înainte şi „gnosis”: cunoaştere, acest cuvânt poate fi transliterate în română cu: „prognoză”.

Astfel, alegerea sfinţilor nu este necondiţionată, ci este condiţionată de cunoaşterea de mai dinainte a acelor oameni! Dumnezeu pe baza cunoaşterii sale de mai dinainte, El i-a cunoscut pe cei ce vor asculta de Evanghelie, vor crede în Isus şi care vor duce până la capăt mântuirea lor, şi pe aceştia i-a ales! – vezi Ioan 6:70. Alegerea se face pe baza „unei cunoaşteri dinainte” (SCC), a acelor oameni, dacă alegerea este la întâmplare, nu mai este necesară cunoaşterea lor!

Şi pe aceştia i-a scris în crtea vieţii, citeşte Apocalipsa 13:8; 17:8.

Dumnezeu încă din început, a făcut un plan în Sine Însuşi (Efeseni 1:9), ca Fiul Său să fie Înălţat la o poziţie superioară celei avute de El la început (Filipeni 2:5-11), când era Cuvânt lui Dumnezeu (Ioan 1:1), o persoană ce împlinea poruncile Tatălui.

Dumnezeu dorea ca Fiul Său să fie Înălţat în poziţia de Domn (Fapte 5:31), Domn al domnilor şi Rege al regilor (Apocalipsa 19:16), ca oamenii şi îngerii să i se închine şi să-l respecte în calitate de Domn şi Stăpân (Evrei 1:6; Apocalipsa 5:12-14; Ioan 5:23)! Dar şi în slujbele de Mijlocitor (1Timotei 2:5), Mare preot (Evrei 4.14-16), Salvator sau Mântuitor (Fapte 13:23; Filipeni 3:20), şi ca oamenii să se închine prin El l-a Dumnezeu (Evrei 7:25)!

Ştim că înainte de venirea Lui pe pământ, oamenii se închinau la Dumnezeu direct nu prin Mijlocitorul Isus. Iar Domnul Isus nu era pomenit în închinare, oamenii nu aveau părtăşie cu El, însă după ce a fost înălţat, după 40 de zile de la învierea Lui, El a început să fie onorat, glorificat şi prin El oamenii să se roage la Dumnezeu (vezi: Fapte 7:59; Coloseni 3:17; 2Petru 3:18; 1Ioan 1:3; Apocalipsa 5:12,13) şi creştinii să aibă părtăşie cu El prin rugăciune (1Corinteni 1:9; 1Ioan 1:3; Fapte 7:59).

Venirea păcatului în lume a făcut ca Tatăl să-l trimită pe Isus ca jertfă de răscumpărare (Matei 20:28; 1Timotei 2:5). Cât timp El a fost pe pământ, El s-a smerit, a suferit, a fost ispitit în toate, dar fără a cădea, rămânând fără păcat (Evrei 2:7-18; 4:14-16). Pe baza suferinţei Fiului şi a integrităţii Sale, Dumnezeu i-a dat Numele mai presus de orice nume al vreunei creaturi şi L-a înălţat mai presus de ce a fost înainte de a veni pe pământ! – Filipeni 2:6-11.